Reprezinta o interventie chirurgicala cu intentionalitate de conservare a functiei care se adreseaza cancerelor laringiene T3 si T4 glotice, supraglotice sau transglotice ce intereseaza numai un hemilaringe si care prezinta contraindicatii pentru o interventie chirurgicala conservatoare clasica.
De asemenea interventia se adreseaza cancerelor hipofaringiene a caror cura chirurgicala impune si sacrificarea laringelui in situatia in care leziunea este localizata de o singura parte a hipofarinxului permitand conservarea unui
sinus piriform. Esenta interventiei consta in pastratrea unor fragmente ale structurilor anatomice ale hemilaringelui, neinvadat tumoral, din care sa se reconstituie in conditii de siguranta oncologica o cale aeriana care sa asigure legatura intre trahee si faringe, functionand ca un sunt dinamic traheo-esofagian, permitand in expir obtinerea unei fonatii pe baza aerului eliberat din plamani.
Denumita initial de Pearson ,, hemilaringectomie extinsa'', procedeul chirurgical poarta in prezent, in scopul evitarii oricaror confuzii, denumirea de ,, laringectomie aproape totala''.
Excizia chirurgicala va cuprinde cartilajul cricoid si primele inele traheale , fiind pastrate de partea hemilaringelui neinvadat tumoral un aritenoid , portiunea posterioara a corzii vocale, muschiul vocal si nervul recurent laringian de pe partea respectiva, cu care se reconstruieste un canal aerian care sa prezinte un diametru in jur de 6 mm. Daca elementele restante de la nivelul hemilaringelui sunt insuficiente pentru a permite reconstructia canalului aerian, se recurge la crearea unui lambou din mucoasa sinusului piriform de aceeasi parte edificandu-se astfel un conduct aerian suficient. Dimensiunea suntului este mai putin importanta decat asigurarea unei functionalitati adecvate fapt care implica prezervarea inervatiei structurilor implicate, inervand o structura laringiana viabila si care sa nu fie antamata in cursul interventiei. In scopul unei functionalitati corecte a suntului orice cale aeriana atribuabila cricoidului trebuie eliminata .
Mucoasa suntului trebuie sa fie libera la acest nivel, pentru a putea colapsa pasiv obstruand lumenul in momentul deglutitiei.
Functia diferitelor segmente ale suntului depinde de nivelul de situare. Nivelul glotic se pliaza pasiv in cursul deglutitiei prevenind aspiratia. Nivelele supraglotice oscileaza pasiv generand vocea. Suntul trebuie executat de o asemenea maniera incat sa fie mai larg in portiunea sa inferioara si mai stramt in portiunea sa superioara pentru a evita stagnarea lichidelor deasupra valvei glotice si care sa fie aspirate ulterior.
Contraindicatia majora a acestei interventii este data de interesarea zonei postcricoidiene sau a spatiului interaritenoidian care sa fie invadate de procesul tumoral. Pacientul ramane cu traheostomie permanenta, respiratia fiind stomala. Vocea este obtinuta prin ocluzia orificiului de traheostomie cu degetul, dar poate fi utilizata si o canula cu fereastra.
O atentie deosebita trebuie acordata traheostomiei care in acest tip de interventie prezinta de obicei o deschidere anterioara la nivelul traheii si nu o deschidere terminala ca in cazul laringectomiei totale. Pentru a realiza o deschidere stabila ea trebuie construita cu grija, tegumentele sa fie suturate la nivelul marginilor stomei si sa fie intretinuta atent asigurand conditii maxime de
igiena postoperatorie la acest nivel.
Desi modesta sub aspectul calitatii, vocea obtinuta dupa datele autorilor care au practicat acest tip de interventie, este net superioara vocii esofagiene sau a celei obtinuta prin proteze vocale.
Un timp complementar al interventiei este asigurat de limfadenectomie , absolut necesara in cazul acestor cancere pentru a asigura siguranta oncologica. Radioterapia postoperatorie nu pare sa influenteze in mod negativ deglutitia sau fonatia.
Interventia nu a fost larg folosita in chirurgia oncologica fiind tratata intr-un numar redus de lucrari ( Pearson si Keith, Chandrauchud, Sing si SilveR).
Personal nu am practicat acest tip de interventie si nu avem date ca s-ar fi practicat in tara noastra.
Rezultatele oncologice prezentate sunt asemanatoare cu cele obtinute dupa laringectomia totala. Principala complicatie functionala descrisa este reprezentata de aspiratie ( 8 din 66 de cazuri operate pe statistica lui PearsoN) ca si stenozarea suntului respirator.
Laringectomia aproape totala cu intentia obtinerii unei minime neoglote fonatorii naturale reprezinta ultima frontiera a chirurgiei functionale si reconstructive care poate asigura o imbunatatire a calitatii vietii in cazuri particulare de cancere laringiene avansate, in care, aparent, singura solutie chirurgicala ar fi fost reprezentata de laringectomia totala.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
