E adevarat, adolescentul si-a largit mult cadrul relational. El are o sumedenie de colegi si de cunoscuti, iar in randul acestora ' dupa criterii mai mult sau mai putin intemeiate ' a operat o selectie, indreptandu-si preferintele spre anumiti tineri de varsta Iui de care se simte legat prin prietenie, spre un anumit grup la care adera.
Trebuie insa subliniat ca, desi s-a produs aceasta largire a cadrului social ui care se va misca acum, adolescentul simte in continuare aceeasi profunda nevoie de dragostea parintilor sai, a ambilor sai parinti. Chiar daca se sfieste sa o recunoasca, uneori chiar fata de sine-insusi, el simte nevoia de a se sti iubit si protejat deItii sai. Acoperirea acestei necesitati sufletesti il va sa se simta fericit, iar acest sentiment de fericire intr-un domeniu inca preponderent al etii sale infime il va ajuta enorm sa faca fata cu succes solicitarilor in continua si inerenta crestere pe care i le impune pregatirea sa profesionala si pentru ata.
La fel, pentru a se simti fericit, el are nevoie de acelasi mediu familial calm si echilibrat, de aceeasi armonie bazata pe dragostea si intelegerea reciproca dintre parintii sai. Deosebit de jalnice situatii se ivesc in familiile in care adolescentul, -fiindca a€žacum s-a facut ^are si poate sa inteleaga\", este chemat de parintii sai sa indeplineasca o functie de arbitru in neintelegerile dintre ei. Aceeasi infinit de trista situatie se creeaza cand
dintre cei doi soti ' deseori cel de acelasi sex ' si eventual reuseste sa-si faca din adolescent un aliat impotriva celuilalt sot. Nu mai vorbim de adolescentul silit sa asiste la prefacerea in tandari a familiei, ca urmare a divortului sau a despartirii intervenite intre parintii sai. Cateodata, el se vede in situatie de a trai alaturi de unul din parinti, care a€žsi-a refacut ata\", de a cunoasle gravele
traume psihice rezultate din indiferenta sau chiar ostilitatea fatisa a parintelui treg, cand nu se intampla sa li se adauge ' prin contagiune ' carenta de afectiune din partea parintelui natural. Nu rareori, astfel de traume psihice conduc la pierderea interesului pentru studiu si la inrautatirea rezultatelor ta invatatura. Sub acelasi efect se mai poate intampla ca sentimentele adolescentului sa fie deate in afara familiei, in directia unor prietenii care nu totdeauna exercita cea mai fericita influenta asupra personalitatii lui inca in plina formare. Mai in toate cazurile, traumele psihice de aceasta natura isi vor pune pecetea asupra caracterului, intr-o perioada ih care psihicul si-a pastrat inca o mare plasticitate, reducand din acea capacitate de integrare sociaia care defineste o buna sanatate
mintala a adolescentului si a itorului adult.
Trecand peste astfel de situatii grave si de exceptie, sa mai amintim ca si in cadrul familiei echilibrate si unite isi pot face nedorita lor aparitie unele greseli cu efect traumatizant asupra psihicului. Uitand de ea sau ignorand modificarea radicala adusa de noua etapa de varsta, unii parinti continua sa-l trateze pe adolescent ca pe un copil. Eroarea se face simtita atat in printa recompensarii (cu dulciuri sau bomboane) cat si in printa felului de a sanctiona. Daca sanctiunea aplicata olent si uneori brutal este inaccepila la orice varstl daunele ei vor fi mai adanc resimtite de o constiinta altfel structurala, capabila sa judece (si cat de aspru si de necrutator cateodata!) si deosebit de susceptibila. Nu trauma fizica, nu vanataia conteaza aici, cat conteaza trauma psihica. Sa adaugam ca si ironia, manuita cu neindemanare din dorinta de a-l stimula pe adolescent in directia corectarii unor greseli, esie. de asemenea, o arma periculoasa. Exista forme de ironie care ustura si ranesc mai rau decat biciul. Jignirea si umilirea se intiparesc la adolescent ca la nici o alta varsta, asupra unui psihic in plina prefacere si deosebit de sensibil, cu consecinte de o imprezibila gratate.
O situatie deosebit de delicata se poate i in familiile in care exista o discordanta intre nivelul general al parintilor si dezvoltarea intelectuala a copilului lor ajuns la varsta adolescentei. in contact cu noul mediu social al zilelor noastre, care nu se mai potriveste cu cel al generatiilor trecute, beneficiar al conditiilor de pregatire oferite de dezvoltarea fara precedent . a invatamantului in tara noastra, adolescentul se vede posesorul unui bagaj apreciabil de cunostinte si totodata manifesta interesele lui specifice. El nu mai poate accepta orice fel de vederi ale parintilor sai, lot asa cum nu-i mai pot scapa insuficientele acestora. Daca tactul si bunul simt nu intern salvator in astfel de situatii si. dimpotriva. parintii mcearcS sa se descurce prin a€žacte de autoritate\" si printr-o tutela marunta si implacabila, rezulla o situatie conflictuala care poale ramane lipsita de nocitate cand totul se limiteaza la aspecte mai marunte ale etii de fiecare zi. Dar daca conflictul da naslere la o stare de
tensiune accentuata, el dobandeste o primejdioasa incarcatura traumatizanta si aceasta in detrimentul ambelor parti.
Fiecare dintre cei acum incaruntiti la tample au cunoscut in adolescenta lor reprosul ca sunt a€žneastamparati\" si ca purtarea lor nu se potriveste cu modul in care stateau lucrurile ..pe vremea noastra\". De ce sa ne miram noi, parintii acestor vremuri, ca ni se reproseaza, la randul nostru, ca am uitat ce inseamna sa fii tanar?
Desigur ca n-am uitat! Cine ar putea sa-si uite tineretea? Dar. iata, suniem investiti cu atribute de educator, deci trebuie sa fim severi, dar drcp[i, implacabili, dar nu absurzi etc, la fel cum au fost parintii nostri. Cateodata chiar recurgem la argumentul a€žasa a facut tata si, , a reusit sa scoata om din mine\" (abdicand implicit de la modestie, desigur in mod involuntar). De fapt, avem in fata contradictia fireasca dintre situatia obiectiva de dependenta a adolescentului si tendintele naturale ale acestuia, deci dintre autoritatea parinteasca si dorinta de independenta. Aceasta contradictie, daca nu iese din matca ei. are chiar o semnificatie pozitiva, este utila, prin aceea ca ajuta la eficacitatea actitatii educative in familie, la formarea personalitatii adolescentului. Totul depinde de baza ei reala si, in special, de solutiile adoptate. Cheia succesului consta in gasirea unor solutii realiste, practice, accepile pentru adolescent, ca urmare a unei dezbateri constructive desfasurate fri cadrul familial. La aceasta contribuie si faptul ca familia tinde sa se grupeze tot mai mult pe doua sau pe cel mult trei generatii direct coboratoare, ca urmare a mutatiilor aduse cu sine pe ul miscarii populatiei de procesul de intensa si accelerata industrializare si urbanizare. Calea rezolvarii fericite a starilor conflictualc rezida deci in prezenta activa a parintilor, incompatibila cu orice dezertare. Ea mai rezida ' si aici trebuie sa ne repetam ' intr-o optica justa a parintilor, datori sa nu mai vada in adolescent un copil. Aceasta inseamna ca orice solutie, orice prescriptie parinteasca referitoare la caile, de rezolvare a unei situatii sau a alteia trebuie sa fie totdeauna iasotita de o motivatie corespunzatoare, de o argumentatie pe care adolescentul o va accepta cu atat mai usor cu cat va fi mai bine fundamentata pe realitatea obiectiva ' si nu pe tendinta subiectista de a ocoli realitatea.
