Din pacate nu totdeauna in bine! Noul mileniu se confrunta, din punct de vedere medical, cu o patologie meolica complexa, extrem de agresiva prin prevalenta crescuta la nivel populational, prin riscul crescut de morbiditate si mortalitate, in principal cardiovasculara, si prin impactul deosebit asupra tuturor domeniilor socio-econoraice. in 2002, Raportul Grupului de Experti ai OMS atesta faptul ca "bolile cronice corelate cu
nutritia au cel mai mare impact pentru sanatatea publica, atat in termenii costului direct pentru societate si guvern, cat st in termenii anilor de dizabilitate pe care ii produc\" .w Noul "star\" al patologiei moderne este reprezentat de grupul de boli meolice nutritionale format din obezitate, dislipidemii,
diabet zaharat si sindromul meolic.
Numeroasele implicatii medicale, sociale si economice ale acestui grup de boli rezulta din urmatoarele aspecte;
. Prevalenta crescuta in populatia generala, cu tendinta de crestere pe mondial.;
. Determinism complex si multifactorial rezultat din combinarea factorilor genetici cu cei de mediu sau dobanditi, reprezentati in principal de stilul de viata nesanatos;
. Evolutie cronica de o mare diversitate clinico-biologica;
. Morbiditate si mortalitate extreme, cu impact multiplu asupra calitatii vietii individului si la nivel populational;
. Management clinic continuu si extrem de complex pentru controlul multifactorial, ce implica intreaga retea medicala si nu numai, suportul familial, socio-profesional, comunitar, fiind de asemenea importante; . Eforturi deosebite si costuri ridicate pentru preventie,
depistare si management clinic.
Prevenirea acestor boli meolice populationale, managementul lor clinic si in final, reducerea riscului cardiovascular, reprezinta o adevarata provocare lansata miJeniuiui 3.
Provocare pe care trebuie sa o acceptam pentru ca alta posibilitate nu exista! Sau exista, dar nu ne convine!
De fapt, ce este Sindromul meolic? Bineinteles ca sindromul meolic nu a "aparut\" brusc, in ultimii ani. Este o achizitie mai vecile a omenirii, cu radacini ancestrale care au orientat si adaptat genomul uman spre economisirea energiei, prin depozitarea grasimilor ca rezerva energetica, conditie a supravietuirii. In evolutia omenirii, dezvoltarea si modernizarea, modificarile sociale, urbanizarea, imbunatatirea conditiilor de trai, cresterea sperantei de viata, au determinat un nou stil de viata, in care procurarea hranei nu mai este o problema de existenta pentru marea majoritate, iar consumul energetic, tot mai redus, nu echilibreaza aportul. Astfel, o reactie de adaptare, indusa genetic, devine in anumite conditii de mediu inconjurator, factor de risc si mecanism etiopatogenic al patologiei meolice, caracterizata prin stocarea grasimilor. In 1962, James Neel, lanseaza conceptul si termenul de \"thrifty genotype\", referitor la acest mecanism de protectie energetica a organismului.
Morbiditatea si mortalitatea induse de patologia meolica au fost remarcate din cele mai vechi timpuri. Hipocrat consemna ca \"moartea subita este mult mai frecventa la cei grasi decat la cei slabi\". Malcolm Flemyng (1760) considera \"corpulenta, atunci cand este de grad mare, o boala\" care are \"tendinta de a scurta viata, pavand drumul spre dezechilibre periculoase\".13\'
Privit initial cu neincredere si chiar dezinteres, de multi practicieni, sindromul meolic devine tot mai mult considerat "demn\" de a fi luat in seama. "Respectul\" pe care tot mai multi specialisti i-l acorda azi, se datoreaza agresivitatii si frecventei crescute, la care se adauga bineinteles si noile date etiopatogenice.
In mare parte, asocierile morbide componente ale sindromului meolic au fost recunoscute si descrise de specialisti incepand din anii \'60.(4) G. Reaven este cel al carui nume este asociat cu definirea in 1988, a sindromului meolic (sindrom X), ca o asociere de stari, elemente patogene si boli, cu cauze si mecanisme comune, ce se concretizeaza in factori de risc
cardiovascular si determina un risc cardiovascular considerabil.*5\' Sindromul meolic este recunoscut in prezent ca o entitate clinica ce genereaza un risc cardiovascular important prin factorii d.e risc cumulati. Conform Clasificarii Internationale a Bolilor, editia a 9-a, din 2002, sindromul meolic (sau sindromul dismeolic X), este codificat ca boala (277.7). Patologia asociata sindromului meolic, (boala cardiovasculara,
diabetul zaharat, dislipidemia, obezitatea) este si ea codificata.
Se descriu urmatoarele componente ale sindromului meolic:
(ura 7) (6-l2)
. Obezitatea abdominala;
. Insulinorezistenta (IR)-hiperinsulinism;
. Scaderea tolerantei la glucoza sau diabet zaharat lip 2;
. Hipertrigliceridemie;
. Scaderea col- HDL;
. Hipertensiune arteriala;
. Hiperuricemia;
. Scaderea activitatii fibrinolitice si stare protrombotica prin cresterea nivelului plasmatic al inhibitorului activatorului plasminogenului (PAI-i, fibrinogen);
. Stare proinflamatorie (cresterea Proteinei C reactive);
. Cresterea concentratiei LDL mici si dense;
. Endoteliopalie;
. Microalbuminurie;
. Hiperleptinemie;
. Ficatul gras non-alcoolic (hepatosteatoza).
b). Insulinorezistenta
Este considerata de multi specialisti ca fiind fenomenul care sta la baza sindromului meolic si a altor factori meolici de risc. Insulinorezistenta este coiditia in care cantitati mai mari de
insulina decat normal sunt necesare pentru a obtine un raspuns biologic normal. Aceasta se intampla ca urmare a alterarii raspunsului la efectele fiziologice ale insulinei, ceea ce intereseaza meolismul glucidic, lipidic, proteic, precum si functia endoleliala vasculara. Insulinorezistenta actioneaza atat independent cat si prin intermediul obezitatii, cu care este foarte strans legata. (U-li-A>
c). Alti factori implicati:ilMS)
. Factorii independenti (hepatici, vasculari si imunologici) care mediaza interactiunea componentelor specifice sindromului meolic, in conditiile in care, fiecare componenta a acestuia se afla sub influenta factorilor genetici si dobanditi;
. rsta inaintata;
. Statusul proinflamator, implicat direct in producerea insulinorezistentei si aterogenezei;
. Factori endocrini implicati in anomalii de distributie a tesutului adipos;
. Hipertensiunea arteriala, componenta a sindromului meolic, este considerata ca factor de risc meolic, puternic asociata cu
obezitatea si insulinorezistenta.
