CULEGEREA
Premisa culegerii este cunoasterea telor medicinale. Daca ea este îndeplinita, atunci se pune problema culegerii telor la timpul potrivit, la locul potrivit si în modul potrivit.
Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experientei, ierburile proaspat culese; ele sânt neaparat necesare pentru o reusita în cazurile de îmbolnaviri grave.
Ierburile proaspete vi le puteti culege singuri, începând cu primara timpurie, uneori deja înainte de sfârsitul lui februarie, pâna prin noiembrie. Unele pot fi gasite chiar în timpul iernii sub patura de zapada, daca li s-a retinut locul (de exemplu: rostopasca).
Pentru iarna se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi, în acest scop, trebuie sa le culegem în perioada continutului cel mai mare de substante active.
La FLORI aceasta este la începutul perioadei de înflorire.
La FRUNZE - înainte si dupa perioada de înflorire.
RADACINILE sunt scoase din pamânt la începutul primaverii sau toamna.
FRUCTELE se culeg în perioada coacerii.
A se respecta urmatoarele indicatii: Sa nu se adune decât te sanatoase, curate, fara insecte! Sa se culeaga tele în zilele însorite, în stare uscata, atunci când roua s-a dus.
Nu sânt locuri bune de cules urmatoarele: câmpurile îngrasate chimic, câmpiile si malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale ferata si locurile apropiate de strazi cu circulatie intensa, de autostrazi si instalatii industriale.
Cruta natura! (Nu rupe tele cu radacina cu tot, nu face ube!) Unele specii - monumente ale naturii - sunt ocrotite de lege. Exista destule te medicinale cu acelasi efect care nu se afla sub ocrotire legala (de exemplu: urechea-ursului -ciubotica-cucului).
A nu se strivi florile si frunzele în timpul culesului si a nu se utiliza pungi si sacose de plastic pentru adunat! Plantele încep sa transpire si se înnegresc mai târziu, în timpul uscatului.
USCAREA
Plantele nu se spala înainte de a fi puse la uscat, dar se taie marunt. Ceea ce s-a cules se aseaza afinat pe bucati de cârpa sau de hârtie netiparita si se usuca la umbra sau în încaperi aerisite, calduroase (poduri) cât se poate de repede. Pentru radacini, scoarte sau portiuni foarte zemoase ale telor este adesea indicata o uscare cu caldura artificiala. Temperatura nu are voie sa depaseasca 35 grade. Radacinile care sunt spalate temeinic, vâscul si pufulita ar fi bine sa fie taiate înainte de uscare.
Numai tele foarte bine uscate pot fi pastrate pentru iarna. Cele mai indicate în acest scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi închise. A se evita recipientele din plastic si cutiile de la! Plantele ar trebui ferite de lumina (a se folosi borcane colorate, cei verzi sunt cele mai bune).
Aprovizionati- doar pentru o singura iarna! Plantele îsi pierd cu timpul forta tamaduitoare. Fiecare an ne binecuvânteaza cu o noua generatie de te.
Moduri de preparare
PREPARAREA CEAIULUI
Oparire sau infuzie: Se taie tele proaspete si se pun într-un s de sticla sau alt recipient nemetalic. Se fierbe apa, se trage de pe foc si se toarna peste tele pregatite. Plantele proaspete nu se lasa sa stea în s - pentru ca ceaiul sa „traga" - decât foarte scurt timp (ajunge 1/2 minut)! Ceaiul trebuie sa fie foarte deschis la culoare: galben deschis sau verde deschis. Plantele uscate se lasa sa stea ce mai mult timp (repaos: 1-2 minute). Un ceai astfel preparat este mult mai sanatos si mai placut ochilor.
Radacinile se introduc în cantitatea de apa rece indicata, se pun sa dea câte clocote si se lasa sa stea 3 minute.
Ratia de ceai pentru o zi se introduce într-un termos si se bea din când în când câte 1 înghititura pe parcursul întregii zile, corespunzator indicatiei, în general se pune 1 lingurita (cu vârf) de te la 1/4 litru de apa (=1 ceasca), altfel conform indicatiei de la fiecare ta în parte.
Extract rece: Unele te medicinale (de exemplu casul-popii, vâscul sau obli-geana) n-au voie sa fie oparite, întrucât si-ar pierde forta curati prin actiunea caldurii. Un ceai din aceste te se obtine prin extract rece (numit si macerat). Cantitatea indicata la fiecare ta în parte se lasa în apa rece la macerat 8-l2 ore (în general peste noapte), apoi maceratul se încalzeste doar usor (pâna la temperatura buna de baut), iar ratia pentru o zi se pastreaza într-un termos care a fost clatit în prealabil cu apa fierbinte. Amestecul de extract rece cu infuzie este considerat cel mai bun mod de utilizare a telor medicinale: Plantele se lasa peste noapte la rece, în jumatate din cantitatea de apa indicata, iar dimineata se strecoara. Plantele ramase se oparesc acum cu cealalta jumatate a cantitatii de apa (fierbinte) si se strecoara din nou. Se amesteca extractul rece (maceratul) si infuzia. Prin aceasta preparare a ceaiului se obtin substantele active care sunt solubile fie numai în apa rece, fie numai în cea fierbinte.
TINCTURA (ESENTA)
Tincturile sunt tot extracte obtinute de data aceasta din rachiu de secara sau de fructe de 38-40%. O sticla sau alt recipient ce poate fi astupat se umple cu respectivele te pâna la gât, fara a se îndesa, iar deasupra se toarna rachiu de fructe sau de secara. Sticla este lasata sa stea, bine închisa, la loc calduros (cca. 20 grade) 14 zile sau chiar mai mult, timp în care se agita des, apoi se strecoara, iar ceea ce ramâne se stoarce bine. Uz intern: amestecate cu ceai, tincturile se iau sub forma de picaturi; uz extern: frectii sau comprese.
SUCUL PROASPAT
Sucurile proaspete de te se iau sub forma de picaturi sau se folosesc pentru tamponarea zonelor bolnave de pe corp. Se obtin cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic care marunteste tele, presându-le în acelasi timp. Sucurile ar trebui facute proaspat în fiecare zi. Totusi, introduse în sticlute si bine astupate, pot tine câte luni daca sunt pastrate la frigider.
TERCIUL DE PLANTE
Tulpinile si frunzele se zdrobesc pe un fund de lemn cu ajutorul unui sucitor de taitei pâna se formeaza un terci. Acesta se întinde pe o pânza care se aplica pe portiunea bolna, se leaga cu o bucata de cârpa si se mentine cald. Aceasta compresa cu terci se poate pastra si peste noapte.
COMPRESELE CU ABURI DIN PLANTE
Se fierbe apa într-o oala, se atârna deasupra o sita în care se introduc te proaspete sau uscate si se acopera. Dupa cât timp se iau tele calde, muiate, se pun într-o pânza cu tesatura rara si se aplica pe locul suferind. Totul este acoperit apoi cu un postav de lâna si legat strâns cu mai multe cârpe. N-are voie sa apara nici un fel de senzatie de rece. Foarte eficiente sunt compresele cu aburi de coada-calului. Compresele cu aburi sunt lasate sa-si faca efectul timp de 2 ore sau chiar peste noapte.
PREPARAREA ALIFIILOR l A ULEIURILOR
Se maruntesc de 2 ori câte 2 mâini pline de te. Se încing 500 grame de untura de porc, ca si cum s-ar pune snitele la prajit. Plantele se amesteca în aceasta grasime fierbinte, se lasa sa sfârâie scurt în tigaie, se amesteca în continuare, se trage tigaia de pe foc, se acopera si se lasa la rece peste noapte. A doua zi se încalzeste totul usor, se filtreaza printr-o bucata de tifon, iar crema astfel obtinuta se introduce cât este calda în borcanele pregatite dinainte.
Prepararea uleiurilor are loc astfel: Florile sau tele se baga fara a se îndesa într-o sticla pâna la gât si se toarna deasupra ulei de masline presate la rece, în asa fel încât uleiul sa acopere tele cu un strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau în apropierea masinii de gatit.
BAILE DE PLANTE
Baie completa: Plantele respective sunt puse peste noapte la macerat în apa rece. Pentru 1 baie este nevoie de 1 galeata (6-8 litri) plina cu te proaspete sau de 200 grame de te uscate. A doua zi, cantitatea respecti este încalzita, iar extractul este turnat în apa de baie. Durata baii - 20 minute. Inima trebuie sa stea în afara apei. Sa nu stergeti dupa baie, ci sa bagati în pat în halat sau prosop de baie ca sa transpirati timp de 1 ora.
Baie de sezut Pentru 1 baie de sezut se iau numai 1/2 galeata de te proaspete sau aproximativ 100 grame de te uscate si se procedeaza ca la baia
completa. Apa trebuie sa ajunga pâna deasupra rinichilor. Trebuie respectate indicatiile de la fiecare ta în parte!
Apa reîncalzita a baii complete sau a celei de sezut poate fi folosita înca de 2 ori.
COMPRESELE CU IERBURI SUEDEZE (COMPRESELE CU BITER SUEDEZ)
în functie de dimensiunea locului suferind, se ia o bucata mai mare sau mai mica de ta sau celofibra, se umezeste cu biter suedez si se aplica pe portiunea bolna, care a fost unsa înainte în mod obligatoriu cu untura de porc sau pomada de filimica, pentru ca alcoolul sa nu traga grasimea din piele. Se poate pune deasupra o bucata ce mai mare de plastic, pentru a menaja lenjeria, iar abia apoi se leaga o cârpa calda, eventual o fasa. Compresa este lasata sa actioneze 2-4 ore în functie de boala sau de modul în care este suportata. Daca pacientul suporta, compresa poate fi tinuta chiar întreaga noapte. Dupa îndepartarea ei, pielea se pudreaza. Daca apar totusi iritari ale pielii la persoanele mai sensibile, atunci compresele trebuie folosite timp mâi scurt sau scoase din când în când. Persoanele alergice nu trebuie sa utilizeze plasticul, ci vor lega direct cârpele peste bucata de ta sau celofibra. Sa nu se uite în nici un caz ungerea pielii cu grasime înainte de aplicarea compresei! Daca apar mâncari, ungeti locul cu pomada de filimica.
Cu aceste comprese nu este obligatoriu sa stati la pat; daca sunt bine fixate .-poate sedea sau chiar umbla cu ele prin casa.
