Starea precanceroasa reprezinta o leziune despre care putem afirma, pe baza experientei si statisticii, ca se poate transforma oricand intr-un cancer de laringe. Notiunea a fost introdusa pentru prima data de Babes in 1866, care definea leziunea precanceroasa ca acea leziune care prin aspectul clinc si paraclinic anunta boala canceroasa. Ulterior notiunea a fost preluata de Dubreuil (1896).
In 1923 Chevalier-Jakson vorbeste despre leziunea ,,precanceroasa" laringiana in cadrul leziunilor hipercheratozice.
In 1953 Stainer reia notiunea de stare precanceroasa laringiana, definind-o ca o leziune despre care putem afirma ca se poate transforma intr-un cancer.
Pentru Stuart-Strong leziunile precanceroase reprezinta alterari proliferative noncanceroase al caror procentaj de transformare maligna este superior celui al unui epiteliu normal.
Integritatea membranei bazale este cea care diferentiaza cancerul de starea precanceroasa. Corelatia cu cancerul este statistica; ceea ce putem prevedea este numai riscul si nu ne putem pronunta asupra evolutiei unui anumit caz particular. Mucoasa cailor aero-digestive superioare raspunde, intr-o prima etapa, la agresiune prin hiperplazie epiteliala si keratinizare. Cele doua evenimente pot sa coincida sau pot sa fie independente, dar fiecare in parte are capacitatea de a contribui la aparitia unui cancer epitelial.
Prin termenul de hiperplazie se intelege ingrosarea straturilor celulare fara modificarea morfologiei acestora.
In ceea ce priveste procesul de keratinizare trebuie subliniat ca, in mod normal, epiteliul stratificat pavimentos al laringelui nu este keratinizat si numai aparitia unor conditii de agresiune duce la formarea unui strat cornos. Termenul de hiperkeratoza trebuie considerat sinonim cu cel de keratoza.
In conditiile persistentei si intensificarii procesului de agresiune asupra tesutului epitelial, apar fenomene de displazie.
Termenul de displazie a fost retinut in 1974 la conferinta de la Toronto, dedicata cancerului laringian pentru a descrie anomaliile celulare si structurale ale epiteliului laringian . Displazia este un termen histo-patologic.
Anomaliile arhitecturale ale structurii epiteliului constau in dezorganizarea arhitecturii straturilor celulare cu anomalii de maturatie si diferentiere celulara. Pe de o parte este perturbata maturatia care se realizeaza deficitar si tardiv, iar pe de alta parte este perturbata diferentierea celulara, celulele ramanand de dimensiuni reduse, cu aspect nediferetiat si fara prezenta de punti intercelulare. Anomaliile celulare constau in inegalitati ale marimii celulelor, cu anomalii nucleare exprimate prin pleiomorfism nuclear, marturie a cresterii numarului de mitoze, cu eventuala pierdere a polaritatii celulare.
Displaziile incep de obicei la nivelului stratului bazal si parabazal al epiteliului.
La nivelul epiteliului pavimentos ele pot sa fie sau pot sa nu fie insotite de fenomene de keratoza. Eventuala keratinizare, ca raspuns la agresiunea asupra epiteliului care reprezinta oricum un proces anormal, se poate produce brutal cu diskeratoza, conducand la aparitia perlelor keratozice in grosimea epiteliului sau, chiar mai grav, in profunzimea acestuia.
Prima incercare de clasificare histologica a leziunilor precanceroase glotice a fost facuta in 1963 de Kleinsasser care distinge:

1. hiperplazie± hiperkeratoza fara atipii;

2. hiperplazie± hiperkeratoza cu atipii;
3. carcinom in situ cu prezenta de atipii in totalitatea grosimii epiteliului, respectand membrana bazala.
De la aceasta data, peste 20 de clasificari au fost publicate in literatura internationala, ca o marturie a lipsei consensului, dat fiind ca aspectul histopatologic este stabilit pe baza aprecierii subiective a examinatorului.
Prin analogie cu leziunile colului uterin si clasificarea lui Richard, care a introdus notiunea de CIN (cervical intraepitelial neoplaziA) in ginecologie, Friedmann a propus clasificarea leziunilor displazice in doua categorii:
 leziuni fara risc de degenerare: hiperplazia celulelor bazale, acantoza, hiperkeratinizare izolata;
 leziuni L.I.N. (laryngeal intraepitelial neoplaziA), cu o stadialitate mergand de la I la III.
Desi clasificarea cauta sa accentueze caracterul prognostic al leziunilor, totusi incadrarea in una sau alta din clasele LIN ramane in seama aprecierii subiective a histopatologului, a aspectului ,, de visu".
La ora actuala, cea mai larg acceptata ramane clasificarea lui Hellquist din 1982, care imparte starile precanceroase in trei stadii (gradE):
 Gradul I - hiperplazie si/sau keratoza cu sau fara displazie usoara;

 Gradul II - displazie moderata;

 Gradul III - displazie severa si carcinom in situ.
Displazia usoara (gradul I): - stratificarea epiteliului este pastrata. Mitozele celulare sunt reduse. Se pot observa eventual cativa nuclei neregulati. Anomaliile sunt prezente numai in partea profunda a epiteliului. Se observa numai zone disparate de keratinizare.
Displazia medie (gradul II): - celulele nediferentiate se observa in treimea interna si medie a epiteliului. Perturbarile arhitecturii epiteliale si a raportului nucleo-citoplasmatic sunt deja pronuntate.
Displazia severa (gradul III): - se observa perturbarea stratificarii celulare. Celulele prezinta pierderea polaritatii si hipercromazie pronuntata. Mitozele sunt frecvente, iar keratinizarea este intensa. Modificarile intereseaza cele doua treimi inferioare, cu tendinta de extindere la nivelul treimii superioare. Displazia severa este asimilata cu carcinomul in situ.
Carcinomul in situ: Poate fi definit ca o entitate histologica care prezinta toate caracterele morfologice ale cancerului, dar a carui extensie este limitata la locul sau de aparitie, fara a penetra in lamina propria si fara invazie in corion.
In corion pot sa existe anomalii vasculare, edem stromal, fibroza, infiltrare cu celule imunocompetente (granulocite, macrofage, limfocitE).
Se observa pierderea completa a stratificarii normale a epiteliului. Epiteliul este atipic pe toata grosimea sa atat in ceea ce priveste aspectul celulelor (modificarea raportului nucleo-citoplasmatic cu anaplazie nucleara si pleomorfisM) cat si in ceea ce priveste arhitectura straturilor celulare.
Un aspect citologic profund atipic il constituie prezenta de mitoze la nivelul jumatatii superioare a epiteliului laringian, cu bazofilie celulara marcata la acest nivel. Se remarca absenta puntilor intercelulare. Maturatia celulara este absenta sau neregulata. In formele diferentiate, suprafata epiteliului este acoperita cu un strat de keratina care poate lipsi in formele slab diferentiate. Trecerea de la epiteliu patologic la epiteliu normal este neta, fara aspecte de tranzitie.
Crissman (1989) descrie un aspect histo-patologic particular - displazia keratinizanta severa/CIS, reprezentata de un epiteliu scuamos keratozic si hiperplazic, cu perturbarea maturizarii celulare, care intereseaza sau nu intreaga grosime a epiteliului, cu keratinizare celulara individuala (diskeratozA) si prezenta de perle extracelulare de keratina, in zonele bazale si mijlocii ale epiteliului.
La aceste aspecte se adauga atipii celulare (variatii ale marimii, formei si coloratiei nucleuluI) mitoze la toate nivelurile epiteliului, pierderea modelului obisniut de distributie nucleara in grosimea stratului epitelial.
Crissman, Zarbo, Hellquist, Bostakis considera aceste leziuni ca fiind ireversibile si cu un potential mult mai ridicat de a vira catre cancer invaziv decat al carcinomuluil in situ definit prin criteriile clasice.
Carcinomul microinvaziv se defineste ca un precursor al cancerului scuamos invaziv, care ia nastere din mucoasa laringiana sau de la nivelul epiteliului glandelor submucoase, cu penetratrea membranei bazale, dar limitat la primii 2-3 mm de la nivelul membranei , limitat de asemenea la locul de origine in absenta evidentei unei interesari vasculare corionice de catre procesul neoplazic.
Distinctia intre CIS si carciomul microinvaziv este greu de facut. Criteriul unanim admis este depasirea membranei bazale. Cu toate acestea, inca din stadiul de displazie se observa deja o reducere a substantei fundamentale amorfe si o crestere a densitatii fibrelor care constituie membrana bazala.
La microscopia electronica, in CIS se pot decela dehiscente ale membranei bazale de 0.1-0.5 microni prin care prelungiri citoplasmatice ale polului bazal al celulelor bazale patrund in chorionul subiacent.
Daca prin metode imunohistochimice anomalii ale membranei bazale se pot constata inca din stadiile precoce ale displaziilor, in displaziile severe, prin aceleasi metode de investigatie se evidentiaza prezenta de discontinuitati la nivelul membranei bazale.
CIS nu se prezinta in mod necesar ca o leziune izolata. Adesea el coexista cu cancerul scuamos invaziv laringian, prezent in alte focare. Bauer, pe baza studiilor anatomo-patologice ale pieselor operatorii, provenind de la bolnavi de cancer de laringe, efectuate pe un lot de 354 de cazuri, a gasit CIS in 76% din cazuri, in jurul focarelor de cancer invaziv nekeratinizat si 26% din cazuri in jurul focarelor de cancer laringian keratinizat.
Posibila coexistenta a focarelor de CIS si de cancer invaziv, presupune examinarea atenta a intregului material de biopsie, ca si examinarea, de preferinta de catre mai multi histopatologi, a lamelor.
Aspectele histopatologice la microscopia optica indirect sugestive pentru existenta unei leziuni invazive includ:
1. extensia unor celule izolate cu aspect malign sau a unor mici grupuri de asemenea celule in lamina propria;
2. prezenta, in situatia in care avem de-a face cu un carcinom invaziv si nu cu un CIS, a reactiei stromale desmoplasmice, care are un aspect diferit de aspectul normal al laminei propria;
3. prezenta perlelor keratozice sau scuamoase la nivelul straturilor inferioare ale epiteliului.

Daca diagnosticul de displazie epiteliala reprezinta un diagnostic histo-patologic bazat pe aspectul morfologic al epiteliului scuamos laringian, semnificatia exacta a tabloului histologic trebuie evaluata in contextul clinic, putand fi vorba de un epiteliu temporar hiperactiv, de o mucoasa aflata in plin proces reparativ sau regenerativ, in situatia in care acopera sau margineste o zona de ulceratie epiteliala sau o zona de epiteliu traumatizat.
In aceste situatii particulare, desi aspectul epitelial este ,,atipic", variatiile marimii si formei nucleului, cu toate ca sunt prezente, nu sunt atat de evidente ca in cazul unei displazii adevarate si pe masura ce epiteliul creste in grosime, se observa aparitia si multiplicarea aspectelor de maturatie normala. De asemenea aspectul de epiteliu atipic se poate evidentia in cazul unei mucoase laringiene care a suferit procesul de iradiere din care cauza, datele clinice si de anamneza trebuie sa insoteasca piesa care este trimisa la examenul anatomo-patologic.
Acelasi tablou de epiteliu hiperactiv, prezentand modificari cu aspecte de atipie, se poate intalni in anumite cazuri si in cadrul papilomatozei laringiene. Semnificatia biologica exacta a acestor modificari se mai discuta inca, fiind greu de precizat daca reprezinta modificari preneoplazice sau daca este vorba de un proces reparator si de raspuns la agresiune.
Un fapt este cert si anume ca daca papilomatoza laringiana juvenila nu sufera virare maligna, au fost descrise papiloame laringiene ale adultului care s-au malignizat, iar 1-4% din tumorile maligne ale epiteliului scuamos laringian, sunt reprezentate de carcinomul verucos, in etiologia caruia este implicata infectia cu HPV. Din acesta cauza infectia laringiana cu HPV trebuie privita ca una din cauzele producerii unor carcinoame specifice ale epiteliului laringian cu etiologie si comportament biologic particular.
Diagnosticul de displazie, stabilirea gradului acestei displazii ca si de CIS se bazeaza pe interpretarea subiectiva " de visu" a biopsiei de catre medicul anatomo- patolog.
Din acest motiv s-a urmarit sa se gaseasca criterii obiective de stabilire a gradului de displazie care sa poata fi predictive in privinta nereversibilitatii (persistenteI) leziunii displazice si asupra potentialului sau de a progresa catre un cancer invaziv.
Un demers in aceasta directie il reprezinta evidentierea prin metode imunohistochimice a receptorilor factorului de crestere epidermal (EGFR).
Factorul de crestere epidermal (EGF) - care face parte din sistemul de reglare a cresterii celulare este implicat in proliferarile celulare normale si neoplazice.
Actiunea sa se exercita prin legarea mitogenului EGF de EGFR si transductia semnalului catre citoplasma prin membrana celulara.
Daca in cazul epiteliului normal si in displaziile usoare receptorii EGFR pot fi evidentiati numai in stratul bazal si celulele suprabazale din imediata apropiere a stratului bazal, in displaziile severe si in CIS, EGFR sunt frecventi si pot fi evidentiati pe intreaga grosime a epiteliului.
O alta posibilitate de obiectivare a potentialului de progresie catre un carcinom invaziv a unei stari displazice o reprezinta aprecierea continutului ADN nuclear prin fotometrie. Metoda fotometrica permite cuantificarea a doua caracteristici morfologice ale nucleului: densitatea optica si suprafata nucleara care sunt in relatie directa cu cantitatea de ADN. Intr-un epiteliu normal avem diploidie la nivel cromozomial, pe cand majoritatea celulelor din carcinoamele invazive ale epiteliului scuamos laringian sunt aneuploide. Daca in leziunile displazice de gradul 1 continutul de ADN nuclear nu este crescut, in caz de displazii severe si de CIS continutul in ADN si suprafata nucleara sunt mult crescute.
Un studiu efectuat de Bocking pe pacienti prezentand o displazie medie, nu a semnalat nici o virare catre cancer invaziv in situatiile in care displaziile nu prezentau anomalii ale ADN. Toate cazurile in care anomaliile de ADN au fost prezente au evoluat catre cancer invaziv. Crisman (1988) gaseste aneuploidie in 33% din displaziile medii (LIN I), 78% din cazurile cu displazie moderata (LIN II) si in 100% din cazurile cu dispazie severa si CIS.
Din punct de vedere clinic starile precanceroase (avand ca si corespondent histopatologic leziuni displazice sau CIS) se pot prezenta ca o ingrosare neteda sau granulara, dar nu trebuie uitat ca atat displaziile, cat si CIS laringian pot fi asimptomatice din punct de vedere clinic.
Din punct de vedere al aspectului clinic putem avea asa zisele " laringite rosii" cu predominanta fenomenelor inflamatorii si laringitele albe, " culoarea alba" fiind data de procesul de keratinizare in suprafata.
Dintre laringitele rosii avem:
 laringita catarala sau hiperemica - in care se constata o hiperemie difuza a laringelui. Corzile vocale au un aspect depolisat de la gri rosietic la rosu aprins;
 laringita pachidermica rosie sau hipertrofica, in care se constata ingrosarea si hiperemia difuza a mucoasei laringiene. Ca varietati sunt prezente cordita hipertrofica simpla si cordita hipertrofica verucoasa, in insule, cu prezenta unor zone diseminate rosii pe marginea libera si fata superioara a corzilor vocale, dandu-le un aspect festonat sau dantelat. Dupa unii autori acest aspect clinic ar prezenta un risc de malignizare ridicat, de aproximativ 3,5 - 5%;
 laringita cronica pseudomixomatoasa, in care leziunile se intind de obicei pe fata superioara a corzilor vocale, de la comisura anterioara la apofizele vocale, fata inferioara si fundul ventriculului fiind respectate.
Leziunea este de obicei bilaterala, corzile vocale avand un aspect albicios, translucid, corzi vocale ingrosate, cu falduri alb-gri-sticlos. Datele din literatura clasica crediteaza acest aspect clinic cu un potential de malignizare redus.

Dintre laringitele albe se remarca:

 Leucokeratoza (leucoplaziA): leziune localizata in pata de ceara, alba sau cenusie, unica sau multipla, in care mucoasa adiacenta este, de cele mai multe ori, inflamata;
 Laringita hiperplazica alba, difuza: afecteaza ambele corzi vocale pe toata intinderea, aspectul este albicios, cretaceu;
 Pahidermia alba: leziune cu aspect tumoral, de culoare gri, cu limite nete; suprafata leziunii este neregulata, leziunea fiind dura la palpare. Este situata cel mai adesea pe partea superioara a corzii vocale, putand atinge comisura anterioara sau chiar sa se extinda pe coarda contralaterala sau sa ocupe intreg laringele. Conform datelor clasice, potentialul de malignizare a leziunii este extrem de ridicat, in jur de 8,5 - 9%;
 Papilomul cornos al adultului: masa cenusie, granuloasa, rosietica, extrem de exofitica, prezentand spiculi caracteristici cu baza de implantare bine delimitata, cu consistenta dura caracteristica, localizata de regula pe portiunea superioara a corzii vocale sau pe comisura anterioara. Dupa datele literaturii clasice, care calculau riscul statistic al malignizarii in functie de aspectul clinic (si nu histopatologic cum se procedeaza moderN), riscul de malignizare apreciat era in jur de 6%.
Cortesina si Gervasio (1997) au intreprins un studiu in vederea stabilirii corelatiei intre aspectul clinic si aspectul histo-patologic al leziunii. Leziunile au fost evaluate conform clasificarii Friedman ce imparte neoplasmele intraepiteliale (LIN) in 3 grade: I, II, III, corespunzand displaziei medii, moderate si in ultima categorie displazia severa si CIS.

Nr. cazuri LIN I LIN II LIN III Cancer Total

Polipi 163 1,2% -- 0,6% -- 1,8%

Noduli 16 12,5% -- -- -- 12,5%

Edem corzi vocale 62 6,4% -- 1,6% -- 8%

Leucoplazie 46 19,5% 4,3% 13% 4,3% 41,3%

Eritroplazie 8 12,5% 12,5% 25% -- 50%

Veruca 21 14,3% 9,5% 4,8% 9,5% 38%

Papilom 9 33,3% 11,1% -- -- 44,4%

Laringita cronica 26 23% -- -- -- 23%

Total 358 8,1% 1,7% 3% 1,1% 13,9%

Principala concluzie a studiului este aceea ca foarte adesea aspectul clinic nu corespunde cu situatia histo-patologica a leziunii.
Din aceasta cauza diagnosticul se bazeaza pe biopsie si aprecierea aspectului histo-patologic. Este preferabil ca biopsia sa se efectueze in portiunea periferica a leziunii la nivelul zonei de extensie. Trebuie recoltat un fragment care sa permita examinarea tuturor straturilor celulare si, in particular, a straturilor profunde, a membranei bazale si a corionului. Citologia exfoliativa nu are valoare in patologia laringiana. Ea nu aduce nici un argument arhitectural, iar negativitatea sa nu ne permite sa excludem existenta unei displazii sau a unui cancer.
In localizarea zonei de maxima relevanta din punct de vedere histologic poate fi de ajutor coloratia selectiva cu albastru de toluidina.
Toluidina reprezinta un colorant nuclear din grupul Thiazinelor care evidentiaza ADN-ul si ARN-ul, care sunt crescute la nivelul epiteliului displazic sau carcinomatos. Dupa aspiratia mucusului se aplica o solutie de 2% de albastru de toluidina. Biopsia se efectueaza in zonele de retentie a colorantului. Proba cu albastru de toluidina poate fi utila in reperarea leziunilor in situatia in care acestea sunt difuze. Cu toate acestea rezultatele fals pozitive care sa dea o indicatie gresita asupra situsului de biopsat sunt relativ frecvente.
In leziunile de coarda vocala in alegerea zonei de maxima relevanta pentru biopsie poate fi utila video-stroboscopia, care repereaza zonele de " stop fonator".
Corzile vocale normale prezinta o mucoasa pliabila la varf. Aceasta zona este denumita stratul superficial al laminei propria sau spatiul Reinke. Aceasta structura pliabila este esentiala pentru aparitia valului mucos in cursul fonatiei. In precancerul/cancerul glotic, mucoasa normala pliabila este inlocuita cu un tesut rigid. Aceasta duce la absenta valului mucos in cursul fonatiei.
Cand leziunea este foarte redusa, se mentin miscarile vibratorii, dar fara prezenta valului mucos. Cand cancerul devine mai voluminos, structura cordala este incapabila sa mai vibreze.
Dintre parametrii examenului video-stroboscopic pentru localizarea precisa a unei leziuni precanceroase/canceroase are importanta aprecierea urmatoarelor date:

- amplitudinea vibratiilor;

- valul mucos;

- portiunile nonvibratorii.

Urmarirea in dinamica a leziunilor netratate ale epiteliului scuamos laringian evidentiaza existenta unui raport linear intre gradul de displazie si posibila evolutie canceroasa a epiteliului cu un procent de 3,4% pentru displazia simpla, 4,2% pentru displazia moderata si 20% pentru displazia severa. (Olde Kalter 1986, Blackwell 1995).
Hellquist gaseste o evolutie catre carcinom invaziv in 2% din displaziile usoare, 12,5% in caz de displazii medii si 23% in caz de CIS.

Datele din literatura privind evolutia CIS catre carcinom invaziv:

Kleinsasser 1963 21/36( 58,3%)

Miller 1971 32/203( 15,3%)

Elman 1979 12/81( 14,8%)

Hintz 1981 17/27( 63%)

Hellquist 1982 9/39( 23%)

Guerrier 1993 2/45( 4,4%)

Bouquot (1988) apreciaza ca CIS al cailor aero-digestive superioare progreseaza catre cancer invaziv in 36 pana la 90% din cazuri. Chiar si in situatia in care CIS este tratata, progresia catre cancer invaziv se produce in 36% din cazuri.
Stenersen (1991) apreciaza intervalul mediu de transformare a unui CIS al cailor aero-digestive superioare in carcinom invaziv ca fiind de 50 de luni. Evidenta faptului precum carcinomul scuamos de laringe este insotit si probabil precedat de stari displazice in majoritatea cazurilor l-a facut pe Meister in 1992 sa postuleze teoria "carcinogenezei progresive".
Chiar si tratata, displazia epiteliului laringian are tendinta de a recidiva si de a evolua intr-un anumit procent catre cancer invaziv.
Mazzone in 1988 intr-un studiu cuprinzand 380 de cazuri de leziuni laringiene prezentand displazii epiteliale de diferite grade care au fost tratate prin decorticare si exereza cu laser CO2 a gasit o recidiva a starilor displazice in 7,4% din cazuri si o cancerizare secundara in 5,4% din cazuri. Concluzia lui Mazzone este ca si in conditiile unui tratament corect aplicat unei leziuni care reprezinta o stare precanceroasa este vitala o examinare clinica atenta si corecta la 2 luni interval in primii 2 ani si la fiecare 6 luni in urmatorii 5 ani.
Aceasta atitudine se subscrie si afirmatiei lui Daniel Brasnu conform careia tumorile maligne ale laringelui, ca si starile precanceroase reprezinta o manifestare macroscopica intr-un punct precis a unei maladii difuze a tuturor mucoaselor cailor aero-digestive superioare.

Se ridica doua intrebari:

1. Se transforma in mod obligatoriu toate CIS laringiene in cancere invazive?
2. Este in mod obligatoriu CIS o etapa necesara in evolutia cancerului epitelial invaziv?
Raspunsul la prima intrebare ar putea fi dat de studiul clasic al lui Auerbach care sugereaza ca in anumite conditii CIS poate fi reversibil.
Pe piese de autopsie obtinute de la barbati decedati de alte boli decat cancerul de laringe, 16 % din totalul de 644 fumatori prezentau aspecte de CIS laringian care nu erau prezente la nici unul din cei 116 fosti fumatori . Implicatia studiului ar fi aceea ca incetarea fumatului duce la revenirea histologica la normalitate chiar si in situatiile extreme cand este vorba de un CIS al epiteliului scuamos al cailor aero-digestive superioare.
Gillis si Hellquist nuanteaza afirmatiile lui Auerbach aratand ca recidiva cheratozelor, displaziilor si a carcinoamelor in situ este identica la cei care continua sa fumeze si la cei care au abandonat fumatul. Oprirea fumatului pare sa nu ofere protectie fata de aparitia de noi leziuni. Trebuie sa treaca 10-15 ani de la abandonarea fumatului pentru ca riscul de aparitie a unui cancer laringian sa devina identic cu al unui nefumator.
Raspunsul la cea de a doua intrebare ar putea fi dat facand o analogie intre epiteliul scuamos al cailor aero - digestive si epiteliul scuamos al colului uterin.
Studiul lui Koutsky( 1992) a aratat ca 28% din femeile cu infectie HPV cu tulpini oncogene vor dezvolta leziuni displazice de grad inalt al epiteliului scuamos cervical fara a mai trece prin stadiul de displazie simpla, dezvoltarea leziunilor facandu-se de novo fara sa mai urmeze filiatia clasica.
De asemenea, in circa 10% din cazuri, cancerul se dezvolta de la nivelul stratului bazal al unui epiteliu aparent histologic normal in restul straturilor sale.
De altfel, acest lucru vine sa aduca o confirmare tardiva a schemei clasice a lui Kleinsasser asupra modalitatilor evolutive posibile de la epiteliul laringian normal la cancerul invaziv al laringelui.

Epiteliul normal Hiperplazie simpla

Carcinom invaziv Carcinom in situ

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor