Speranta noastra de viata este legata in mod direct de potentialul genetic transmis prin genele parintilor nostri si de contextul in care traim. Speranta de viata a cetatenilor Romei antice era de numai 22 de ani. Actualmente, se poate considera ca speranta noastra de viata este de 80 de ani. Daca se initiaza o restrictie calorica la virsta de 20 de ani, ne mai ramin, conform doctorului Roy Walford, injur de saizeci de ani in care putem spera sa imbatrinim la jumatate din viteza normala. Ceea ce inseamna o virsta biologica de 50 de ani la o virsta cronologica de 80 de ani. Cei saizeci de ani ai nostri initiali se vor transforma deci in o suta douazeci de ani, ia care trebuie sa adaugam cei douazeci de ani de la inceput, obtinind astfel o speranta de viata de o suta patruzeci de ani. in aceasta abordare a procesului de imbatrinire, la 100 de ani cronologici (virsta cronologica) vor corespunde 60 de ani biologici (virsta biologica). Din pacate, acestea nu sint decit demersuri statistice. Nimic nu poate garanta ca un anume individ ajunge pina la virsta de 100,120 sau 140 de ani. Pe de alta parte, a trai mai mult nu prezinta interes decit daca ansamblul capacitatilor fizice si psihice se pastreaza pina la capat. Restrictia calorica poate aduce raspunsuri interesante Si in acest domeniu.
Restrictia calorica nu prezinta pericol daca se respecta niste reguli elementare. Ea nu trebuie sa provoace o pierdere mai mare de 20-25% din greutatea initiala, lucru labil pentru persoanele cu un exces ponderal moderat. Aceasta cifra este prea mare in cazul unei persoane slabe si prea mica daca supraponderabilitatea este semnificati. Aparitia tulburarilor este un semn de intoleranta. in acest caz, se slabeste ori prea mult, ori prea repede. De asemenea,
somnul prea indelungat, oboseala sau tulburarile de concentrare sint semnele unei proaste tolerante a regimului.
