Daca
sterilitatea este cauzata de modificarile atipice ale hormonului luteinizant sau ale testosteronului, atunci problema poate fi rezolvata prin administrarea unei terapii substituti. In cazul modificarii anormale a nilului prolactinei, pacientul poate fi suspectat de dereglari ale functiei hipofizei. Totusi, de cele mai multe ori, analiza sangelui releva un nil extrem de ridicat al hormonului foliculostimulant, ceea ce indica o vatamare irecuperabila a testiculelor. In functie de cantitatea si viabilitatea
spermatozoizilor formati in testicule,
hipofiza elaboreaza hormonul foliculostimulant. Nilul acestui hormon este in limitele normale in cazul in care si productia de spermatozoizi este normala. Daca testiculele nu produc deloc sau produc o cantitate
insuficienta de spermatozoizi, nilul de FSH va fi marit. De aceea, depistand un nil de 2 -3 ori mai mare decat limitele normale ale acestui hormon, medicul va opri instigatiile si-i va comunica pacientului ca, din pacate, medicina moderna nu poate sa-l ajute in aceasta problema. Daca nilul de FSH este in limitele normale, iar spermatozoizii lipsesc in lichidul seminal, pacientului i se va introduce un ac de seringa de tip tuberculina in zona posterioara a testiculelor. Se extrage astfel o mica cantitate de lichid intr-o seringa cu ser fiziologic. Lichidul astfel obtinut este supus analizei la microscop, in urma careia medicul sileste prezenta sau absenta spermatozoizilor. Daca prezenta acestora se confirma, atunci se recurge la cautarea in organele sexuale a portiunii cu dereglari de permeabilitate. Mentinerea nilului hormonului foliculostimulant in limitele normale inseamna ca sunt sanse reale ca problema sa fie inlaturata.
