EXAMENUL LARINGELUI
I. Examenul subiectiv
Bolnavul poate prezenta:
1. Dispnee, senzatie subiectiva de lipsa de aer. In afecŽtiunile obstructive ale laringelui, anatomice sau functionale, dispneea poate fi obiectivata prin semne clinice, sindromul purtand numele de
insuficienta respiraŽtorie obstructiva superioara laringiana , nume lung, ce in limŽbajul curent este inlocuit cu termenul de "sindrom de dispnee laringiana".
2. Disfonia - este o alterare a sunetului de fond laringian, produsa de modificari anatomice (malformatii, traumatisme, corpi straini, inflamatii, tumorI), sau de
tulburari functioŽnale ale musculaturii laringelui. Sunetul laringian poate fi influentat de modificari toraco-pulmonare, endocrine, neuroŽpsihice etc.
3. Tusea poate avea si o etiologie laringiana, cand este de obicei uscata si insotita de alte seme (disfonie, dispneE).
4. Durerea laringiana este exacerbata de deglutitie, de fonatie, si poate iradia spre ureche.
II. Examenul obiectiv
1. Inspectia. Laringele se gaseste in mijlocul regiunii cervicale anterioare, delimitata de unghiul dintre regiunea subŽmandibulara si cervicala,
stern si cei doi muschi sterno-cleidoŽmastoidieni. Capul bolnavului trebuie sa fie in rectitudine sau usoara extensie. La barbatii slabi, proeminenta cartilajuŽlui tiroid este vizibila si a fost denumita "marul lui Adam". In stari patologice,
laringele poate fi deplasat lateral (tuŽmora, colectie purulenta masivA), poate fi excesiv de proemiŽnent (tumori, pericondritA). Putem intalni fistule mediane (de tract tireogloS) sau laterale (branhialE), proeminente in regiŽunea hioidiana (chistE), sau in regiunea glandei
tiroide (tumori, gusa, noduli tiroidienI). Adenopatia, se manifesta prin tumefactii laterale, la fel flegmoanele latero-cervicale, chisteŽle congenitale,
anevrismele carotidiene.
Tot inspectia pune in evidenta doua dintre semnele majore ale sindromului de insuficienta respiratorie obstructiva larinŽgiana si anume coborarea laringelui in inspiratie si tirajul suprasternal si supraclavicular (aparitia unei depresiuni in aceste regiuni in timpul inspiruluI).
2. Palparea completeaza informatiile culese la inspectie.Ea se face metodic:
- Palparea reperelor axului visceral: in mod normal unŽghiul cartilajului tiroid se simte bine, ca o proeminenta duŽra, verticala, mediana. Aripile cartilajului tiroid se palpeaŽza intre police si medius. Deasupra se palpeaza o depresiune (membrana tirohioidianA), iar la marginea ei superioara se poate palpa osul hioid, ca o potcoava, intre regiunea submanŽdibulara si
cervicala anterioara. Sub unghiul cartilajului tiŽrod se poate palpa o mica depresiune - este membrana cricoŽtiroidiana, locul unde se practica traheostomia de extrema urgenta. Mai jos, o proeminenta dura arata prezenta cartilajului cricoid. Sub acesta, traheea cervicala se palpeaza cu capul in extensie, uneori prea profunda si acoperita cu prea multe tesuturi pentru a putea fi palpata. Lobii glandei tiroide se cauta de o parte si de alta a traheei.
-Mobilizarea laterala a laringelui determina o senzatie denumita cracment laringian, determinat de frecarea acestuia de coloana vertebrala.
- Mobilitatea activa a laringelui si glandei tiroide care in timpul deglutitiei sufera o ascensiune, prin contractia musculaturii subhioidiene.
- Palparea ariilor ganglionare cervicale se face asezandu-ne inapoia bolnavului; acesta tine capul usor flectat, se imobilizeaza laringele cu o mana, iar cealalta palpeaza diferitele regiuni, prin mici miscari de rotatie. Se apreciaza prezenta adenopatiei, sensibilitatea, numarul, consistenta, forma, volumul (in centimetrI), mobilitatea in sens vertical si orizontal.
In situatii patologice,
laringele poate fi dureros (pericondritA), putem constata deformarea sa (traumatisme, tumorI), disparitia cracmentului laringian (
tumori laringiene sau ale faringeluI), imobilizarea laringelui (tumori, cicatricI). Se poate constata emfizem subcutanat (plagi intepate laringo-traheale, fracturi laringiene, perforatii esofagienE), hematoame (la hemofilicI). Adenopatia poate fi inflamatorie, acuta, cronica (tbc. ganglionaR), afectiuni de sistem (limfogranulomatoza, tumori limfoganglionarE), dar adesea este vorba despre adenopatie neoplazica in cancerele faringelui, ale laringelui sau ale glandei tiroide. 3. Examenul endocavitar
Laringoscopia indirecta este examenul de rutina. Ea se practica cu ajutorul unei oglinzi de laringoscopie, cu diametrul de 2-2,5 cm, situata la 45 grade fata de maner, oglinda ce trebuie incalzita inainte de examinare, intocmai ca la rinoscopia posterioara.
Tehnica: Bolnavul deschide gura la maximum si isi proiecteaza limba afara. Medicul prinde limba cu ajutorul unei bucati de tifon, intre policele mainii stangi (pe fata dorsala a limbiI) si index sau medius (pe fata ventralA) si o tractioneaza usor in afara. Tractiunea puternica raneste limba de incisivii inferiori. In mina dreapta tine oglinda de laringoscopie, pe care o introduce in cavitatea bucala. In acest moment soliŽcita bolnavului sa pronunte lung vocala E si aplica oglinda la baza luetei, cu suprafata reflectanta in jos. Dupa terminarea aerului expirator, bolnavul trebuie sa inspire adanc. Ceea ce se vede in partea superioara a oglinzii este de fapt anterior, ceea ce se vede in partea inferioara este posterior.
Imaginea normala a laringoscopiei cuprinde o parte a hipofaringelui (ceea ce se gaseste in afara coroanei laringienE) si laringele (inauntrul coroanei laringienE). In partea anterioara se observa baza limbii, cu V-ul lingual si depozite de tesut limfatic, ce poarta numele de amigdala linguala. Mai posterior apare epiglota, de forma literei omega. Intre epiglota si baza limbii se gaseste o depresiune impartita in doua printr-o plica mucoasa (plica gloso-epigloticA): fosetele gloso-epiglotice sau valeculele. In partea posterioara a imaginii se gasasc doua proŽeminente mai albicioase, cartilajele aritenoide, iar de la aŽcestea la marginile epiglotei, doua plici, plicile ariteno-epiŽglotice. Intre cei doi aritenoizi se intinde plica inter-aritenoiŽdiana. De pe peretii laringelui pana la marginea epiglotei se inŽtind doua plici, plicile faringo-epiglotice. Epiglota, plicile ariteno-epiglotice, aritenoizii si plica interaritenoidiana forŽmeaza impreuna coroana laringiana, care este orificiul superior al laringelui. In interiorul coroanei laringiene se observa doua benzi albe sidefii, unite in partea anterioara si care se indrepŽta posterior, pentru a se insera pe aritenoizi , sunt corzile vocale. Deasupra corzilor vocale (lateral pe imaginea din oglinŽdA) se observa doua proeminente roz, paralele cu corzile vocale, sunt benzile ventriculare. Intre corzile vocale si benzile venŽtriculare se gaseste o depresiune denumita ventriculul lui MorŽgagni, care nu se poate vedea in oglinda. Intre peretele posteŽrior si cei laterali ai faringelui si intre
laringe exista spatiul faringelui, spatiu virtual, care se deschide odata cu treceŽrea bolului alimentar. Acest spatiu inconjoara posterior si laŽteral faringele de forma semilunara, iar in partea anterioara peretele faringelui cu cel al laringelui formeaza doua ungiuri denumite sinusuri piriforme sau santuri faringo-laringiene.
Imaginea laringelui in fonatie va arata corzile vocale aproŽpiate, in adductie. Spatiul glotic, cuprins intre corzile vocale, va avea forma unei fante, este glota fonatorie. In inspiratie fortata, corzile vocale se departeaza in partea lor posterioara (prin departarea si rotirea cartilajelor aritenoidE), realizand glota in abductie, respiratorie, de forma unui triunghi echilaŽteral. In respiratia obisnuita, triunghiul glotic seamana cu un triunghi isoscel, iar corzile se afla in pozitie intermediara.
Mucoasa hipofaringelui si a laringelui este de culoare roz, uŽmeda, cu desen vascular vizibil, numai corzile vocale contrasŽteaza prin culoarea alb-sidefie.
In mod patologic se pot vedea: congestie a mucoasei (larinŽgitE), paloare (anemie, tbc.), plagi, hematoame, corpi straini, false membrane (difterie, micozE), edeme (inflamatii, edeme aŽlergicE), stenoze (congenitale, posttraumaticE), chiste, ulceŽratii, tumori, paralizii ale unei corzi vocale sau ambele etc.
Din cele expuse, reiese ca laringoscopia indirecta presuŽpune colaborarea bolnavului. Aceasta este uneori greu de obtinut, datorita unor reflexe vii, ce pot fi sedate prin
anestezia vaŽlului si a faringelui, realizata prin pulverizare de xilina 4% sau cocaina 5%, gargara cu xilina, sau bomboane anestezice. Alteori, din cauza unei epiglote pozitionate prea posterior, imaginea laringelui este ascunsa privirii noastre. La copii, colaborarea este adesea imposibila. Pentru copii au fost imaŽginate metode speciale de laringoscopie, prin apasarea limbii cu o spatula speciala, dar care provoaca uneori spasme glotice redutabile.
Laringoscopia directa este o metoda superioara precedentei, permite manevre instrumentale endolaringiene (vizualizarea venŽtriculului Morgagni, a fetei inferioare a corzii vocale, bioŽpsiI), dar necesita o preanestezie cu un opiaceu si atropina si o buna anestezie de suprafata a hipofaringelui si a laringeŽlui. Ea se practica cu ajutorul unor instrumente metalice, tuŽburi prevazute cu maner puternic si o sursa de lumina. Bolnavul este culcat in decubit dorsal, cu capul in extensie fortata, tubul laringoscopului se introduce pana in faringe, apasa baza limbii si patrunde inapoia epiglotei, in lumenul laŽringelui.
O perfectionare a acestei metode a constituit-o fixarea laringoscopului printr-un sistem de parghii (laringoscopia in suspensiE), care permite medicului utilizarea ambelor maini. Sub anestezie generala prin intubatie sau JET, se pot efectua interventii chirurgicale endolaringiene de preciŽzie, folosind microscopul operator si instrumente adecvate, de microchirurgie, sau cu laser.
Tehnica fibrei de sticla a permis utilizarea unui laringoŽscop flexibil, care se introduce prin fosele nazale si faringe, pana la laringe, la bolnavul sezand, cu anestezie de suprafata.
III. Examenul functional
Se executa concomitent cu examenul fizic, intrucat aŽnumite tulburari functionale pot fi constatate la examenul obiecŽtiv (de exemplu o paralizie a unei corzi vocalE).
Stroboscopia este o metoda de evidentiere a miscarii corŽzilor vocale. Ea se bazeaza pe principiul stroboscopic din fiŽzica. Lumina becului stroboscopului se aprinde cu o frecventa egala cu vibratia corzii vocale. Aceasta vibratie este preluaŽta de un microfon aplicat extern pe laringe si transmisa la partea electronica a aparatului. In aceasta situatie, facand o laringoscopie indirecta, corzile vocale se vad imobilizate chiar in timpul fonatiei, intrucat lumina le surprinde in aceeasi pozitie. Daca insa, cu ajutorul unui cursor, se defazeaŽza putin cele doua frecvente (ale corzilor si ale beculuI), aŽtunci la fiecare aprindere a luminii, coarda va fi surprinsa in alta pozitie si astfel miscarile ei devin vizibile, mai lente sau mai rapide, in functie de pozitia cursorului. Stroboscopia are importanta in depistarea defectelor mici de vibraŽtie, in special la cantareti.
Electromiografia inregistreaza potentialele de actiune neŽuro-musculare si poate face deosebirea dintre o imobilitate a corzii prin paralizie nervoasa, prin artrita crico-aritenoidiŽana sau prin invazie neoplazica.
Electroglotografia, sonografia, sunt metode de inregistraŽre electronica a sunetelor emise de laringe. Se folosesc in special in scolile de deficienti audiŽtivi, unde copilul surd invata sa pronunte sunetele, cautand sa imite sunetele produse de profesorul sau pe ecranul osciloŽscopului.
Probele ventilatorii, foarte utile in pneumologie, nu sunt specifice pentru laringe. Doar VEMS (volumul expiraŽtor maxim pe secundA) este influentat in obstructiile laringelui.
IV. Examinarile de laborator
1. Examennl radiologic completeaza datele culese la exameŽnul clinic. Radiografiile se executa din profil, iar tomografiŽile din fata. Se pot vedea reduceri ale lumenului laringian, distrugeri ale cartilajelor (tumori, fracturi, supuratiI), impingerea organelor vecine etc. Se pot folosi substante de conŽtrast (lichide sau pulberi aspiratE). Tomodensitometria compuŽterizata poate depista unele leziuni care nu apar pe radiografii.
2. Biopsia este un examen curent si obligatoriu ori de cite ori leziunea poate ridica suspiciunea de cancer. Se practica ori prin laringoscopie indirecta, cu pense curbe, ori prin laŽringoscopie directa. O biopsie negativa nu exclude cancerul si adesea trebuie repetata de mai multe ori pana se trage o conŽcluzie valabila. Ca variante, se poate utiliza citologia din exudatul laringian recoltat cu un fragment de burete, direct din laringe, sau punctia bioptica din masele tumorale accesibile din exterior, mai ales adenopatia latero-cervicala.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
