Coarnele, rezervor de vitamine
Coarnele (1) sīnt niste fructe acrisoare, de culoare rosie, liliachie, galbena sau albicioasa. Unele se coc īn august, altele īn septembrie. Din coarne se prepara dulceata, suc, marmelada, cu gust aparte. Se mai folosesc la extragerea de pectina. Aceste fructe contin apa (circa 83%), zaharuri (6-l0%), acizi, tanin, substante pectice si proteice, celuloza, saruri minerale, provitamine (A, B1, B2, C, PP). Īn scop medicinal, de la corn se folosesc fructele, frunzele si scoarta tulpinii. Decoctul, maceratul si tinctura sīnt bune īn tratarea diareelor, a enteritei si enterocolitei. Avīnd proprietati hemostatice, coarnele se utilizeaza īn oprirea hemoragiilor nazale. Decoctul din scoarta tulpinii de corn, 5 g la 250 ml apa, avīnd efect febrifug, se foloseste la tratarea dermatozelor. La tara, pe unde mai cresc corni cu coarne, se fabrica acel minunat lichior numit cornata, dintr-un kilogram de fructe, dispuse īn straturi alternati, cu zahar. Se lasa doua saptamīni, apoi se adauga 300 ml alcool tare. Dupa doua saptamīni, cornata poate fi savurata.
Napii vindeca bronsita
Napul (2) este originar din Europa de Nord. Aceasta leguma e folosita īn supe si ciorbe de carne, pentru aroma placuta. Dar are si proprietati curati. Radacina comestibila contine, īntre altele, vitaminele A, B, C, iod si cupru, cu rol īn silizarea sistemului nervos si īntarirea imunitatii naturale. Napul purifica sīngele si mareste debitul de urina. El constituie un adjuvant excelent īn tratarea acneei si a unor eczeme, cu conditia sa fie consumat crud. Frunzele sīnt foarte bogate īn saruri minerale: calciu, fier, cupru. Prin fierberea napului se obtine un magiun folosit īn tratarea afectiunilor cailor respiratorii: 100 g de nap bine spalat se fierb īntr-un litru de apa sau de lapte, timp de un sfert de ora. Se strecoara si se īndulceste cu miere. Se consuma patru cesti pe zi. Siropul de nap este un excelent expectorant si e recomandat īn tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: Sucul proaspat are proprietati remineralizante, diuretice si desfunda caile biliare. Copt īn cuptor si aplicat sub forma de pasta pe furuncule, ajuta la maturarea acestora. La fel, pentru tratarea degeraturilor.
Bamele previn infarctul
Bamele (3) sīnt niste legume cu o aroma deosebita, usor de recunoscut. Cultivate īnca din antichitate, īn special īn Egiptul antic, erau folosite si la fabricarea cafelei, din semintele fructului. Bamele sīnt excelente īn supe si ciorbe, dar numai cele tinere, fructele batrīne fiind usor atoase. Cercetatorii americani sustin ca aceste legume, una dintre cele mai bogate surse de fibre pentru organismul uman, pot preni unele forme de cancer, printre care cel colo-rectal. Īn plus, spre deosebire de alte legume, bamele sīnt sarace īn proteine si īn hidrati de carbon. O portie de bame asigura 20% din doza zilnica de vitamina C, iar īn compozitia acestor legume s-au mai remarcat si betacarotenul, potasiul si fibrele. Mai mult, vitaminele A si C stopeaza evolutia aterosclerozei. De aceea, consumatorii de bame au un risc de infarct sau de accident vascular mult mai mic.
Hrisca e recomandata diabeticilor
Hrisca (4) este o cereala asemanatoare orezului, chiar daca boabele seamana cu cele de grīu. Are gust dulce-aromat. Hrisca se prepara la fel ca orezul sau alte cereale, prin fierbere. 200 g boabe de hrisca, bine spalate si acoperite cu apa, dupa circa doua ore, adica dupa ce se umfla, pot fi consumate ca atare, mai ales īn cadrul regimurilor de detoxifiere si revitalizare. Semintele de hrisca sīnt hranitoare si pot fi folosite ca garnitura la preparate din carne. Mai intra si īn compozitia placintelor, budincilor, biscuitilor, pilafului, sosurilor, salatelor si terciurilor. Faina de hrisca, īnchisa la culoare si mai putin rafinata, deci mai sanatoasa, da o savoare speciala prajiturilor. Bunicile noastre mai stiau sa prepare si miere de hrisca, vīscoasa si mai īnchisa la culoare, din care se facea turta-dulce. Hrisca se poate mīnca si prajita īn tigaie. Ca medicament, trebuie sa stim ca hrisca trateaza diabetul zaharat. Studiile recente demonstreaza ca hrisca (fructul tei Fagopyrum), influenteaza procesul de toleranta la glucoza. O lingura de hrisca se amesteca cu trei linguri de iaurt sau lapte, se lasa amestecul peste noapte īntr-un loc calduros, iar dimineata se manīnca pe stomacul gol.
Hrisca are o extraordinara calitate: īntareste vasele subtiri de sīnge la nil local. Contine mai mult calciu decīt grīul si este bogata īn lisina, un aminoacid pe care organismul uman nu-l produce. Ceaiul de hrisca reduce umflaturile si edemele.
Meiul (5) este o ta cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite. Dar īnca dinainte de Hristos, se cunostea ca, datorita lipsei sale de gluten, poate fi inclus īn dieta persoanelor care nu tolereaza grīul. De asemenea, meiul combate retentia urinara, guta si adenomul de prostata. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de ta īn 250 ml apa si se fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se consuma 3 cani pe zi. Prin continutul bogat īn magneziu, meiul este benefic īn special celor cu probleme cardiovasculare, astm, migrene. Niacina din mei (vitamina B3) ajuta la reducerea colesterolului, fiind de ajutor īn curele de slabire. Prin continutul de triptofan, are efecte benefice īn depresie, durere cronica, iriilitate. Proprietatile diuretice sīnt de ajutor la tonifierea rinichilor. Meiul asigura echilibrul fluidelor corpului. Se recomanda celor suferinzi de artrite, datorita efectului sau alcalinizant. Ajuta īn prenirea avorturilor spontane, alunga greata īn primele luni de sarcina. Este un antimicotic puternic, īndeparteaza mirosul neplacut al gurii. E bun si īn alimentatie, sub forma de pilaf, pīine, salate. Chinezii considera ca meiul este regele cerealelor si continua sa īl consume de secole.
Roscole, bune la stomac
Roscovul este un arbore din familia leguminoaselor, originar din regiunea mediteraneana. Fructele arborelui (6), cu aspect de pastai, de culoare brun-roscata si gust dulceag, numite rosco (sau carobe), au importanta alimentara si terapeutica. Contin o cantitate mare de glucide simple si complexe, mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importante substante prezente īn rosco este carubina. Pulberea din pulpa de rosco are efecte antidiareice si de absorbtie a toxinelor, motiv pentru care e buna īn tratarea gastritelor si enterocolitelor. Roscova are efect antitusiv, nutritiv, mineralizant. Este foarte bogata īn fibre, facilitīnd tranzitul intestinal. De asemenea, e recomandata īn tratarea osteoporozei, avīnd un continut mare de calciu. Nu provoaca alergii si, īn plus, nu contine acid oxalic care irita membrana intestinelor, astfel īncīt nu īmpiedica absorbtia de calciu īn organism. Īn Orientul Mijlociu, este un bun īnlocuitor al pudrei de cacao si al ciocolatei. Īn Egipt, din pastai se prepara o bautura energizanta. Īn Spania, Portugalia si Sicilia, roscova este folosita īn prepararea compoturilor si prajiturilor.
Dudele tonifica muschii
Fructul dudului (7), numit duda, aguda sau soroza, are culoare rosie, neagra sau alba, gust acrisor. Dudele contin apa (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grasimi (0,6%), celuloza (2%), substante minerale (0,84%), vitamina C (50-l99 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, acid folic. Valoarea energetica a dudelor este de circa 69 kcal la 100 g. Īn fitoterapie, se folosesc fructele si frunzele dudului. Dudele au efect tonic, depurativ, antibiotic (bactericid) si antiinflamator. Sucul extras din dude īnainte de maturitatea deplina contine 20-25 g acid citric la litru (care are efect bactericid). Acest suc se utilizeaza diluat cu apa pentru gargare contra anghinei, stomatitei si aftei. Dudele coapte, fiind astringente, se folosesc īn tratarea enteritelor si enterocolitelor, combat constipatia. Ceaiul dintr-o lingura de frunze de dud la 250 ml apa clocotita, bauta īn trei reprize, este indicata īn diabetul zaharat si pentru tratarea eczemelor. De asemenea, consumul de dude crude ajuta la tonifierea musculaturii, fiind recomandat adolescentilor si sportivilor. La femei, dudele īntīrzie aparitia ridurilor si a cearcanelor, reduc riscul aparitiei nodulilor la sīni.
Mosmoanele, leac pentru rinichi
Mosmoanele provin dintr-un arbust originar din Persia. La noi, creste salbatic prin poiene. Īn scopuri medicinale se folosesc frunzele, radacina si fructele denumite mosmoane sau scoruse nemtesti. Acestea au efect tonic, astringent intestinal, reglator intestinal, diuretic, fiind indicate īn tratamentul enteritelor, diareei, dizenteriei. Pentru tratarea diareei, se consuma 200-300 g de mosmoane trecute si curatate de coaja, īn fiecare dimineata. Pentru tratarea gutei, dimineata, pe stomacul gol, se bea un pahar de vin alb īn care s-au macerat timp de 24 de ore sīmburi de mosmoane pisati. Pentru litiaza renala, se ia un pahar cu decoct de radacini de patrunjel fierte īn vin, īn care s-a adaugat o lingurita cu praf de sīmburi de mosmoane. Aceste fructe calmeaza inflamatiile rinichilor si ale cavitatii bucale. Actiunea benefica a acestor fructe asupra mucoasei intestinale se datoreaza continutului ridicat de pectina si tanin.
Braga, racoritoare din mei
Braga era la mare cautare īn sudul tarii, unde simigeriile īi īmbiau pe trecatori sa ude covrigii sau dulciurile cu braga. Este o fiertura de mei macinat (de porumb ori de secara) usor tulbure si de consistenta unui nectar dulce acrisor cu slabe urme de alcool. Eficient antidot contra caniculei, licoarea era un produs perisabil, care trebuia pastrat obligatoriu la gheata, pentru ca nu rezista mai mult de 48 de ore. Iata o reteta populara de preparat braga acasa: se ia bors ( nu foarte acru), se īndoieste cu apa fierbinte, se amesteca bine. Dupa racire si limpezire, gustul devine usor acrisor. Se toarna lichidul īntr-un vas nou si se adauga zahar sau miere dupa gust.
Porumbele au multa vitamina C
Porumbele sīnt fructele unui arbust care creste prin fīnete sau pe la margini de crīnguri. Cīnd sīnt coapte, fructele de porumbe au culoare neagra-violacee si marimea unei visine mici. Contin mult tanin, ceea ce le face sa fie foarte astringente. Sucul de porumbe este foarte bogat īn vitamina C.
Ulei de jir
Fructul de fag fara coaja se prelucreaza prin presare la rece si la cald. Continutul īn ulei al jirului este de 23-31%, iar īn miezul curat, de 42-48%. Uleiul este colorat īn galben deschis si are gust foarte placut. Contine 8,5% acizi saturati, dintre care cei mai frecnti sīnt acizii oleic si linoleic, extrem de benefici pentru sanatate.
