Valoarea deosebita a muzicii in cadrul meditatiei consta in faptul ca ea conduce spre o realitate situata dincolo de ea insasi; "linistea\" din care ea se naste ti la care se intoarce. Practicarea muzicii reclama atentie si ascultare, ceea ce conduce constiinta in pragul unificarii, acolo unde pot fi depasite limitele normale ale perceptiei, desi pentru un timp scurt.
Exprimarea mantrelor prin vorba sau cantec ( . 92-93) reprezinta o practica veche si clar demonstrata de a atinge aceasta eliberare a constientului intr-un mod foarte simplu, chiar neverosimil. Mantrele constituie emisii de sunete simplificate extrem de mult, o chintesenta de muzica, o punte intre glasurile individuale si sunetul primordial al linistei: Aum, OM*.
Disciplina simplitatii consta in eliberare: eliberati- de
saracia fiintei terestre care exista in dumneavoastra si lasati spiritul sa patrunda pe taramul unitatii.Incepeti prin contemplarea sunetelor naturale: marea, un parau de munte, ntul, caderea ploilor, cantecul pasarilor, pomii si animalele, pasii pe care ii faceti in timpul unei plimbari meditative, sunetele interioare ale trupului, in special bataile inimii. Atunci cand ascultati, fiti atent la orice sunet natural, deoarece orice emisie constienta de sunet, orice nota pe care o cantati poate fi perceputa in conformitate cu patru niveluri, fiecare actionand la o distanta din ce in ce mai mare de lumea fizica obisnuita, cu perceptiile sale mentale constiente.
Primul nivel corespunde sunetului care poate fi auzit "fizic\", ca rezultat al transmiterii catre ureche a vibratiilor si impacturilor moleculare and diferite grade de tarie si puritate.
La al doilea nivel, sunetul poate fi inteles sub forma sentimentelor si gandurilor care se afla in interiorul si inapoia sa. Artistul vocal trebuie mai intai sa-si "cante\" gandurile existente in mental, pentru ca vocea sa fizica sa poata suna convingator.
Al treilea nivel corespunde "semintelor sonore\" din care cresc radacinile si ramurile muzicii si limbajului. Sunetele sunt semintele unui intreg copac ce infrunzeste si ale carui nenumarate frunze reprezinta, fiecare in parte, cate un element de expansiune vocala si verbala dintr-un limbaj vorbit sau dintr-o traditie muzicala. Semintele contin potentialul comunicarii si intelegerii, deoarece, atunci cand corpul infloreste, el urmeaza sa produca fructe ce vor purta, la randul lor, seminte. in acest fel, apar noi limbaje si noi forme de
muzica ce evolueaza de-a Sungul timpului. Simbolul copacului apare in multe traditii sub forma "Copacului lumii\", "Copacului vietii\" sau "Copacului cunoasterii\".
Al patrulea nivel gazduieste Anahata sau sunetul sufletului universal ( . 28), neauzit si nefacut, din care s-a nascut intreaga simfonie a creatiei. In acest ultim stadiu de puritate, se spune ca sunetul este unit cu lumina in aureola primordiala a lumii, Aum (OM). Anumite franturi din Anahata - cel mai subtil si sacru dintre sunete - pot fi percepute de catre anumiti oameni prin proiectare spre interior, ca si cum ar fi auzite in profunzimile sufletului sau spiritului. Aceste sunete interioare sunt simtite de persoanele mistice si sensibile, care le aseamana cu un "tunet\", cu clinchetul de clopotei, cu muzica de flaut sau cu zumzetul albinelor, dar and o delicatete si o frumusete ce depaseste orice sunet pamantean.
Meditatia faciliteaza accesul la fragmente din Anahata. Daca veti auzi asemenea "sunete inaudibile\", este aproape sigur ca veti da seama de acest lucru, si probabil ca nu este nevoie sa discutati despre aceasta experienta. Nu are rost sa incercati sa fortati constiinta spre a le auzi sau sa incercati "sa faceti\" ca acest lucru sa se intample.
Exista o singura cale prin care se pot manifesta aceste sunete subtile: aceea de a deschide inima, astfel incat inima si sufletul, nu urechile si mintea, sa asculte fragmente si ecouri a ceea ce este inaudibil, dar nu nedetecil, si anume sunetul Anahata.
