Examinarea femeii care-si doreste un copil are o importanta covarsitoare. E important de aflat de cat timp cuplul isi doreste largirea familie, daca unul din parteneri are copii in viata. Daca femeia a mai fost insarcinata, si cum a decurs acea sarcina. Medicul se va informa despre incercarile anterioare de a trata sterilitatea, instigatiile si interntiile la care femeia a fost supusa, precum si afectiunile generale de care sufera. O atentie deosebita se acorda bolilor inflamatorii si operatiilor asupra organelor bazinului. Femeia ii va descrie medicului ciclul ei
menstrual (debutul, durata, regularitatea, senzatiile de durere, sangerarea etc.) Luand in calcul o posibila endometrioza, medicul va preciza daca durerile de mai jos de
abdomen care insotesc ciclul sunt legate de viata sexuala, defecare sau urinare. Daca femeia mentioneaza ca uneori are glandele mamare umede, atunci se poate banui o productie de prolactina sporita. in cazul unei supraproductii a glandei tiroide, pacientele acuza pierderi in greutate, iraseibilitate, tremurul mainilor si palpitatii, transpiratie abundenta. Hipoactivitatea glandei
tiroide se caracterizeaza prin slabiciune, extenuare rapida, tendinte de ingrasare, senzatii de frig, caderea parului.
O insemnatate practica o au si intrebarile despre viata
sexuala a cuplului, frecnta actelor sexuale, pozitiile uzuale, modificari de libido, precum si metodele de contraceptie folosite. Desigur, aceste probleme au un caracter intim, insa clarificarea lor poate ajuta la depistarea cauzelor sterilitatii. Unii parteneri nu-si cunosc perioadele favorabile conceptiei, dorm sau chiar traiesc separat din moti diferite. Putin probabil ca aceste imprejurari sa duca la reusita.
Medicul se va informa, de asemenea, despre medicatia folosita (inclusiv in trecut), alergii, vicii (fumat, excesul de alcool), apetit, greutate, somn. Se studiaza starea psihologica a partenerilor, precum si o serie de situatii de ordin personal si profesional, influenta mediului inconjurator si alte aspecte, care sa permita medicului sa sileasca un al instigatiilor si al tratamentului.
Caracteristicile ciclului menstrual trebuie relatate in detaliu. Este acesta regulat? Modificarile ciclului pot fi determinate de dereglari hormonale sau de boli ale uterului. Bineinteles, nu toate abaterile de la ciclicitatea de 28 de zile pot fi puse pe seama prezentei vreunei patologii. Durataciclului la temei variaza intre 25 si 32 de zile, dar si la una si aceeasi femeie ciclul poate varia de la o luna la alta: e suficient un mic stres la serviciu sau acasa ca ciclul sa se modifice intr-un sens sau altul. Sangerarea prezinta, de asemenea, particularitati individuale. in cazul unor abateri de la normal, adresati-va ginecologului.
Printre dereglarile ciclului menstrual intalnim frecnt lipsa
menstruatiei (amenoree). Se cunosc doua cauze naturale: aparitia sarcinii sau debutul menopauzei. Mentionam ca in ultimul caz, ciclul nu dispare brusc, ci se manifesta o perioada oarecare sub forma unor eliminari neinsemnate. Daca aceste cauze se exclud, putem lua in calcul posibilitatea unor dereglari hormonale. Atentie deosebita reclama nilul crescut al prolactinei, care nu de putine ori se comporta ca factor de protectie in cazul unui efort fizic sporit. in anumite situatii, sistarea administrarii de anticonceptionale poate duce la intarzierea menstruatiei. Aceasta mai poate insa intarzia si din cauza unor afectiuni generale mai gra, a inflamarii uterului sau ovarelor. Ciclul poate Fi mai scurt sau mai lung. Daca durata ciclului este mai mare de 32 de zile este vorba despre oligomenoree. Cauza acestei dereglari consta intr-un deficit al functiei
ovarelor - in prima faza a ciclului, ovulul nu se maturizeaza pe deplin, hormonul
estrogen nu se elaboreaza in cantitati suficiente, iar
hipofiza intarzie declansarea ovulatiei. Cauzele acestor dereglari pot fi stresul, precum si polichistoza ovarelor sau excesul de
hormoni masculini in organismul femeii.
In unele cazuri, ciclul se reia mai des decat o data la 24 de zile (polimenoree). Acest proces are loc, de asemenea, pe fondul unui deficit al functiei ovarelor, dar,
spre deosebire de oligomenoree, dereglarile hormonale sunt legate de faza a doua a ciclului menstrual. Activitatea slaba a corpului galben ii scurteaza durata de actiune, iarproductia de progesteron (hormonul sarcinii) este insuficienta.
Sunt posibile modificari ale caracteristicilor sangerarii. Daca aceasta se intinde pe o durata mai mare de 5 zile, iar tamponul trebuie schimbat de mai bine de 5 ori pe zi, atunci este vorba despre hipermenoree. Cele mai frecnte cauze ale acestei dereglari sunt miomul uterului si endometrioza. O sangerare abundenta mai poate aa capremize si lipsa ovulatiei, cand sub influenta estrogenului, in prima faza a ciclului au loc anumite modificari ale mucoasei uterului, iar in cea de-a doua, din cauza insuficientei de progesteron este imposibila reconstructia corespunzatoare a mucoasei. La o durata a menstruatiei mai mica de 3 zile (in care sunt folosite mai putin de 2 tampoane pe zi) vorbim despre hipomenoree.
Daca sangerarea apare intre doua menstruatii obisnuite, e un motiv serios pentru a va adresa medicului. Cel mai des, sangerarile extramenstruale sunt legate de boli inflamatorii sau de
tumori ale ovarelor. In acelasi timp, eliminarile neinsemnate imediat dupa
ovulatie sunt absolut normale. Daca nilul de estrogen se diminueaza inainte de termen, sunt posibile hemoragii intense cu cateva zile inainte de menstruatie. Chiar daca eliminarile sunt aparente, consultati un medic. Aceasta recomandare este valabila si pentru situatiile in care eliminarile nu inceteaza dupa termenul obisnuit, ceea ce poate fi un indiciu al inflamarii uterului.
Unele femei acuza in timpul mentruatiei dureri puternice insotite de crampe subombilical, dureri de cap, senzatii de greata sau voma. O astfel de stare se numeste dismenoree. Aceste simptome apar cu putin timp inainte de menstruatie si ating punctul culminant in primele 2 zile. Cauzele acestora sunt, de obicei, bolile uterului (inflamatii si endometrioza). O influenta considerabila o au factorii psihici, nilul hormonilor, in special al prostaglandinei (hormonul tesuturilor), care se produce in uter si este responsabil de declansarea contractiilor la nastere. Se presupune ca nilul acestuia creste, atunci cand scade nilul estrogenului si al progesteronului in sange.
