Toata lumea cunoaste cuvintul workaholic, dar nu cred ca este cu aderat cet mai potrivit termen. Workaholic implica o analogie intre dependenta de munca si dependenta de alcool. In realitate, cele doua dependente sint destul de diferite.
De exemplu, despre o persoana care bea prea mult putem spune ca a pierdut controlul\". Un alcoolic nu-si poate controla comportamentul la bautura. Pe masura ce dependenta de alcool este mai mare, aceasta lipsa de control devine in cele din urma vizibila in mai multe feluri: prin tremurat, caderi, accidente de masina, probleme cu
insomnia sau prin neputinta de a se trezi si o multime de alte semne care arata ca sistemul de orientare fizic, intelectual si emotional al persoanei nu functioneaza bine. Aceasta lipsa de control ar putea fi chiar un fel de scop sau o strategie inconstienta a alcoolicului, care are legatura cu perspecti psihanalitica conform careia alcoo-lismul este o incercare de a raspunde unor nevoi neimplinite, care isi au originea in copilarie. Cind isi pierde controlul, alcoolicul se intoarce la o conditie in are alti oameni sint solicitati sa oiba grija de el. Puteti fi sau nu de acord cu aceasta, dar alcoolicul care pierde controlul cere sau chiar impune sa i se acorde ajutor in zone esentiale ale vietii.
Asa-numitul dependent de munca actioneaza total diferit. Alcoolismul poate fi adesea o maniera aproape copilareasca a alcoolicului de a se apropia de oameni, in vreme ce munca neincetata este o forma de a scapa de ceilalti. Este o metoda de retragere intr-o zona a vietii in care este nevoie de control si in care maiestria este la mare cinste. Comportamentul unui alcoolic poate ascunde o fantezie infantila, dar dependentul de munca este perceput de el insusi ca un adult perfect.
Iluzia controlului care da
nastere dependentei de munca provine cel mai adesea din sentimentul ca celelalte parti ale vietii sint imposibil de controlat. Mai exact, dependentul de munca se simte adesea incapabil sa faca fata stresului relatiilor de familie: Nu ma deranja, am treaba\" poate fi chiar o scuza ono-robiia. Taie iarba\", Plateste facturile\", Spala dinele\" sau Nu uita de aniversarea noastra\" sint anufate de afirmatia Lucrez! Asta e mai importanti\" Cu ani in urma ma ocupam de cazul unei fetite care a necesitat spitalizari indelungate si mai multe interventii chirurgicale dificife. in cele din urma, tratamentul ei a reusit, dar a stat perioade lungi intr-o sectie de pediatrie in care singura distractie era o plimbare de-a lungul holului sau o vizita in camera de joaca a sectiei.
Desi familia locuia intr-un orasel la ce distanta de spital, mama fetitei statea cu ea in fiecare zi si tatal venea la fiecare sfirsit de saptamina.
Intr-o camera alaturata era o alta fetita, al carei tata nu aparea practic niciodata; se pare ca era responsabilitatea exclusi a mamei sa-i tina companie fetitei pe timpul spitalizarii. Aceasta situatie a atras atentia tuturor celor de la etajul respectiv, mai ales pentru faptul ca tatal era o persoana importanta si bine cunoscuta in industria divertismentului, iar tranzactiile lui de milioane de dolari erau scrupulos urmarite de presa.
In timpul vizitelor la spital, mi-am dat seama ca eram tot mai furios pe acel domn mare si tare in tranzactii, dor care nu gasea timp sa-si viziteze fiica. Mi-era greu sa accept ca se putea comporta astfel si m-am trezit imaginindu-mi ce i-as spune daca l-as in-tilni vreodata. Si, fireste, mai tirziu l-am intilnit. l-a facut o vizita copilului si s-a intimplat sa fiu de fata. Toata furia pe care o simteam fata de acest om s-a eporat instantaneu cind l-am zut, pentru ca mi-a fost clar ca respectivul era realmente terorizat. Simbolurile puterii lui 'imbracamintea, telefonul mobil, ceasul de mina, pieptanatura ', toate acestea nu insemnau nimic in spital. El constientiza ca, in acel loc, era un om lipsit de importanta si aceasta situatie l-a coplesit, pur si simplu. S-a eporat. Se simtea invizibil. Cind a plecat,
tensiunea din aer a scazut simtitor, ceea ce sint sigur ca i-a facut foarte bine fiicei lui.
Mereu am crezut ca seriozitatea este o stare psihica destul de toxica, iar dependentul de munca pune mare pret pe seriozitate: munca e ce serios, et trateaza serios munca, deci el ar trebui luat foarte in serios. Dar de fapt munca nu este decit o fuga de responsabilitati care pot fi mult moi serioase decit e dispus sa admita dependentul de munca. Daca dedicati muncii fiecare moment cit sinteti treaz, intre-bati- daca este cu aderat o nevoie sau o alegere. Oare ce ar trebui sa faceti daca munca nu ar fi atit de importanta? Atunci cind veti pune ordine si in celelalte timente ale vietii dumneavoastra, nu veti mai avea nevoie sa refugiati in munca.
