Fototipurile cutanate descrise de Fitzpatrick si colaboratorii in 1988 incearca o clasificare a populatiei in functie de raspunsul individual la lumina. Ele se bazeaza pe reactia persoanei dupa o prima expunere, de 30 min., la lumina soarelui, in mijlocul zilei. Rezulta sase fototipuri cutanate clasificate in functie de raspunsul la ultraviolete, de tendinta pielii de a se bronza sau, dimpotriva, de a suferi
arsuri solare:
- tipul I: persoane cu pielea foarte alba, roscate, cu ochi albastri sau verzi, cu sau fara pistrui, care nu se bronzeaza niciodata, dar se ard intotdeauna;
- tipul II: persoane cu pielea alba, ochi albastri, par blond sau saten, care se ard frecvent la soare si se bronzeaza uneori, cu dificultate;
- tipul III: persoane satene cu ochi caprui, care se ard uneori la soare si se bronzeaza;
- tipul IV: persoane brunete cu par negru si ochi negri sau caprui, care se bronzeaza intotdeauna si, practic, se ard la soare numai in conditii-limita;
- tipul V: persoane cu pigmentatie constitutionala moderata (mediteraneenii, asiaticii, metisii), care se bronzeaza usor si mult, dar nu se ard; \"
-tipul VI: persoane cu pigmentatie constitutionala marcata (negrii), care nu se ard.
Persoanele apartinand tipurilor V si VI se pot arde in timpul unei expuneri prelungite la soare, dar nu prezinta reactii dupa primele 30 min., potrivit standardului de determinare a fototipurilor cutanate. Dupa 1990, in Marea Britanie s-a silit un index UV, adica un sistem standardizat de masurare a razelor UV, aflat la dispozitia prezentatorilor meteo si publicului larg. Indexul, cu o scara de valori de 0-20 (in Europa nu se depaseste cifra 10), are urmatoarele semnificatii:
- 1-2: soarele nu este nociv, prin urmare, riscul general de
expunere este minim;
- 3-4: risc scazut pentru majoritatea oamenilor, cu exceptia celor cu piele foarte sensibila (tip I si II), care nu ar trebui sa se expuna fara protectie;
- 5-6: orice persoana cu piele alba sau bruna necesita protectie in momentul expunerii; risc minim prezinta rasa neagra;
- 7+: oricine, indiferent de culoarea pielii, trebuie sa se protejeze; cand valorile depasesc cifra 10, cei cu piele alba prezinta un risc foarte mare, iar cei cu piele neagra, unul mediu.
Expunerea la soare poate proca grade diferite de eritem actinie, care poate fi urmat de edem (umflare), flictene (basici) si, ulterior, descuamatie (peeling). Radiatiile UVA, predominante ca intensitate si durata, fiind prezente pe tot parcursul zilei si in tot timpul anului, proaca eritem si pigmentare cutanata (bronzare) rapida. Razele UVB, prezente la amiaza (in orele 11-l6) in special vara, proaca arsura solara mai lenta la 12-24 ore dupa expunere. in plus, determina bronzare intarziata prin stimularea productiei de melanina de catre melanocite, la 48-72 ore dupa expunere. Eritemul si inflamatia se datoreaza stimularii productiei si eliberarii prostagiandinelor si altor mediatori proinflamatori de catre keratinodtele alterate. Apar, de asemenea, alterari ale ADN-ului, ARN-ului, proteineior si membranelor celulare. Rezulta afectari ale epidermului, tesutului conjunctiv si vaselor de sange. Este indusa si o fotoimunosupresie cutanata, care, alaturi de mutatiile ADN-ului keratinocitelor, creste riscul inducerii de cancere cutanate.
Sintetizand, se poate spune ca radiatiile
ultraviolete B (UVB) afecteaza doar straturile superficiale ale pielii, fiind responsabile de
arsurile solare si de producerea cancerelor cutanate (prin afectarea ADN-ului celular). Razeie ultraviolete A (UVA) patrund mai adanc in piele si declanseaza productia de melanina, pigmentul care coloreaza pielea. Ele sunt responsabile de imbatranirea cutanata prematura. Si ele sunt incriminate in producerea cancerelor cutanate. Centrul de Cercetari in domeniul Cancerului din Marea Britanie sustine ca arsura solara este legata semnificativ de aparitia cancerului de piele. O arsura solara puternica produsa inainte de 20 de ani dubleaza riscul dezltarii melanomului malign.
