Teoretic, urmatorii parametri sunt utili in identificarea riscului pentru sindromul melaboiic: nivelul Apo B, al insulinemiei bazale, al trigliceridelor, al HDL-colesterolulin si circumferinta taliei. in practica, depistarea sindromului meolic porneste de la evidentierea obezitatii abdominale, urmata de diagnosticarea celorlalte componente (
hipertensiunea arteriala,
diabetul zaharat, dislipidemiile, bolile cardiosculare, hiperuricemia) si eluarea globala a riscului cardioscular.
Markerul clinic al insulinorezistentei si hiperinsulinismului, cu aplicabilitate practica deosebita, esle talia peste 88 cm. la femei si peste 102 cm. la barbati, independent de lorile indicelui de masa corporala (TMC). Aceste lori rele
obezitatea abdominala.
Strategia se bazeaza pe masurarea celor doi parametri antropometrici, indicele de masa corporala si talia, la intreaga populatie adulta, cu ocazia controalelor periodice de sanatate, la fiecare consult medical in toate specialitatile, sau la solicitarea persoanelor interesate de propria lor greutate. Odata obezitatea abdominala evidentiata, suspiciunea de sindrom meolic trebuie sa fie formulata! in continuare, se vor efectua investigatii pentru relerea celorlalte componente ale sindromului si pentru eluarea globala a riscului cardioscular. Determinarea profilului lipidic oferi date despre caracterul aterogen, specific al dislipidemiei, fiind un parametru important atat pentru diagnostic, cat si pentru eluarea globala si monitorizare. Din punct de vedere practic insa, cel mai simplu prim pas ar fi cel de depistare a asocierii dintre talia larga si hipertensiunea arteriala, asa numita talie hipertensi\". Ulterior, de aici se poate declansa cascada de diagnostic a sindromului meolic. \" Un studiu populational recent, efectuat in judetul Cluj si incluzand 2900 adulti, a evidentiat o prelenta a obezitatii abdominale de 32,4 %, a hipertensiunii arteriale, de 28,2 %, a hipertrigliceridemiei, de 31,5 %. Asocierea obezitatii abdominale cu hipertensiunea arteriala a fost evidentiata in 15,8 % din cazuri, iar 15,4 % din cazuri au prezentat asocierea obezitatii abdominale cu hipertrigliceridemie.
Eluarea insulinorezistentei si dozarea insulinemiei nu este posibila in mod curent dar nici necesara, obligatorie insa este explorarea meolismului glucidic. Diagnosticarea diabetului zaharat nu exclude diagnosticul de sindrom meolic.
Exista o categorie de persoane, considerate la risc crescut de a prezenta sindromul meolic, ii cazul carora se impune o depistare acti si continua. Este vorba despre:
» Persoanele cu boli cardiosculare sau cerebrosculare aterosclerotice deja prezente;
» Persoanele la care se depisteaza alti factori de risc cardioscular:
diabet zaharat, scaderea tolerantei la glucoza sau glicemie bazala modificata, obezitate,
hipertensiune arteriala, stil de viata negativ;
» Rudele celor cu patologie meolica sau cardiosculara diagnosticata.
Diagnosticul sindromului meolic se bazeaza pe evidentierea unor parametri clinici si biochimici: obezitatea abdominala, hipertrigliceridemie, lori scazute ale HDL-colesteroluiui, hipertensiune arteriala si glicemie bazala modificata sau hiperglicemie. Alaturi de acesti factori de risc majori, o serie de alti factori de risc trebuie luati in considerare: lori crescute ale apolipoproteinei B, particule mici si dense de LDL-colesterol, insulinorezistenta si hiperinsulinemia, lori crescute ale Proteinei C-reactive si alterarea factorilor de coagulare (inhibitorul actitorului pi as mi no genul ui - PAI 1 si fibrinogen).
Criteriile ATP III pentru diagnosticul sindromului meolic reprezinta o metoda practica de identificare a persoanelor cu risc crescut pentru boala cardiosculara.
Conform criteriilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pentru definirea sindromului meolic sunt considerati urmatorii factori de risc: (I9)
» Hipertensiunea arteriala, definita la lori > 160 / 90 mmHg;
» Dislipidemia, definita prin lori ale trigliceridelor > 150 mg/dl (1,7 mmol/1) si/sau lori ale HDL-colesterolului < 35 mg/dl (0,9 mmol/I) la barbati si < 38 mg/dl (1 mmol/1), la femei;
» Obezitatea, definita prin indicele de masa corporala (IMC) > 30 kg/m2, si / sau distributie abdominala a adipozitatii, definita prin raportul talie/sold > 0,9 la barbati si > 0,85 la femei;
» Prezenta microalbuminuriei (rata de excretie a albuminei > 20 ug/min).In cazul prezentei diabetului zaharat tip 2, a scaderii tolerantei la glucoza sau a glicemici bazale modificate, diagnosticul este pozitiv cand doua din componentele enumerate mai sus sunt prezente. In caz de normoglicemie, diagnosticul pozitiv presupune, pe langa doi factori si confirmarea starii de insulinorezistenta, definita prin indexul HOMAir (HOMAm _ homeostasis model assessment of insulinresistance) si a formulei:Insulinemie bazala (u,U/ml) x glicemie bazala (mmol/1) / 22,5,
ceea ce in practica este extrem de dificil de aplicat.|22)
Consecintele patogene ale sindromului meolic se concretizeaza in aparitia precoce a aterosclerozei si consecutiv, a patologiei cardiosculare aterosclerotice. Markerii aterogeni asociati insulinorezistentei sunt prezentati in Tabelul 6.
abelul 6. Markerii atemgeni asociati insulinorezislentei
(dupa 23-25)
Componenta a sindromului meolic Marker aterogen
» Obezitatea abdominala » Dislipidemie aterogena » Stare proinflamatorie » Stres oxidativ » Disfunctie endoleliala » Stare procoagulanta » Hiperglicemia » Hiperinsulinemia » Talie crescuta, raport crescut talie/sold, cresterea TNF- a si a rezistinei » Cresterea acizilor grasi liberi (AGL), a trigliceridelor, a particulelor LDL mici si dense, scaderea HDL-colesterolului » Cresterea Proteinei C reactive » Cresterea particulelor LDL oxidate » Cresterea PAI-l, a adezivitatii celulare » Cresterea fibrinogenului, a PAI-I si a tPa » Cresterea produsilor finali de glicozilare ansata » Cresterea insulinemiei plasma-tice
