Numit si buruiana-de-balsam, cimbrisor, cimbru-de-câmp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamâita, sarpun, tamâita, timian, cimbrul creste pe pasuni însorite, pe povârnisuri si pe liziere înguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe câmpii. Are nevoie de multa caldura si mult soare; de aceea îi plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamântului radiaza în mod special.
în arsita soarelui amiezii, din pernitele florilor olete se revarsa urî parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Dintotdeauna m-au ademenit aceste flori minunate cu mireasma lor cu totul aparte; simpatia si dragostea mea le apartine înca din copilarie.
Cimbrul a venit la noi în secolul al Xl-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbaticite se gasesc în gradinile noastre mai cu seama ca cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamâita. Acesta, spre deosebire de cimbrul-de-câmp, ajunge pana la o înaltime de 50 centimetri. Ambele au acelasi efect curativ.
Cimbrul era renumit înca din antichitate. Traditia spune: „Cimbrul este mai ales repezit, înfierbântat si aprins. El stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el curata partile interne ale organismului."
Stareta Hildegard von Bingen mentioneaza cimbrul ca leac împotriva leprei, a paraliziei si a bolilor de ner. Cine bea dimineata în loc de cafea o ceasca cu ceai de cimbru va resimti curând efectul sau binefacator: o prospetime a spiritului, o senzatie placuta în stomac, lipsa tusei de dimineata si o stare generala buna.
Cimbrul, musetelul si coada-soricelului culese în soare si aplicate ca perna uscata de te, la care se bea simultan un ceai facut din aceste te, ajuta în alinarea durerilor nevralgice faciale. Daca acestea sunt însotite de crispari ale fetei, se foloseste suplimentar o perna uscata de pedicuta. Un taran în vârsta de 79 de ani suferea de 27 de ani de o grava nevralgie faciala Fusese operat deja de câteva ori la fata. îsi atrasese boala când venise într-o zi acasa ud leoarca de la câmp si, fiind chemat în calitatea sa de primar la sedinta urgenta, nu avusese timp sa-si schimbe hainele, plecând cu ele ude pe el. în ultimele luni ale bolii, gura i se retrasese cu dureri mari aproape pâna la ureche. Compresele cu ierburi suedeze i-au adus la început o usoara ameliorare. Abia când tele enumerate mai sus si culese în soare i s-au aplicat ca perna, s-a vazut fulgerator o schimbare în bine. A mai baut din acest fel de ceai si dupa ce i-a trecut nevralgia faciala.
Când copilul meu avea vreo 4 ani, nu se putea reface dupa un tifos. Doi ani am tot încercat fara rezultat diferite metode. Dupa o singura baie de cimbru, cu durata de 20 minute, la care fusesem sfatuita, a iesit un alt copil din cada. Ca si cum s-ar fi apasat un buton, a cazut de pe el tot ce era bolnav asemenea unui palton si din acea zi a început sa înfloreasca în mod zibil.
Cimbrul se culege în perioada înfloririi, din iunie pâna în august; cel mai bun este cel cules în soarele amiezii. Florile pot fi puse într-o sticla umpluta pâna la gât si lasate 10 zile la macerat în ulei sau se poate face un sirop. Uleiul de cimbru se foloseste contra paraliziei, în apoplexie, scleroza în placi (multipla), atrofie musculara, reumatism si entorse.
În cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si în spasmele organelor pelene (genitale), este indicat cimbrul atât în uz intern cât si în uz extern. Se beau 2 cesti pe zi. Florile culese în soarele amiezii si uscate se aplica extern sub forma de perne de te în cazul crampelor, înainte de culcare, aceasta perna se încalzeste într-o tigaie si se pune pe stomac sau bazin. Se recomanda pernele de te si în umflaturi, contuzii si reumatism vechi.
Asociat în parti egale cu patlagina-îngusta, cimbrul si-a dovedit eficacitatea în combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor abundente ale bronhiilor si a astmului bronsic, ba chiar a tusei convulsive, într-o ceasca cu apa fierbinte se introduc o felie de lamâie si 1 lingurita de amestec cimbru-patlagina. Repaos: 1/2 minut. Ceaiul trebuie baut foarte fierbinte si în înghitituri mici. Se prepara proaspat de 4-5 ori pe zi; daca ameninta pericolul unei pneumonii, acest ceai luat din ora-n ora în înghitituri mici nu-si va rata efectul. Din fericire, mai exista înca multe mame care n-au uitat cimbrul. De foarte multe ori nu se tine însa seama de faptul ca daca se da copiilor bautura direct de la frigider se poate ajunge la o bronsita cronica, iar aceasta duce în anii urmatori la emfizem cu grea insuficienta respiratorie.
Tinctura de cimbru (a se vedea „Moduri de folosire") serveste ca frectie pentru fortificarea membrelor la copin slab dezvoltati; dar si bolnai de scleroza în placi (multipla) ar trebui sa apeleze la aceasta frictioriare.
De cât chin ar putea fi crutate unele familii daca un copil bolnav ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub forma de ceai, fie de bai. Multi copii agitati sau nervosi au capatat un somn sanatos printr-o baie de cimbru. Dar si oamenii suferind de surescitare nervoasa si depresiuni se însanatosesc la scurt timp dupa ce fac asemenea bai.
N-ar trebui trecut cu vederea faptul ca aceasta ta medicinala este un remediu indicat contra patimei betiei. Se toarna 1 litru de apa clocotita peste 1 pumn plin de cimbru, se acopera si se lasa 2 minute în repaos. Ceaiul se pune într-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert de ceas câte 1 lingura plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mâncare si senzatie de sete. În caz de recidive, care la început sunt ineile, iar mai târziu tot mai rare, cura se repeta.
Si în crizele de epilepsie se recomanda cimbrul. Ceaiul, 2 cesti pe zi, nu se bea în criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamâni, cu întreruperi de câte 10 zile. Minunat si foarte prielnic este siropul de cimbru, în raceli, el se administreaza înaintea meselor.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: O lingurita (cu vârf) de te este oparita cu 1/4 litru de apa proaspat
fiarta si se lasa sa stea putin. Adaos la baie: Pentru 1 baie completa - 200 grame de te (a se vedea
„Bai complete" la modulul „Partea generala"). Tinctura de cimbru: Cu inflorescentele culese în soarele amiezii se umple o sticla pâna la gât, fara a se îndesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare.
Ulei de cimbru: Cu inflorescentele culese în soarele amiezii se umple o sticla, fara a se îndesa si se toarna deasupra ulei de masline presate la rece, în asa fel încet uleiul sa stea peste flori într-un strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau în apropierea masinii de gatit.
Perna de te: Se umple o perna cu te si se însaileaza.
Sirop de cimbru: Florile si tulpinile culese în soare se umezesc cu mâinile ude la introducerea într-un borcan. Se pun în straturi cu zahar nerafinat si se apasa pentru a se îndesa în borcan. Se lasa totul cca. 3 saptamâni la loc însorit. La filtrare, florile si tulpinile îmbibate cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic sa se evapore fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa dena nici prea subtire, nici prea gros, deci este lasat sa se raceasca o data sau de doua ori, pentru a se face o proba.
