Instigatia cea mai importanta pentru determinarea fertilitatii barbatului o constituie spermograma. In dirse laboratoare clinice, pacientilor li se propun metode diferite de obtinere si de colectare a spermei, dar si aici sunt un sir de reguli standard. Cu cel putin 5 zile inainte de recoltarea\" spermei, barbatul trebuie sa se abtina de la raporturile sexuale. Sperma se colecteaza intr-un vas curat, iar analiza trebuie efectuata nu mai tarziu de doua ore de la colectare. Daca materialul pentru analiza a fost recoltat intr-un
prezervativ sau a fost supus in prealabil racirii, instigarea lui este imposibila.
De obicei, sperma pentru analizele de laborator se obtine cu ajutorul masturbarii sau a unui dispozitiv vibrator intr-un vas de sticla curat, uscat si, preferabil, gradat. intr-un sir de cazuri, pacientul nu reuseste sa ajunga (in ciuda conditiilor favorabile create) la ejaculare. Se admite obtinerea spermei la domiciliu, dar aceasta trebuie livrata laboratorului nu mai tarziu de 40-45 de minute de la ejaculare. Daca nici acasa nu e posibila obtinerea spermei prin masturbare, atunci se poate incerca actul sexual intrerupt (coitus interuptus). Pentru asta e nevoie de o anumita indemanare, care consta in scoaterea penisului din
vaginul partenerei inainte de
ejaculare si directionarea lui spre vasul pregatit. Pentru obtinerea unor rezultate abile ale analizei spermei, aceasta trebuie adusa la laborator latemperatura corpului (tinuta subtioara!), deoarece variatiile de temperatura intre 18 - 36A°C, desi nu omoara spermatozoizii, le modifica considerabil mobilitatea (latemperaturi scazute Ie-o diminueaza, latemperaturi inalte Ie-o accelereaza), care este principalul indicator al activitatii spermatozoizilor. Nu se recomanda ca sperma sa fie recoltata in prezervativ, deoarece cauciucul si substantele din care este facut prezervativul determina imobilitatea totala a spermatozoizilor.
De obicei, analiza lichidului seminal nu produce mai multe batai de cap pacientului decat alte instigatii clinice. Varianta optima este atunci cand pacientul efectueaza 3 analize de sperma. Rezultatele unor astfel de analize includ informatii despre volum, pH (indica continutul de hidrogen, nilul de aciditate sau de alcalinitate al mediului), culoare, prezenta sau absenta in sperma a fructozei, a bacteriilor, a leucocitelor etc. Cunoasterea acestor indicatori ajuta la determinarea cauzelor sterilitatii, desi cel mai important dintre acestia il constituie numarul de spermatozoizi activi per unitate de volum de sperma. Cantitatea medie de lichid seminal este de 3-3,5 ml. La unii barbati insa aceasta este de 1-2 ml sau de 5-6 ml si prezinta o capacitate de
fertilizare normala. Pentru ca o cantitate mare de lichid seminal sa posede o capacitate inalta de fertilizare trebuie sa prezinte si o concentratie mare de spermatozoizi. La un volum de sperma mai mare de 10 mi si o concentratie mica de spermatozoizi, fertilizarea, de regula, nu are loc. Cauzele unei astfel de anomalii nu sunt cunoscute.
In cazul impermeabilitatii canalelor seminale in ambele sensuri in lichidul seminal lipsesc spermatozoizii (azoospermie), iar cantitatea de lichid seminal nu este diminuata, intrucat functia hormonala (androgena) a testiculelor nu este afectata. In cazurile de azoospermie determinata de atrofia testiculelor (din cauza insuficientei de testosteron), cantitatea de lichid seminal este foarte mica (0,5 - I ml). Elaborarea secretiilor
prostatei si ale culelor seminale este reglata de testosteron, de aceea dereglarile functiei testiculelor este insotita de diminuarea secretiilor acestora, cat si a lichidului seminal in general, in concluzie, in cazul azoospermiei, dupa volumul lichidului seminal se poate detennina sursa dereglarii -hormonala sau mecanica.
Lichidul seminal proaspat are, in mod normal, culoarea gri-albicioasa opalescenta. Patologiile insa pot modifica culoarea spermei. Astfel, in cazul abstinentei de durata sperma devine galbuie, in caz de aditie a sangelui - roz sau maronie, iar, de infectie purulenta - galbui intensa. Aspectul tulbure al spermei depinde de cantitatea de spermatozoizi. Lichidul seminal transparent-sticlos este, de obicei, sarac, iar cel laptos albicios - bogat in spermatozoizi. Mirosul spermei proaspat recoltate, in mod normal, este conditionat de prezenta secretiilor
prostatei si aminteste de mirosul florilor de castan. In cazul infundarii orificiilor prostatei mirosul specific este mai slab sau chiar absent. Mirosul urat al spermei poate fi un indice al prezentei unui proces inflamator purulent in organele sexuale. Lichidul seminal normal in momentul ejacularii este fluid, in contact cu aerul devine vascos, apoi la temperatura camerei se rarefiaza. Pentru d iagnos-tic este importanta reactia spermei (pH). Sperma proaspata are un pH de 7,0 - 7,6, dar la o cantitate mare de spermatozoizi acest indice este mai mic. Alcalinitatea spermei indica o cantitate mica de spermatozoizi sau lipsa acestora. Aciditatea sporita a spermei asociata cu lipsa fermentului fructozei este un alt indiciu al lipsei spermatozoizilor, care de obicei se intalneste in cazurile congenitale de lipsa a acestora sau in dereglari ale permeabilitatii orificiilor culelor seminale.
O etapa importanta a instigatiei o reprezinta examinarea calitatii spermatozoizilor. Intr-un mililitru de sperma, numarul de spermatozoizi este foarte mare - de la 50 pana la 200 de milioane. Mai bine de 60 % din spermatozoizi au o forma normala (adica au capul nici prea mic, nici prea mare si nu este divizat). O mare parte din ei inoata activ in lichidul seminal, in principal in linie dreapta. intr-un mililitru de sperma a unui barbat ce suferade
sterilitate se gasesc mai putin de 20 de milioane de spermatozoizi, multi dintre acestia fiind morti sau prezentand forme anormale, iar cei viabili inoata slab in lichidul seminal.
Daca spermograma nu releva niciun fel de anomalii, iar pacientul nu prezinta dereglari majore de dezvoltare a sistemului urogenital, instigatiile barbatului se opresc aici. Daca in urma analizei spermei se constata ca nilul de spermatozoizi este mic sau ca acestia sunt neviabili, pacientul este trimis sa faca in continuare analiza sangelui, pentru determinarea nilului dirsilor
hormoni in organism. La acestia se raporteaza, in principal, hormonul tuteinizant (LH), hormonul foliculostimulant (FSH) si testosteronul, iar in unele cazuri si prolactina.
