"Formarea caracterului uman se aseamana cu acordarea unei laute. Atunci cand coardele sunt prea slabe, ele nu produc muzica, insa cand sunt prea rigide, se rup.\"
Proverb hindusIn meditatie, ca si in ata, nu exista instrumente propriu-zis sacre sau profane. De aceea, daca doriti sa introduceti
muzica si instrumentele in meditatiile dumneavoastra, va trebui sa alegeti instrumentul care considerati ca se adreseaza atentiei dumneavoastra interioare. Acesta poate fi orice: de la orga puternica a unei catedrale pana la clopoteii delicati ai unui sistrum (un instrument intalnit in templele din Egiptul antic, ce se mai foloseste si astazi in Etiopia si Mexic). Relevanta unui instrument depinde de efectul sau de facilitare a meditatiei, care, la randul lui, depinde de intuitia si instinctul fiecaruia. Instrumentele pot fi descoperite si indentificate numai prin ascultarea sunetelor pe care le produc.
Cele de percutie produc muzica prin impact, simbolizand talitatea ritmica. Ele prezinta o varietate aproape nesfarsita de forme si multe sunt folosite in rugaciune si meditatie. Din aceasta categorie fac parte tobele de toate dimensiunile si formele, confectionate din diferite materiale, tobele confectionate in "familie\" si tobele si tamburinele samanilor. in Tibet, tobele din cranii, ca si fluierele din oase, alcatuiesc o parte din insemnele indrumatorului spiritual adorat, Geshe sau Lama.
Clopotele si gongurile ocupa, de asemenea, un loc important in meditatie. in multe reiigii, dangatul clopotelor are menirea de a concentra gandurile hoinare ale credinciosilor si de a le mobiliza constiinta, demonstrand astfel natura radianta a sunetului. in crestinatatea celtica, clopotele erau considerate sacre, iar cele purtate de sfinti ocupa si astazi un Ioc special. Clopotele de toate dimensiunile, inclusiv cele care suna pentru a sarbatori o eliberare sau pentru a da o atmosfera solemna ocaziilor de bucurie sau de tristete din cadrul comunitatilor, sunt considerate capabile de a purifica atmosfera inconjuratoare de energii negative si de reziduuri emotionale. Sferele muzicale orientale, in special cele din Tibet, sunt alcatuite din sapte metale "sfinte\", cu extraordinare capacitati de bratie, cum ar fi, de pilda, gongurile de meditatie din Burma si clopotele din templele chinezesti. Cimbale mici, actionate cu degetul, conduc atentia celui care mediteaza catre o concentrare a interiorizarii, incercati sa experimentati efectele lor urmarindu-le sunetul pana la limita inaudibilului.
Ganditi-va la fluiere ca la o reprezentare simplificata a coloanei vertebrale, chakrele fiind marcate de orificiile fluierului. La fel cum sarpele se ridica atunci cand aude melodia cantata de fachir, tot asa energiOe care salasluiesc la baza coloanei se ridica raspunzand muzicii "celeste\" a flautului lui Shiva.
Anumite instrumente din categoria suflatorilor, cum ar fi, de pilda, instrumentul numit didjeridu, apartinand aborigenilor din Australia, reclama o respiratie "circulara\", in care instrumentistul trebuie sa sufle in instrument pe masura ce inspira. Gura si catatile nazale sunt folosite ca rezervoare de aer, in timp ce fluxul de aer are o pozitie anexa. Aplicarea acestei tehnici necesita o mare concentrare si cunoasterea profunda a procesului de respiratie.Inainte ca agricultorii sa fi desecat terenurile, pentru a le folosi in agricultura sau pasunat, zonele joase din majoritatea continentelor erau acoperite cu parcele imense de trestie. Fluierele lui Pan erau confectionate din tulpini de trestie. in mitologia greaca, Pan era zeul naturii; el ii ocrotea pe pastori, impreuna cu turmele lor, pe vanatori si animalele salbatice, fiind totodata si zeul fertilitatii. El isi confectiona fluiere din tulpini de bambus. Variatii ale acestor fluiere a lui Pan se intalnesc in multe culturi, ca de pilda in aceea a indienilor sud-americani. Aceste fluiere reprezinta stramosii muzicali ai tuburilor de orga, care constituie inca instrumentul principal al centrelor religioase si al meditatiei, in marile catedrale si in locurile de inchinaciune din lumea occidentala.
Coarnele animalelor si echivalentele lor modeme, fabricate din alama, reprezinta simboluri stravechi ale intelepciunii si autoritatii - de la cornul de berbec al evreilor, sho/ar-ul, pana la cornul tibetan, ragdung, cu lungimea de cinci metri. Instrumentele din alama constituie o legatura muzicala cu Pamantul, demonstrand folosirea armonioasa a metelelor topite prin forta focului, extrase din rocile stancoase de sub picioarele noastre.
Harpele erau instrumentele sacre ale caldeeniior, egiptenilor, evreilor si celtilor, precum si ale popoarelor originare din America de Sud. Instrumentul chinezesc cheng, precum si alte instrumente de tipul citerei, sunt asociate de multa vreme cu pietatea si meditatia. In subcontinentul indian, sitar-ul si na acompaniaza incantatiile de meditatie.
Poate cel mai eteric instrument dintre toate este harpa eoliana. Dupa legenda, primul dintre aceste instrumente a fost lira lui Orfeu, care a continuat sa cante mult timp dupa moartea sa, sub adierile triste ale vantului celest (. 52). Readuse in atentie de catre Athanasius Kircher, in secolul al XVTI-lea, harpele eoliene au devenit extrem de raspandite la mijlocul secolului al XK-lea. Samuel Taylor Coleridge avea atarnat la geam un asemenea instrument care s-ar putea sa-i fi inspirat urmatoarele randuri: "Ce ar fi daca intreaga natura insufletita ar fi alcatuita numai din harpe divers construite; care breaza ca si cand ar fi animate de o uriasa si unduitoare/ Briza spirituala,/ in acelasi timp sufletul fiecaruia si Dumnezeul tuturor.\"
"Lumina din sunet, forta sunetului din lumina
Ritmul din toate gandurile ti bucuria de pretutindeni.
Mi se pare ca ar fi fost imposibil
Sa nu iubesti totul, intr-o lume atat de plina,In care briza canta, si aerul linistit si mut
Este muzica ce doarme peste strune\"
Samuel Taylor Coleridge
