Rolul de lider de mortalitate al bolilor cardiovasculare este incontesil, cel putin un deces din cinci este de cauza coronariana, sindromul meolic si
diabetul zaharat tip 2 avand o contributie esentiala. Asocierea acestei conditii cu frecventa crescuta in populatia generala, fac din sindromul meolic o problema deosebit de importanta pentru practica medicala, reprezentand o procare pentru toate departamentele implicate in actiuni de promovare si mentinere a sanatatii populatiei. Aceasta atrage dupa sine necesitatea imperioasa de interventie, iar cunoasterea factorilor de risc face posibila interventia asupra celor modificabili. Actiunile de preventie r fi indreptate atat spre populatia generala, cat si spre individul cu risc crescut. Ele trebuie incluse intr-un program structurat de preventie populationala primara. Managementul clinic al patologiei meolice deja declansate, avand ca obiectiv major reducerea morbiditatii si mortalitatii prin boala cardiovasculara, presupune implicarea intregii retele medicale, la toate nivelele de asistenta medicala, necesitand initierea si sustinerea de programe nationale, pregatirea personalului medical si asigurarea unui cadru functionai corespunzator. in plus, e necesar ca o serie de organizatii guvernamentale si non-guvernamentale sa sustina programele de profilaxie si educatie la nivel populational.
Si din punct de vedere economic, sindromul meolic reprezinta o problema importanta de sanatate publica, costurile directe si indirecte, prin angajarea unor eforturi deosebite pentru preventie, depistare si management clinic, fiind foarte mari. In tarile occidentale costurile directe ale obezitatii se ridica la 4-8% din bugetul pentru sanatate, costurile indirecte, desi greu de urmarit, se estimeaza a fi foarte mari. In Statele Unite ale Americii, costul mediu anual, rezultat din cheltuielile directe si indirecte pentru
obezitate si patologia indusa de aceasta, a fost cu 25 % mai mare la cei cu EVIC (indicele de masa corporala) intre 30-35 kg/m2 si cu 44 % mai mare la cei cu 1MC peste 35 kg/m2, ativ cu cei normoponderali. Costul global al diabetului zaharat s-a cifrat la 98 miliarde de dolari, un pacient cu
diabet costand 10.071 dolari / an, ativ cu 2669 dolari in cazul celor fara diabet. Cheltuielile pentru farmacoterapia persoanelor cu diabet zaharat sunt de 3 - 8 ori mai mari decat in cazul persoanelor fara diabet.
In Marea Britanie, aproximativ 8 % din bugetul acordat sanatatii este folosit pentru ingrijirea diabetului zaharat, diabetul zaharat tip 2 consumand marea majoritate (80%).
Programele de preventie si control, fiind o investitie pe termen lung, realizeaza un raport cost/eficienta farabil.