Diabetul zaharat tip 2 arc la baza mecanisme fiziopatologice complexe, reprezentate in principal de insulinorezistenta periferica si deficitul insulinosecretor al celulelor beta pancreaiicc. Acest ultim mecanism este de fapt cel definitoriu in exprimarea clinica a diabetului zaharat tip 2 si in elutia sa progresiva. Disfunctia beta-celulara elueaza in timp de la alterarea initiala a primei faze de secretie a insulinei, la deficitul relativ de diverse grade a secretiei de insulina, cu imposibilitatea de a compensa insulinorezistenta si incarcarea glicemica.
Alaturi de diminuarea insulinorezistentei, stimularea insulinosecretiei beta-cclulare este si in prezent un concept important al managementului clinic al diabetului zaharat tip 2. Din acest punct de vedere si alaturi de noile clase de antihiperglicemiante aparute in ultimii ani, clasa sulfonilureicelor reprezinta un important segment al farmacoterapiei controlului glicemic.
Efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor a fost observat pentru prima oara de catre Marcel Janbon in 1942, cu ocazia utilizarii suifonam idelor ca antibiotice in tratamentul febrei tifoide. Ulterior, cercetarile efectuate de A. Loubatieres, au condus la dezltarea clasei sulfonilureicelor, care, incepand din 1954, sunt utilizate pe scara larga in intreaga lume in managementul clinic al diabetului zaharat tip 2. in Statele Unite ale Americii SU au reprezentat singura terapie no n-insul inica utilizata in managementul diabetului zaharat tip 2, pana in 1995, cand a fost introdus metforminul. [1]
Sulfonilureicele (SU) utilizate in terapia diabetului zaharat tip 2, se clasifica in functie de structura, actiune si efecte in:
SU de generatia intai, caracterizate prin potenta redusa si necesar de
doza mare:
- Tolbutamid
- Clorpropamid
SU de generatia a doua, cu o eficienta hipoglicemianta mai mare, cu profil, farmacocinetica si siguranta superioare, necesitand doze mai mici:
- Glibenclamid, Glibenclamid micronizat
- Gliclazid, gliclazid cu eliberare modificata prelungita
- Glipizid, Glipizid GITS
- Gliquidona
- Glimepiridul (considerat de unii autori ca fiind de generatia a treia) Actiunea principala a SU este de a stimula secretia endogena de insulina
la nivelul celulei beta-pancreatice.
Sulfonilureicele din prima generatie au in prezent o utilizare restransa datorita in principal riscului mare de hipoglicemii, motiv pentru care ele nu r fi abordate in acest modul.