Interu cu Elena Caciulan, kinetoterapeut la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului, presedinte al Asociatiei Kinetoterapeutilor Bucuresti - Muntenia
- Cum a luat fiinta asociatia pe care o conduceti?
- Profesorii CFM (Cultura Fizica Medicala) si studentii de la Kinetoterapie au fost cei care au infiintat la 4 noiembrie 1994 Asociatia Kinetoterapeutilor Bucuresti - Muntenia. Din aprilie 2002 primim si fiziokinetoterapeuti in asociatie, acestia nefiind cuprinsi in nici o forma de organizare. Asociatia este cea care ne apara drepturile, care ne sustine in fata autoritatilor si unde kinetoterapeutii pot invata lucruri noi dupa facultate. Sintem putin ascultati in acest moment, dar speram ca din aproape in aproape sa avem mai multe realizari. In prezent, asociatia numara 106 membri, ceea ce consider ca este destul de bine pentru inceput. In continuare, sint oameni care n la noi si isi exprima dorinta de a se inscrie in asociatie pentru ca atunci cind se simte ca astfel se face ceva pentru kinetoterapeuti interesul lor creste.
- Care este scopul actitatii asociatiei pe care o conduceti?
- Asociatia Profesionala a Kinetoterapeutilor isi propune sa asigure partea profesionala a membrilor sai, adica pregatirea kinetoterapeutilor si prin organizarea unor cursuri postuniversitare. Moto-ul cursurilor a fost: Kinetoterapeuti pentru kinetoterapeuti. Alt obiectiv este promovarea kinetoterapiei din tara noastra in strainatate. Asociatiile profesionale ale kinetoterapeutilor din tara: Iasi, Cluj, Oradea, Bucuresti sint grupate in Federatia Romana de Kinetoterapie, al carei presedinte este prof. Vasile Marcu si care a reusit sa-si faca simtita prezenta in lume prin aderarea la Confederatia Mondiala de Kinetoterapie. De altfel, in perioada 7-l2 iunie este al 14-lea Congres mondial de kinetoterapie la Barcelona, unde vor participa si 10 kinetoterapeuti romani.
- Ce ati reusit sa faceti concret pina acum?
- In primul rind, am conns kinetoterapeutii sa na cu dorintele, propunerile, problemele lor catre asociatia profesionala pentru a incerca sa le oferim solutii prin scrisori catre ministere, audiente la autoritati. Dorim sa rezolvam problema dintre fiziokinetoterapeuti si kinetoterapeuti, pentru ca primii sint cei care termina la Facultatea de Medicina, dar fac aceeasi munca pe care o fac si kinetoterapeutii (absolventi la ANEFS), iar atunci cind apar selectii pentru posturi libere in spitale sint preferati fiziokinetoterapeutii, desi, repet, munca si pregatirea sint exact aceleasi. La 27-29 noiembrie, reprezentanti ai Confederatiei Mondiale de Kinetoterapie si-au exprimat dorinta de a veni in Romania pentru a vedea care este situatia acestui domeniu la noi in tara. Profesionistii straini ne vor acorda ajutorul lor, sfaturi, cursuri de perfectionare. La congres vor fi intate si autoritatile din Romania, care speram ca vor fi sensibilizate la problemele cu care ne confruntam. Pe de alta parte, cursul de
reflexoterapie este atestat de Centrul de Perfectionare Postuniversitar al Medicilor, Farmacistilor si Altor Cadre Superioare din Ministerul Sanatatii, unde am gasit o foarte buna colaborare cu dna director dr. Nanu Lania. Din octombrie mai avem in proiect un curs referitor la drenajul limfatic si altele care n din partea membrilor asociatiei profesionale.
- Ce ecouri aveti din partea autoritatilor romane?
- Foarte putini stiu ca noi sintem organizati in aceste asociatii profesionale regionale, cu toate ca noi am trimis multe scrisori la Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamintului, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Integrarii Europene. Dar nu prea am primit raspunsuri de la ei. Poate si noi ar trebui sa facem mai mult, dar sintem abia la inceput si nu prea avem putere.
- De ce credeti ca autoritatile noastre ar trebui sa acorde mai multa atentie kinetoterapiei?
- Kinetoterapia este terapia prin miscare, cea mai sanatoasa, care nu necesita mari costuri din partea institutiilor statului, este usor de abordat. Autoritatile romane ar trebui sa inteleaga mai bine care este rolul ei pentru sanatatea oamenilor, rol cunoscut si apreciat in lume. Este pacat pentru ca in Romania sint multi specialisti care vor sa faca ceva. Membrii asociatiei noastre lucreaza in spitale, policlinici, scoli speciale. Kinetoterapeutii au competenta de a lucra pe toate specialitatile: ortopedie, cardiologie, ginecologie, neurologie, reumatologie etc. Ar trebui sa se mareasca numarul kinetoterapeutilor in spitale sau policlinici. Sint locuri in tara unde nu se stie de existenta kinetoterapiei. Sint oameni care nu stiu ca persoane cu nevoi speciale pot fi recuperate prin kinetoterapie.
- Care este rolul kinetoterapiei?
- Rolul kinetoterapiei este de a reda functionalitatea organelor omului si de a reda fiinta umana societatii, fie ca este adult, fie ca este copil. De a face sa dena dintr-un om cu o problema mai mare sau mai mica un om normal, independent din punct de vedere motor, capabil sa se autoserveasca. Daca acest rol al gimnasticii medicale ar fi inteles si daca numarul specialistilor din spitale, dispensare, scoli speciale s-ar mari, parerea mea este ca situatia bolnalor din Romania ar fi cu totul si cu totul alta si n-ar fi decit in folosul pacientilor. Pacientii sint cei mai in masura sa vorbeasca despre efectele kinetoterapiei. Ei vad rezultatele si isi dau seama ca aceasta terapie prin miscare este foarte importanta.
- In cit timp ar putea pacientii sa simta efectele kinetoterapiei?
- Kinetoterapia este o terapie lunga si cere din partea pacientului tenacitate si putere de conngere. Pacientii trebuie sa fie pregatiti ca
gimnastica medicala este o terapie de lunga durata, dar sansa lor este de 100 la suta pentru rezolvarea problemei pe care o au. Cu timpul, pacientii inteleg, dar depinde si de kinetoterapeutul care trebuie sa-si sustina permanent pacientul, cu care trebuie sa discute si sa-i explice fiecare rezultat aparut. Oricum, persoana respectiva simte cind este pe drumul cel bun si atunci ea ne singura la tratament.
- Se poate spune ca pacientul dene dependent de gimnastica medicala?
- Cred ca da, pina isi rezolva problema isi da seama cit de important este sa faca miscare. Cu ani in urma, am avut o mama care venea cu baietelul la tratament, dar era total neincrezatoare ca aceste tehnici de lucru ii vor pune copilul pe picioare. Dar in clipa in care a vazut ca eu lucram cu multa conngere si le explicam totul, iar baietelul a inceput sa faca progrese, dupa 2 ani a recunoscut ca numai datorita tenacitatii mele a inceput sa creada in kinetoterapie.
- Este mai usor de lucrat cu copin decit cu adultii?
- Nu se poate spune exact daca este mai greu sau mai usor. De exemplu, in cazul kinetoterapiei aplicata la copii, in primul rind este important ca parintele sa fie coterapeut in procesul recuperarii, iar recuperarea nu se face numai de specialist, ci de intreaga familie. In clipa in care se reuseste atragerea parintelui de partea kinetoterapeutului si constientizeaza cit de important este actul terapeutic, atunci recuperarea merge de la sine. Daca parintele nu a inteles ca participarea lui este foarte importanta in actul recuperator, este greu de crezut ca se vor obtine rezultatele dorite. De cele mai multe ori, specialistul colaboreaza cu familia si rezultatele sint extraordinare, pentru ca recuperarea in cazul copiilor, daca vorbim despre infirmitatea motorie cerebrala cu tot loul patologic, dureaza mai mult timp, 1-4 ani, chiar 5-6 ani. De multe ori, parintii isi pierd speranta, chiar nu sint pregatiti ca aceasta terapie va dura asa de mult. Cu timpul, cind incep sa se vada rezultatele, ei cred in ceea ce face kinetoterapeutul si ii dau mina de ajutor necesara, deoarece copilul acasa trebuie pozitionat, hranit corespunzator, asezat corect pe scaunel sau in ortostatism. Toate aceste lucruri parintii le invata cu multa rabdare si dragoste. Numai astfel copilul obtine rezultatele dorite, dar cel mai important este sa se inteleaga ca dureaza foarte mult. In cazul adultilor depinde de afectiune, unii se recupereaza foarte repede, altii mult mai greu, dar important este ca toti au sansa la recuperare. Nu exista pacient irecuperabil.
- Ce rol are jocul in kinetoterapia la copii? Vad ca aveti aici multe jucarii, mingii.
- Jocul este foarte important. Specialistul trebuie sa stie sa se poarte cu copilul, sa se joace cu el inca de la primele sedinte care sint de acomodare. Cind pui mina prima data pe copil, acesta are rezerva lui, pentru ca este o mina straina pe care nu a mai simtit-o pe corpul sau si atunci are reactii negative: plins, refuz. Este important sa ii oferi jucarii, sa il lasi sa se plimbe prin sala de gimnastica medicala, sa se simta independent, dar toate sub controlul specialistului care il indruma spre efectuarea terapiei necesare. Incet-incet copilul incepe sa se acomodeze, dar este obligatoriu sa fie lasat sa se joace. De fapt si dupa programul de kinetoterapie copin merg in bazinul cu bile si se joaca.
- Practic, se poate face kinetoterapie prin joc?
- Da, exista kinetoterapie prin joc si este obligatorie. Este foarte bine cind sint mici grupuri de copii cu aproximativ acelasi coeficient de inteligenta, alcatuite si in functie de simpatiile copiilor, prin care se face kinetoterapie prin joc.
- Dati-ne un exemplu in cazul unui copil cu care lucrati recent. Cum il ajuta kinetoterapia?
- Sa ne referim la o fetita de 7 ani, care s-a nascut cu o tetrapareza spastica. A venit la kinetoterapie de la 11 luni. Tetrapareza inseamna afectarea membrelor superioare, cit si a membrelor inferioare. Fetita face kinetoterapie de aproape 6 ani. La inceput nu se rostogolea, nu statea in sezut, dupa care incet-incet de la un an si jumatate a inceput sa execute aceste actiuni pe care le-am spus. La 2 ani si jumatate a inceput sa se sprijine pe cele patru membre. Acum ea merge singura, dar a facut si trei injectii cu botox, dupa care mersul a devenit mai bun, in sensul ca a inceput sa intinda mai bine genunchii si sa se sprijine mai bine pe picioare. Miinile sint foarte functionale, ea chiar face pian.
- In ce a constat kinetoterapia?
- In miscari analitice si tehnicile de lucru folosite in infirmitatea motorie cerebrala: Bobath, Kabath, Lemedeiller, mobilizari pasive la nivelul tuturor membrelor, rostogolire, tirire, ridicarea in sezind, ghidajul mersului. Acasa, familia trebuie sa-i puna atele posterioare pentru ca avea tendinta sa stea pe rfuri si atunci a fost necesara pozitionarea in atele pentru pastrarea tendonului ahilian in limite functionale.
- Fetita merge la scoala?
- Inca nu, probabil de la anul va merge la scoala, dar merge la gradinita. Se pare ca in august-septembrie va veni o echipa de medici americani care face izotomia selectiva dorsala, ce consta in sectionarea radacinilor nervoase responsabile de producerea spasticitatii.
- Este o interventie chirurgicala fara de care prin continuarea kinetoterapiei nu s-ar ajunge la aceleasi rezultate?
- Da, poate nu s-ar obtine aceleasi rezultate. Este o premiera in Romania. Nici eu nu am mai lucrat cu un copil care a facut o asemenea interventie, m-am documentat in acest sens si am vazut ca rezultatele sint spectaculoase. Dar, totusi, dupa aceasta operatie rolul masiv ii rene kinetoterapeutului, care trebuie sa lucreze cel putin doua sedinte pe zi, iar dupa aceea terapia trebuie sa continue timp de 1-2 ani. Depinde de fiecare pacient pentru ca fiecare este diferit.
