Managementul clinic al sindromului meolic reprezinta o aderata provocare pentru practica medicala, datorita complexitatii sale extreme. Aceasta rezulta, pe de o parte, din asocierea multipla si riabila a componentelor sindromului si, pe de alta parte, din necesitatea implicarii asistentei medicale la toate nivelele sale, intr-un mod continuu si intr-un cadru structurat. Numai daca intelegem aceasta complexitate putem sa ne modelam si adaptam, atat modul de abordare a persoanei cu patologie meolica, cat si conduita terapeutica.
Obiective
Managementul clinic al sindromului meolic are drept obiectiv major reducerea riscului cardioscular global. Astfel speranta de viata creste, iar calitatea vietii este mentinuta. Reducerea riscului cardioscular se realizeaza prin controlul fiecarui factor care il determina. in acest sens se considera fiecare componenta a sindromului si se vor sili, in mod realist, obiectivele specifice.(6I)
In desfasurarea mangementului clinic, obiectivele terapeutice vor trebui ierarhizate si interpretate in functie de impactul lor clinic si asupra persoanei in cauza. Ierarhizarea presupune silirea de obiective pe termen scurt, mediu si pe termen lung. Cu totii stim ca realizarea, de exemplu, a obiectivelor glicemice sau Iipidice dupa cate luni de tratament, reprezinta doar prima etapa a succesului terapeutic. Pentru ca acesta sa aiba corespondenta clinica pe termen lung, respectiv reducerea riscului cardioscular, obiectivele de etapa, odata realizate, trebuie mentinute. Ierarhizarea presupune si silirea de prioritati, care se vor judeca in functie de circumstantele clinice si de riscul cardioscular global.\'6\" Nu trebuie pierdut din vedere ca asigurarea si mentinerea calitatii vietii sunt obiective generale ce trebuie luate in considerare in orice moment al managementului clinic.
Cum obezitatea, in principal cea abdominala, este promotorul sindromului meolic, obiectivul primordial al managementului clinic fi reducerea ponderala si mentinerea noii greutati, alaturi de controlul celorlalti factori de risc cardioscular.
Obiectivele ponderale trebuie sa fie realiste si negociate cu persoana in cauza. Este dovedit ca scaderi ponderale moderate si mentinerea noii greutati, sunt asociate cu beneficii importante pe clinic si psihologic. Astfel, o reducere ponderala moderata, de 5-l0% din greutatea actuala, corespunzatoare cu aproximativ 30% din tesutul adipos visceral, este urmata de ameliorari semnificative ale factorilor de risc cardioscular, respectiv,
tensiunea arteriala, profilul lipidic, glicemic, starea protrombotica. La fel de important este si faptul ca aceste reduceri ponderale moderate pot fi obtinute si mentinute! (631 in acest caz, obiectivele pe termen scurt, au in vedere scaderi ponderale moderate de 5-l0 % din greutatea actuala, in 3-6 luni. Atingerea si mentinerea unei greutati normale este aproape imposibil de realizat! De aceea, cel mai realist obiectiv ponderal pe termen lung este mentinerea pentru cel putin 2 ani a
greutatii obtinute dupa primul ciclu \"scadere-mentinere\". in functie de cooperarea si posibilitatile persoanei in cauza, obiectivul ponderal pe termen lung poate fi modificat, prin repetarea ciclurilor de \"scadere-mentinere\".
Atat ca obiectiv cat si ca metoda, optimizarea stilului de viata este cruciala in managementul clinic al sindromului meolic.
Strategia generala: Principii
Managementul clinic al sindromului meolic se bazeaza pe cate principii de care trebuie sa tinem cont atunci cand abordam o persoana cu aceasta patologie. Acestea sunt redate in continuare:
» Persoanele cu sindrom meolic trebuie considerate ca and risc multiplu. Managementul clinic este adresat fiecarui factor de risc cardioscular component al sindromului, iar eluarea se realizeaza in contextul integrarii globale;
» Obiectivele terapeutice se vor sili in mod specific si realist pentru fiecare componenta a sindromului. Ele vor fi adaptate permanent in functie de parametrii clinici, paraclinici si personali rezultati din eluarile periodice;
» Metodele terapeutice se vor sili individualizat, in functie de riscul global, particularitatile demografice, socio-economice si psihologice ale pacientilor;
» Fiecare componenta a sindromului meolic fi abordata intr-un program complex, ce poate fi reunit sub acronimul TEME\" (terapie, educatie, monitorizare, eluare);
