Tumorile in general si cele maligne in mod special, cancerul (adenocarcinom = rac, denumire arhaica), tumora maligna cea mai frecventa si cunoscuta ca atare, reprezinta in esenta o dezltare anarhica a celulelor localizata la nivelul unui tesut si/sau organ. Aceste tumori de etiologie necunoscuta au tendinta precoce de a se desprinde si a migra la distanta de locul unde se formeaza, generand metastaze, adica insamantari in alte organe si/sau tesuturi. Populatia umana/individ dispune intre 100 si 10.000 de celule neoplazice/24 ore (celule cu nuclei monstruosi, multipli si o rata mare de multiplicare), totusi anticorpii stimulati de enzime le distrug de cele mai multe ori. Daca sistemul imunitar (SRE) devine insuficient indiferent de cauza, celulele neoplazice (maligne) se localizeaza in cele din urma intr-un tesut/organ, se protejeaza cu un strat dens de fibrina, anticorpii nemaiputandu-le depista, iar starea generala a organismului uman (animal) elueaza rapid spre instalarea unui deficit (info)energetic major si exitus (de obicei intre 3-6 luni din momentul cand s-a pus diagnosticul clinic).
Cuprins:
Incidenţa cancerului |
sus  |
tumorilor maligne - a crescut în epoca modernă coincizând cu creşterea vârstei medii de viaţă într-un mediu tot mai poluat, alimentaţie din ce în ce mai rafinată sau bogată în conservanţi şi stres. Astfel, după bolile cardio-vasculare, cancerul este a doua cauză principală de deces în lume (tumorile maligne). Ca extindere, această dramatică pandemie cuprinde aproximativ 2 - 3 % din populaţia globului indiferent de etnie ori sex; anual se înregistrează circa 10 milioane de bolnavi de cancer, generând-se aproximativ 20 - 30 % din totalul deceselor.
În România, procentajul este ceva mai crescut decât media, constatându-se anual peste 50.000 de cazuri. Pe categorii de vârstă situaţia se prezintă astfel:
1. până la 20 de ani 6%;
2. între 20 la 50 ani 23%;
3. peste 50 de ani, 61% din totalul bolnavilor.
Unii oameni se pare că sunt predispuşi genetic la cancer, dar din fericire, trebuie să menţionăm desigur, reprezintă un procentaj nesemnificativ. Cercetătorii au explorat fără succes [Ducot, 1999], fiecare cauză posibilă, iar lucrări de referinţă din domeniul medicinii au condus la o concluzie deosebit de importantă: sistemul imunitar distruge celulele canceroase cât timp suntem tineri, totuşi după o anumită perioadă de viaţă sistemul imunitar slăbeşte, iar tumorile, în mod deosebit cele maligne, pot inactiva SRE (sistem reticulo-endotelial). Soluţia corectă pentru evitarea apariţiei neoplaziilor este menţinerea sistemului imunitar în stare de echilibru (info)energetic şi/sau evitarea substanţelor nocive care îl (supra)solicită [Chappell, 1997].
Medicina alopatică o perioadă de timp a oferit unele modalităţi de identificare şi/sau combatere a efectelor cariokinetice prin intermediul radiaţiilor ionizante, intervenţiile chirurgicale (cele mai multe mutilante şi paleative) ori chimioterapie. În mare parte, aceste metode constituie ultima soluţie şi sunt eficiente în doar 20% din cazuri (supravieţuiri între 3 - 5 ani şi mai mult).
Cercetările au mai arătat că anumite substanţe nutritive inhibă, previn sau chiar degradează celulele canceroase, iar radicalii liberi afectează celulele organismului uman (animal) - pot modifica ADN-ul - permiţând-le să sufere mutaţii şi să se transforme astfel în celule tumorale. Anumiţi antioxidanţi, când sunt combinaţi, atunci îşi măresc unul altuia însuşirile benefice printr-un efect aşa-numit sinergic, acţionând concomitent pentru un rezultat pe care nu îl poate obţine fiecare în parte (separat). În aşa fel, vitaminele P (vitaminele permeabilităţii vasculare) şi/sau vitamina C (acidul ascorbic) provenite din resurse naturiste (ecologice) determină, de exemplu, o limitare drastică a creşterii marcante a tumorilor transplantate experimental la şoarecii albi de laborator [Poydock, 1994] .
Etiologia cancerului nu a fost pe deplin elucidată, dar există câteva concepţii în această privinţă:
- slăbirea sistemului imunitar datorită unor factori imunodepresivi şi ai senescenţei;
- procesele carcinogenezei chimice determinate de agresarea celulelor de către factorii chimici pătrunşi în organism;
- o eventuală origine virală cauzată de un enterovirus (70% din imunitatea organismului uman se află cantonată la nivelul tubului digestiv ori glandelor anexe acestuia, ce devine agresiv în anumite condiţii şi dereglează sistemul de regenerare (multiplicare) al celulelor;
- lezarea ADN-ului şi determinarea unor mutaţii(radiaţii ionozante) genetice la nivelul celulei umane (animale);
- tulburările psihoumorale - perturbă metabolismul celular.
Aceste teorii sunt doar parţial valabile şi/sau explică aproximativ extinderea focului devastator, dar nu şi apariţia scânteei ce l-ar fi declanşat. Ca atare, nu cunoaştem cu adevărat esenţa etiologiei cancerului. Totuşi, vindecările individuale sunt din ce în ce mai frecvente în ultimul timp, datorită mai ales dezvoltării cercetărilor în domeniul medicinii naturiste (ecologice), de combatere a tumorilor benigne şi maligne, terapii (asociate) din care face parte şi homeopatia [Chappell, 1997].
Cele mai frecvente forme de cancer |
sus |
- la bărbaţi: stomac, plămâni, prostată, ficat, pancreas, colon, rinichi şi piele;
- la femei: de sân, uter, piele, sânge, limfă, plămâni şi creier.
Cercetătorii lumii medicale au sistematizat câteva simptome generale descrise în evoluţia cancerului şi/sau a altor tumori maligne şi benigne la om, sesizabile curent şi de nemedici (tabloul semnalelor de alarmă):
- inapetenţă;
- dispepsii frecvente;
- scădere în greutate;
- astenie accentuată;
- alterarea stării generale în timp;
- inflamaţii ce nu cedează la tratamentele obişnuite;
- dispnee prelungită;
- microadenopatie generalizată;
- febră sau stări subfebrile aparent inexplicabile;
- tumefieri dureroase criptogenetice (de origine necunoscută).
Apariţia acestei simptomatologii nu înseamnă prezenţa şi/sau evoluţia eventuală a unor tumori benigne şi/sau maligne la nivelul organismului uman, dar reprezintă un semnal de avertizare, atunci trebuie să ne adresăm medicilor de familie ori altor specialişti.
Medicina ecologică şi terapiile asociate |
sus |
medicii în primul rând, de prezenţa în imediata noastră apropiere a unor rezervoare practic inepuizabile de remedii naturale, atât pentru profilaxie cât şi pentru vindecări aparent miraculoase pentru acest zbuciumat început de secol al XXI - lea, cu repercusiuni terapeutice incalculabile asupra evoluţiei omenirii în ansamblu. Multe din reţetele magistrale emise de medicii de odinioară erau în bună parte de sorginte naturistă, iar medicina alopatică este urmaşa medicinii naturiste (ecologice) de altădată, fie că se recunoaşte ori nu.
De exemplu, fitoiatria (fitoterapia) şi terapiile naturiste asociate (numite şi complementare - după părerea noastră incorect) au fost şi sunt încă pe nedrept marginalizate şi/sau ignorate, multă vreme în numele unui academism vetust şi a unei tehnicizări adusă până la absurd a actului medical:
"Experienţa biologică apreciază că, plecând de la macromolecula vie ca sistem eterogen extrem de complex, eterogenitatea dovedeşte un dinamism deosebit în lupta contra omogenului - punct capital - această eterogenitate apare astfel ca formulă şi principiu"[Lupaşcu, 1982].
Medicină ecologică (naturistă) - o clasificare:
I. Fitoiatria (tratament exclusiv prin plante medicinale: infuzii, decocturi, tincturi etc.)
II. Dietoterapia (prin stabilirea de către medic a unui regim igieno-dietetic adecvat bolii) - componentă şi a alopatiei - limitrofă.
III. Homeopatia (terapie prin doze infinitezimale, conform principiului similitudinii).
IV. Mineraloterapia (tratamentul prin compuşi minerali) de astă dată o componentă integrală a medicinii alopatice, dar folosită aproape exclusiv de cea medicina ecologică, reargumentată în acest mod şi din punct de vedere holistic.
V. Acupunctura - presura şi osteopatia (osteopatia este o terapie prin mobilizarea mecanică, activă şi/sau pasivă a sistemului osteo-articular, alternativa nesângerândă a chirurgiei), alături de masajul terapeutic şi forme alternative de masaj, cum ar fi aşa-zisele masaje sinergetice, reflexoterapia ori tehnicile orientale de relaxare şi autorelaxare - (bio)laserterapie.
Sub lumina universală a energiei solare tutelare prin mediul ambiant circulă ca vectori principii materiale/spirituale, iar fiinţa umană (animală) poate fi supusă în acest fel unor intense influenţe eterogene, conform unor norme obscure (legile întâmplării), practic imposibil de a fi ordonate în formule sau algoritmi. În aceste condiţii, ponderea informaţională, în fond tot ceea ce se perpetuează prin natură, cu efect benefic şi/sau perturbator este energie, energia lui "a fi", ce vindecă ori declanşează boli (prin deficit şi/sau exces info/energetic). În acest fel, o mare parte din energia din natură devine preponderent disponibilă sub formă de (info)energie (nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă dintr-o formă într-alta.) şi acţionează discreţionar atât asupra corpului nostru fizic, dar şi a celui mental (când energia pare să fi dispărut, de fapt s-a transformat într-o informaţie punctuală din Universul π, singura capabilă să reacţioneze eficient, altfel pentru o recluzionare materială a vidului de presupus) [Botez, 2002].
Orientarea medicinii spre natură şi natural s-a menţinut şi se va dezvolta în mileniul III, din păcate nu întotdeauna îi are în avangardă pe medici.
Medicina naturistă (ecologică) respectă vechile precepte, cum ar trebui s-o facă şi medicina alopatică, aşa din păcate dominată din ce în ce mai mult de comercial şi circumstanţă:
Legea nr. I: Salus aegroti suprema lex = sănătatea bolnavului este legea supremă (legea excepţiei);
Legea nr. II : Summum bonum medicinae sanitas = sănătatea este bunul cel mai de preţ al medicinii (legea compensaţiei).
S-a făcut din totdeauna distincţia între sănătatea potenţială (cenestezică), reflectând rezistenţa organismului faţă de boală şi/sau sănătatea virtuală (cenestopatică) obţinută cu ajutorul medicinii alopatice (de sinteză). Totuşi, sănătatea este cu totul altceva decât lipsa posibilă a bolii. Convingerea actuală a devenit tot mai fermă, medicul de azi trebuie să cunoască şi omul sănătos, nu numai pe cel bolnav.
Prin impulsul său iniţial, medicina a urmărit doar să rectifice condiţia naturală combătând boala. Dacă acest obiectiv nu putea fi atins s-a mulţumit să uşureze suferinţa manifestă (durerea), iar pe măsură ce s-au dezvoltat cunoştinţele despre etiologia bolilor a apărut şi necesitatea (sau obligaţia) prevenirii. O dată cu proliferarea tehnologiei de explorare, ce a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente, actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizaţiei occidentale bazat pe inventarierea tuturor condiţiilor de mediu, care ar putea fi incriminate în geneza bolii, a produs un adevărat şoc dat strategiei medicale. Medicii ca reprezentanţi şi societatea omenească în general nu mai pot rămâne pasivi la ameninţările relevate de experienţa clinică directă, de calculele statistice şi/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus greşelii = om civilizat.
Omul modern nu mai acceptă fatalitatea, ci acţionează decis asigurându-şi confortul şi securitatea, iar în domeniul medicinii, inclusiv al celei ecologice, citeşte în fiecare zi despre avantajele vitaminoterapiei, suplimentelor nutriţionale, a remediilor din plante şi extracte, homeopatiei, reflexoterapiei etc. Din păcate, majoritatea sunt promovate doar de producători, falşi binefăcători şi vindecători, care-şi laudă exclusiv produsele şi serviciile mai degrabă cu gândul la propriul tub digestiv decât la sănătatea semenilor.
Pe acest fundal social a apărut ideea, aparent paradoxală, de medicină a omului sănătos (profilaxie), în care terapiile asociate (numite peiorativ şi complementare), medicina ecologică dominată de (bio)laserterapie ar trebui să-şi găsească un loc important - dacă nu decisiv - în competiţia cu boala, stresul şi poluarea civilizaţiei sec. XXI; atitudinea terapeutică menţionată - profilaxia - are tendinţa de a se dezvolta ca o nouă identitate, intermediar între cele două strategii cunoscute deja: igiena exclusivă ori exclusivistă şi medicina alopatică (antipatică). Este vorba de fapt despre un program complex de măsuri, destinat menţinerii stării de sănătate sau implicit combaterii, eradicării factorilor cu potenţial generator de boală, dar aria de distribuţie este foarte largă şi aparţine atât eredităţii cât şi mediului. Fiecare aparat, sistem ori organ îşi are riscurile specifice. Orice vârstă şi sex îşi au potenţialul lor morbid maxim. Un astfel de program se află în desfăşurare pentru orice naţiune civilizată, dar dorim să avem prioritate în a crede că va constitui întotdeauna principalul argument al medicinii trecutului şi viitorului - un viitor2 - ce nu va renunţa la ecologie, iar un rol primordial în acest mod corect de a gândi îl va avea întotdeauna: flora, fauna, apa şi Soarele (lumina). Un astfel de concept presupune constant cunoaşterea principalilor factori ce cauzează suferinţa, cel puţin pentru afecţiunile mai răspândite. Operaţiunea este mereu destul de avansată, însă se găseşte mereu departe de încheiere. Utilizăm şi acum numeroase definiţii imprecise pe care le aplicăm oricăror maladii zise: esenţiale, idiopatice, criptogenetice etc., ceea ce denotă tocmai insuficienţa cunoştinţelor noastre.
Un punct de vedere nou s-a impus astăzi faţă de medicina ecologică şi terapiile asociate (complementare), între care se circumscrie cu preponderenţă (bio)laserterapia ca un concept mai larg, iar cu timpul, şi şansele noastre ca oameni de a trăi mai mult şi mai bine unul pentru celălalt, vor spori. Medicii orientali de altfel nu sunt plătiţi pentru numărul de consultaţii şi tratamente, ci doar pentru profilaxie. Nu este exclus ca acest mod onest de a face medicină să fie şi un răspuns inclus, cel cu referire la prolificitatea deosebită a naţiunilor asiatice mai cu seamă (un argument esenţial al calităţii vieţii nu este cel al longevităţii menţinute alopatic, ci al prolificităţii susţinute printr-un regim igieno-dietetic accesibil - naturist - adică alimentaţia să ne constituie în acelaşi timp şi tratament, dar mai ales profilaxie).
Diferenţiem în prezent cinci mari direcţii de acţiune a medicinii contemporane înţeleasă unitar:
- medicina profilactică;
- medicina mediului ambiant (o adevărată medicină a muncii);
- asistenţa medicală primară (în teren şi a serviciilor de urgenţă);
- asistenţa medicală secundară (în spitale şi centrele de reabilitare);
- asistenţa medicală curativă (dar ecologică - un exponent important prin bio/laserterapie - homeopatie, fitoterapie etc.).
Ceea ce s-a impus ca un mare adevăr este teza că sănătatea nu poate fi cumpărată doar prin cheltuieli pe medicamente şi spitale, iar educaţia sanitară individuală este modalitatea cea mai puţin costisitoare de menţinere a stării de sănătate, profilaxia este mai ieftină, numai aşa menţinerea sănătăţii costă cu mult mai puţin decât redobândirea acesteia, deoarece găsim mereu în natură alimente ce ne pot ţine loc de medicamente, vaccinuri şi/sau bisturiu:
"O macromoleculă vie este un edificiu miraculos făcut din lanţuri, din blocuri, ce se numără cu miile, fiecare din aceste blocuri ori nucleotizi constituind un aminoacid; această formaţie reuneşte proprietăţile opuse, antagoniste, ale bazelor şi acizilor."[Lupaşcu, 1982].
Pentru a acţiona, idealul ar fi combaterea factorilor de risc şi evitarea apariţiei bolii. Ce putem însă face în cazul unei condiţionări genetice? O experienţă încurajatoare s-a acumulat în legătură cu modul eficient şi organizat ce urmăreşte selecţia genitorilor. S-au investit eforturi deosebite mai ales în legătură cu unele boli de nutriţie, cardio-vasculare sau tumorale (cancer). Ar putea fi însă aplicată o astfel de discriminare în continuare numai argumentând că o boală ori alta sunt mai puţin răspândite într-un areal sau altul. Dar cu ce drept favorizăm investigaţiile pentru unele boli mai răspândite, deşi cunoaştem că reprezintă numai un efect al deficitului de educaţie medicală ori al unor obiceiuri şi tradiţii bizare din perioade revolute.
Ingineria genetică şi-a propus la rându-i corectarea unora din defectele ereditare, dar nici performanţele şi nici riscurile nu ne sunt încă pe deplin cunoscute, dacă aşa ceva va putea fi cunoscut vreodată în detaliu. Embrionul şi fătul au devenit un nou pacient. S-a născut medicina produsului de concepţie, din eprubetă şi cavitatea uterină (în cazul extrem de mediatizat al unei femei de 67 de ani, intelectuală, care naşte după fertilizare in vitro - România, 2005 - un copil potenţial orfan de trup, dar mult mai grav şi. de suflet). Această atitudine de frondă, ce ar trebui să ne orienteze în practică, mai cu seamă spre suprimarea germenilor de viaţă taraţi, dar pe care, iată, de fapt îi creează, chiar cu tehnologii superperformante, când mai degrabă protezăm un organ decât suntem în stare, ca medici, să vindecăm şi producem mai multă suferinţă decât bucurie. S-au reuşit unele microintervenţii chirurgicale cu laser pe creier. Rezultatul? Orbirea... Perspectivele pot fi de pe acum întrevăzute, dar în ultimă instanţă, cu atât mai important o reprezintă folosirea resurselor naturale în profilaxie şi/sau îmbolnăviri (aşa numitele cure de soare, igieno-dietetice naturiste, de ape minerale etc.)
Resurse de acţiune mult mai generoase ne oferă mediul de viaţă. Factorii ecologici cu risc teratogen şi mutagen sunt extrem de numeroşi. Stilul de viaţă, alimentaţia, poluarea, noxele impuse din afară ori asumate voluntar - tabagismul, etilismul cronic, alimentaţia ultrarafinată bogată în conservanţi, polipragmazia şi/sau stresul - sunt unele dintre obiectivele majore de eradicat. Creşte standardul de viaţă, cresc şi factorii de risc, de unde şi conceptul de boli ale civilizaţiei. Este vorba despre bolile ce decurg din erori şi abuzuri pe care le fac oamenii civilizaţi. Va accepta omenirea voluntar să le evite? Doar respectarea globală a unor prescripţii de viaţă raţională ar permite îndeplinirea acestui nobil proiect de optimizare a vieţii. Ar trebui să se revizuiască atitudinea prea răspândită de neglijare şi ignorare a avertismentelor medicinii (de exemplu, interzicerea şi de facto a fumatului în spaţiile publice ori a unei alimentaţii iraţionale).
Supravegherea populaţiei presupune diagnosticarea bolilor într-un stadiu latent (preclinic/subclinic). Acest obiectiv pretinde un control periodic şi un calendar bine codificat. Unui astfel de program i s-ar supune grupurile populaţiei cu risc crescut pentru o boală oarecare şi ar funcţiona astfel multiple modele de investigaţie activă, destinate diagnosticării precoce, fie a bolilor cardiovasculare, fie a bolilor digestive ori de nutriţie, a cancerului şi ale celorlalte boli maligne etc. Screening-ul a devenit bizar un mic subterfugiu doar, căruia medicina alopatică începe să i se dedice, o face, totuşi, cu mult prea mult entuziasm şi convingere, uitând de educaţie sanitară, de medicina ecologică şi/sau (bio)laserterapie.
Reţete magistrale naturiste ce folosesc aproape exclusiv remedii fitoterapeutice, apele minerale, băi de soare etc., sunt modul extrem, cel mai frecvent utilizat de unii medici, prin care încă mai reuşim să aducem sănătatea şi pentru o medicină alopatică (antipatică) supertehnicizată. Programele actuale de sănătate cuprind măsuri diverse, testate anterior prin studii pilot, pe eşantioane limitate. Se impune în continuare extinderea acestora la întreaga populaţie cu risc, dar s-au impus ca prioritate şi pentru tumorile benigne şi maligne, HTA ori coronaropatiile latente. În gastroenterologie: fenotipul ulceros şi leziunile cu risc de malignizare de la nivelul stomacului şi rectocolonului, cronicizarea hepatitelor acute etc. În acest mod bolile de nutriţie şi metabolism suscită din partea medicilor alopaţi o adevărată dorinţă nestăpânită pentru diagnosticarea precoce a diabetului zaharat, iar la noul născut pentru decelarea enzimopatiilor cu risc encefalotrop major, când oncologia beneficiază probabil în cel mai înalt grad de o strategie medicală activă, atunci bine certificată în formele uşor accesibile detectării, singura perspectivă obiectivă a recunoaşterii cancerului "in situ" - în stadiul zero. În total mult mai multe diagnostice decât posibilităţi reale de vindecare, iată ce ne oferă folosirea exclusivă şi exclusivistă a metodelor de diagnostic şi tratament alopatice în detrimentul celor naturiste.
Dispariţia infecţiilor endemice şi pandemice care au făcut ravagii înspăimântătoare în istorie se constituie într-o demonstraţie de putere suficientă a medicinii occidentale (alopatice), demonstraţie cu atât mai convingătoare dacă se va ţine cont şi de toate terapiile asociate (complementare); ceea ce obligă la responsabilităţi maxime în ce priveşte trăsătura pe care medicul alopat caută s-o identifice la seamănul încăpăţânat cu viciile sale. S-o luăm ca un avertisment simplu şi crud, dar complicat în acelaşi timp, ce nu anulează nici pe departe soluţia oferită de medicina ecologică şi profilaxie pentru o existenţă ecologică şi într-adevăr umană.
(Bio)laserterapia defineşte în acest mod totalitatea terapiilor ecologice (de provenienţă naturală) ce presupun vindecarea curentă a bolilor umane (animale) prin câmpuri (info)energetice pulsatorii [Botez, 2005], indiferent de sursele originare la dispoziţie şi constituite (a)temporal, acţionează de la om la om, de la om la animal, la vegetale ori reciproc adesea într-o contopire a perimetrelor de acţiune, a surselor infoenergetice proprii unor interinfluenţe constante - când fiecare individ poate deveni subiect (de tratat/pozitiv) şi/sau obiect (de influenţat/negativ).
Fie că folosim una din formele recunoscute (în principiu alopatice) ori ecologice de tratament (de cele mai multe ori verificate de predecesori şi/sau sistematizate în funcţie de performanţă), fie că suntem adepţii profilaxiei şi educaţiei ecologice (sanitare), atunci scopul final este unic, acela de a aduce într-un echilibru relativ matricea fundamentală a viului existenţial; în esenţă corpul info-energetic se află într-un balans intrinsec propriu vieţii terestre şi/sau al unui mod firesc de vieţuire/supravieţuire (de adaptabilitate), ce trebuie să rămână deopotrivă sub binefăcătoarea influenţă a înţelepciunii Naturii.
Medicina ecologică - sistem unitar în tratamentul informaţional din homeopatie |
sus |
Fiecare din cele cinci forme de sisteme biologice de bază ale unui organism viu (atom/moleculă, membrană, nucleu, celulă şi organism - un tot unitar) ca şi sistemele superioare (individual, social, planetar, galactic, Universul π - universul nostru, al pământenilor) au o bio(info)energetică proprie şi caractere specifice: biochimice, electrice, magnetice şi pulstonice (BEMP), reprezentând rezultatul evoluţiei ontogenetice care repetă filogenia şi/sau din punct de vedere (info)energetic.
Se cunosc numeroase şi interesante forme de manifestare infolaser(bio)energetică efective la distanţă a unor (bio)câmpuri electromagnetice, iar intensitatea biocâmpului electromagnetic vegetal (EM), adică planta în totalitate, depinde de intensitatea manifestă la un moment dat a tuturor stimulilor pulstonici. Info(bio)energetica plantelor în general şi a celor medicinale în special devine în acest mod proporţională cu: numărul şi dimensiunea totală ale frunzelor, florilor, suprafaţa luminată, temperatura de altitudine a mediului ambiant, gradul de hidratare ori prezenţa şi/sau absenţa sărurilor minerale sau/şi de intensitatea (bio)luminiscenţei proprii fiecărei plante în parte şi resimţită altfel în păduri, grădini, pe pajişti etc. Astfel, grădinile şi parcurile de agrement realizează cvasi-integral dezideratele majore ale omenirii având roluri profilactice, terapeutice şi estetice, iar plantele şi animalele se influenţează reciproc în acest context inclusiv prin intermediul (bio)câmpurilor umane (de interfaţă), participând în cele mai variate moduri la schimburile (info)energetice din natură.
Generalităţi despre cancer |
sus |
Cancerul poate apare la nivelul tuturor organelor şi ţesuturilor corpului. Zilnic orice individ uman are în organism între 100 - 10 000 de celule neoplazice, dar numai 0,0025 % datorită unor dezechilibre info/energetice heterogene - induse de regulă prin stres - fac un cancer să se dezvolte, cu diferite localizări în funcţie şi de factorii de risc asociaţi; dezvoltarea tumorală începe o dată cu diviziunea haotică a celulelor; masa de celule (cu nuclei multipli, giganţi) astfel rezultată se numeşte tumoră, ce poate fi benignă (minor) sau malignă (major):
- tumorile benigne nu sunt "canceroase"(a nu se confunda), pot fi îndepărtate şi nu recidivează după ablaţie; celulele tumorii benigne nu se extind în alte parţi ale corpului şi sunt foarte rar un pericol pentru viaţă;
- tumorile maligne sunt canceroase, cuprind celule anormale ce se divid necontrolat; acestea pot părăsi ţesutul de origine pătrunzând în circulaţia sangvină sau limfatica, iar în felul acesta se produce metastaza, adică extinderea cancerului de la tumoarea de origine la alte ţesuturi şi organe.
Forme de cancer
Prevalenţa tumorilor maligne diferă mult în funcţie de regiune (organe/ţesuturi), vârstă şi sex:
- pentru persoanele sub 34 de ani, tipurile cele mai comune de cancer sunt leucemia şi cancerele sistemului nervos central (SNC);
- pentru bărbaţii intre 34 şi 65 de ani, cele mai frecvente tipuri de cancer în ordine descrescătoare a frecventei, afectează plămânii, stomacul, laringele, pancreasul şi cavitatea bucală;
- în rândul femeilor din aceeaşi grupă de vârstă (34 - 65 ani), forma cu prevalenţa cea mai mare este cancerul de sân, urmat de cancerul de col uterin, gastric şi pulmonar.
- la bărbaţii de peste 65 de ani, cele mai frecvente cancere sunt cele de stomac, plămân, prostată, tract urinar şi rect.
- femeile cu vârsta peste 65 de ani prezintă un risc crescut de cancer de stomac, mamar, pulmonar şi de col uterin.
Factori de risc generali
În ultimii ani se subliniază tot mai mult importanţa stilului de viaţă şi regimul alimentar în apariţia şi evoluţia tumorilor maligne sau benigne. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (2006) estimează că aproximativ 50% din totalul deceselor prin cancer ori alte tumori maligne se datorează stilului de viaţă, dar 85% din formele de cancer sunt considerate a fi forme evitabile sau prevenibile:
. 30% din formele de cancer se datorează fumatului (în cazul cancerului pulmonar: 90%, al celui de buze şi laringe: 70%);
. 35% din diversele forme de cancer (hepatic, stomac, pancreas, de colon) se datorează dietei;
. 17% din cancere genitale se datorează unui comportament aberant sexual şi de reproducere;
. 2% din cancere se datorează excesului de consum de etanol (alcool etilic);
. 1% (stres) relaţia stil de viaţă - cancer este relevată de schimbările ce au intervenit în incidenţa tumorilor de-a lungul anilor, odată cu urbanizarea, industrializarea şi informatizarea relaţiilor sociale.
Multe cancere, inclusiv cel de sân (studiu de caz - OMS, 2005), se întâlnesc la membrii aceleiaşi familii. Acest fapt nu înseamnă automat că trebuie să vedem aici o predispoziţie înnăscută pentru cancer mamar, deşi cercetările ultimilor ani în domeniul geneticii au dovedit existenţa unei componente moştenite în cancer (predispoziţia). Un anumit număr din cazurile familiale de cancer la sân nu au suport genetic (dobândite), putând fi în schimb în mod clar legate de acţiunea altor factori precum stilul de viaţă, bolile virale, radiaţiile ionizante.
Printre grupurile de femei care prezintă un risc crescut pentru cancerul la sân se regăsesc:
1. cele care au avut în familie cazuri de cancer mamar (bunică, mamă, soră), chiar dacă a fost diagnosticată după menopauză;
2. cele care au avut primul ciclu menstrual (menarha) la o vârstă fragedă - înainte de 11 ani - respectiv cele la care menopauza s-a instalat târziu, după vârsta de 55 de ani;
3. la femeile care au avut primul copil după vârsta de 30 de ani (primipare în vârstă) sau cele care nu au avut copii (nulipare); cele are au avut primul lor copil după vârsta de 30 de ani (ca primipară în vârstă), sau cele care nu au avut copii;
la femeile care au avut deja cancer mamar.
Principiile tratamentului ecologic (naturist) al tumorilor benigne şi maligne
Cancerul rămâne un flagel deosebit de greu de învins întrucât continuă să secere anual milioane de vieţi omeneşti ocupând locul al doilea în provocarea mortalităţii umane, după bolile cardiovasculare.
Boala era cunoscută încă din Antichitate, când a primit denumirea de la cuvântul latin cancer = rac. Se poate considera că în secolul al XX - lea a devenit flagelul necruţător al civilizaţiei, ce a înspăimântat omenirea, iar în ultimele decenii boala neoplaziei a înregistrat o creştere rapidă. Prin frecvenţă şi gravitate boala canceroasă a devenit o problemă prioritară a sănătăţii în întreaga lume şi este cu atât mai extinsă în ţările dezvoltate, întrucât pârghiile civilizaţiei moderne, respectiv industrializarea, agricultura chimizată şi densitatea mijloacelor de transport, au poluat mediul natural cu numeroşi compuşi chimici cancerigeni regăsiţi în apă, aer, sol şi vegetaţie ; factorii favorizanţi ai bolii sunt de o mare diversitate:
I. factori fizici (radiaţiile ionizante cu mare intensitate şi durată, radiaţiile ultraviolete, abuzul de examinări radiologice) ; unele cancere sunt cauzate de mutaţii genetice, generate de explozii nucleare precum şi de iradiaţii de tip γ (Hiroshima, Nagasaki, Cernobâl, Nevada etc.);
II. factori chimici (dioxină, insecticide, fungicide, erbicide, nitriţi şi nitraţi din îngrăşămintele azotate, coloranţi sintetici, derivaţi ai petrolului, nicotină, azbest, gaze toxice şi fum);
III. diverse dezechilibre hormonale;
IV. stres cronic provocat de neurotransmiţători;
V. factori virotici ce declanşează infecţii şi leziuni neoplazice în diferite organe (col uterin, sân, colon, ficat, laringe, căi respiratorii etc.).
Există şi factori favorizanţi comportamentali (fumat, consumul de băuturi alcoolice tari, droguri, alimentaţie dezechilibrată ori carenţe vitaminice, exces de cafea şi condimente puternice, precum şi folosirea abuzivă a medicamentelor de sinteză). Toţi aceşti factori acţionează preferenţial la organisme slăbite, cu importante carenţe de autoapărare şi cu deficienţe imunitare în echipamentul enzimatic, antitoxic şi antiinfecţios. Treptat este diminuată capacitatea de apărare a organismului şi se provoacă unele modificări la nivelul celulelor şi al ţesuturilor, cel mai adesea cu formarea unor tumori de mărimi diferite, de la nodulii abia perceptibili până la dimensiuni ce alarmează.
La început, aceste tumori pot fi benigne - necanceroase - ca nişte proliferări celulare strict localizate, fără migraţie şi regenerare în ţesuturile învecinate. Ulterior, sub acţiunea unor factori favorizanţi, apar tumorile canceroase cu evoluţie malignă, ce cresc treptat prin înmulţirea anarhică a celulelor (neoplazice) invadând alte ţesuturi, vasele sanguine şi limfatice, apoi teaca nervilor. Pe calea circulaţiei sangvine şi prin ramificaţiile nervilor este posibilă metastazarea la distanţă cu invadarea ganglionilor limfatici şi formarea unor tumori canceroase fiice, asemănătoare cu tumora mamă.
În sinteză, ulterior boala canceroasă constă dintr-o tumoră cu o aglomeraţie de celule, ce se înmulţesc haotic, dar cu o evoluţie de tip malign (neoplazic) astfel că, în stadiul final, se poate ajunge la metastaze extinse prin vasele sanguine sau prin limfă, uneori la mari distanţe de locul de origine.
Pe plan mondial se constată o creştere lentă a cancerelor, cu aproximativ 5% pe an ce ar putea fi alarmantă, dacă se ia în considerare un interval mai mare de timp (10 - 20 de ani). Cel mai mult se extind cancerele aparatului digestiv (colon, stomac, ficat, pancreas) datorită unei alimentaţii cu produse încărcate în substanţe sintetice din grupa E-urilor (aromatizanţi, coloranţi, amelioratori etc.). La femei predomină cancerele mamare şi de col uterin, apoi urmează cancerele pulmonare şi esofagiene asociate cu un consum în exces de tutun şi alcool etilic pe fondul unui organism slăbit, mai ales la persoane din păturile sărace ale populaţiei. Riscul de cancer este mai mare la copiii născuţi cu greutate mult peste normal, la cei cu creştere rapidă între 8 - 14 ani şi la fetele cu sânii mari; statisticile actuale au dovedit importanţa factorilor genetici de transmitere ereditară a predispoziţiei de îmbolnăvire la persoanele cu ascendenţe în familie, mai ales pe linie maternă.
Prin evitarea pe cât posibil a factorilor stresanţi şi poluanţi, respectarea unui regim alimentar strict, completat cu vitamine, ce au acţiuni antioxidante naturale şi utilizarea unor reţete judicioase elaborate de medicina naturistă pentru fiecare tip de cancer, se va ajunge la o dezintoxicare certă a organismului, oprirea procesului de proliferare a celulelor canceroase şi resorbirea treptată a tumorilor maligne din corp (o primă etapă obligatorie este postul pentru dezintoxicarea organismului).
Reuşita vindecării prin oprirea procesului evolutiv canceros spre metastază depinde de stadiul în care a fost depistată boala. De cele mai multe ori bolnavii nu cunosc simptomele iniţierii cancerului în diferite organe. Ar fi necesară introducerea unui sistem organizat de educare a populaţiei pentru a cunoaşte din timp aceste semne ce caracterizează diferitele tipuri de tumori maligne. Există cancere de uter, de ovare şi sân, cancer de plămâni, ficat, căi biliare şi pancreas, cancer de stomac, intestin şi colon, cancer de limbă, buze şi esofag, cancer de rinichi, vezică urinară şi prostată, cancer de piele, cancer osos şi cancer al sângelui (leucemie).
Din necunoaştere şi din teama aflării adevărului, pacienţii se prezintă la medic mult prea târziu, în stadii avansate ale bolii (chiar III şi IV), ceea ce diminuează mult şansele de vindecare atât prin tratament operator, medical cât şi naturist.
Regimul alimentar indicat
Prezintă un rol esenţial atât în prevenirea apariţiei cancerului, cât şi în terapia eficientă a diferitelor forme canceroase. Există o legătură incontestabilă între alimentaţie şi bolile maligne. O dietă greşită poate declanşa carcinogeneza acţionând pe mai multe căi.
Se vor ţine sub control riguros:
!. consumul de alimente care nu trebuie să depăşească un anumit plafon caloric, mai ales la persoanele supraponderale;
II. păstrarea unui raport normal între principiile alimentare, excluzând grăsimile animale şi carnea roşie (îndeosebi de porc);
III. creşterea consumului de fibre vegetale, absolut necesare pentru protecţia mucoasei intestinale şi pentru prevenirea cancerului de colon, rect şi intestine;
IV. evitarea ingerării de substanţe cancerigene cum ar fi nitriţii proveniţi din nitraţii îngrăşămintelor chimice ; la nivelul stomacului, duodenului şi intestinului subţire,unde nitriţii se combină cu amine alimentare formând nitrozamine - compuşi intens cancerigeni.
Aceleaşi efecte negative prezintă şi unele pesticide folosite în agricultură (erbicide, fungicide, insecticide etc.), preluate din exterior prin alimente şi transformate enzimatic la nivelul tubului digestiv în substanţe cancerigene.
În legătură cu natura produselor alimentare s-a demonstrat că frecvenţa tumorilor este mai ridicată în ţările mai civilizate, în care se consumă o hrană mai rafinată (superrafinată), supusă unor procese lungi de prelucrare termică, ceea ce crează lezarea gravă a integrităţii organismului, creşterea acidităţii din aparatul digestiv, ulcere şi gastrite hiperacide cu uzura rapidă a funcţiilor vitale.
Sunt bine cunoscute alimentele ce nu trebuie să fie consumate întrucât pot declanşa boala consumptivă sau îi pot grăbi evoluţia. În această categorie intră carnea de porc, de berbec, bivol, grăsimile animale, slănina, mezelurile, afumăturile diverse, vânatul, conservele, rântaşul şi prăjelile de orice fel.
Se pare că în judeţele Moldovei frecvenţa cancerului este mai redusă comparativ cu alte zone din ţară, aici probabil datorită unui consum mai redus de cărnuri (afumate), slănină şi dulciuri, fiind consumate mai mult produse vegetale (cartofi, fasole, alte legume şi crudităţi). Carnea de porc conţine multe substanţe ce intoxică sângele şi provoacă boli de ficat şi de circulaţie sanguină sau declanşează dezechilibre grave de metabolism. Să nu invidiem persoanele care îşi fac o virtute din a declara că sunt carnivore convinse, lăudându-se, ca semn al avuţiei, cu numărul de porci consumaţi într-un an - evoluţia precară a sănătăţii lor ar putea fi dezastruoasă.
Alimente interzise bolnavilor de cancer
După declanşarea eventuală a unui cancer vor fi interzise următoarele alimente: ficat în sânge, fripturi la grătar, vânat, ciuperci, brânzeturile fermentate, sare sodată, condimente iuţi, zahărul alb şi produsele zaharoase, produsele fine de cofetărie, praful de copt, bicarbonatul, tutunul, alcoolul etilic, cafeaua, cacaoa, ciocolata, ceaiul chinezesc, coca-cola, coloranţi diverşi, conservanţi şi aditivi chimici. Chiar dacă, aparent, ne considerăm perfect sănătoşi este bine să se reducă din dietă consumul acestor alimente întrucât nu ne cunoaştem (evalua) precis capacitatea de rezistenţă a organismului. În primul rând baza alimentaţiei va fi axată pe diete vegetariene cu multe legume, fructe proaspete şi sucuri naturale. La anumite intervale se recomandă o cură de cruţare digestivă cu adaos vitaminic (E, C, A, B). În locul proteinelor din carnea roşie se vor consuma proteinele din peşte, pasăre, soia, orez, lapte de capră, lapte acru, brânzeturi nefermentate (progresiv după perioda de stare). Masa se completează cu pâine integrală (graham - 200 g/zi), grâu germinat, tărâţe, legume şi fructe proaspete, drojdie de bere (30 - 50 g/zi), oţet de mere, hrişcă, nuci, alune.
Din alimentaţia bolnavilor să nu lipsească uleiul de măsline, bogat în polifenoli, ce are acţiune antioxidantă în prevenirea afecţiunilor oncologice. De asemenea acidul oleic monosaturat din uleiul de măsline ar neutraliza activitatea unor gene canceroase implicate în cancerul mamar, fapt confirmat prin procentul redus al acestei afecţiuni la femeile din ţările mediteraneene, mai mari consumatoare de ulei de măsline.
Dintre legume să nu lipsească pătrunjel, spanac, sfeclă roşie, ţelină, morcov, varză albă, conopidă, castraveţi, fasole păstăi, mazăre boabe, tomate, ceapă, usturoi, praz, ridichi şi cartofi (de preferat copţi), iar dintre fructe sunt recomandate mere roşii, struguri, cireşe, vişine, piersici, gutui, lămâi, portocale, zmeură, căpşuni, mure, fragi, afine, coacăze şi alte fructe de pădure.
Într-un raport al Institutului American de Cercetare a Cancerului (2005) ce sintetizează rezultatele a peste 4.500 de studii, au fost elaborate câteva reguli alimentare şi de viaţă pentru prevenirea şi vindecarea cancerului (tumori maligne):
1. adoptarea unei diete vegetariene, bogate în fructe, legume şi cereale;
2. limitarea consumului de carne roşie sub 80 g/zi şi înlocuirea cu peşte şi carne de pui;
3. interzicerea consumului de grăsimi animale şi înlocuirea lor cu cantităţi moderate de uleiuri vegetale (măsline sau floarea soarelui);
4. evitarea consumului de alimente prăjite, afumate sau arse;
5. reducerea la minimum a alimentelor preparate termic;
6. limitarea consumului de zahăr şi de dulciuri concentrate;
7. limitarea consumului de alimente sărate;
8. evitarea consumului de alimente alterate, cu termen depăşit de conservare şi cu pericol de contaminare cu micotoxine;
9. controlul riguros al procentului de aditivi chimici, coloranţi şi conservanţi din alimente şi băuturi;
10. folosirea plantelor aromatice autohtone pentru condimentarea alimentelor;
11. fracţionarea alimentaţiei zilnice în 4 - 5 mese;
12. interzicerea consumului de băuturi alcoolice;
13. evitarea stărilor ponderale extreme (hipotrofie sau obezitate);
14. respectarea zilnică a unui program de exerciţii fizice, sporturi moderate şi plimbări în aer liber.
Lunar se va ţine o dietă de curăţire pe o durată de 3 - 7 zile, în timpul căreia se vor consuma numai sucuri de legume şi fructe, produse apicole (miere, propolis, păstură, ce vor înlocui zahărul), complex vitaminic natural (E, C, B, β - caroten), unele săruri minerale (Zn, Mg, Se) şi ceaiuri medicinale. În casa unui bolnav, înainte de intrarea în iarnă, trebuie să se facă o bună aprovizionare cu legume şi fructe pentru prepararea sucurilor naturale.
Se folosesc ceaiuri şi tincturi pentru consum intern, comprese şi cataplasme, tincturi şi unguente pentru consum extern. Există reţete speciale, diferenţiate pentru tipurile de cancer cunoscute, cu specii vegetale dominante: gălbenele la cancerul de stomac, intestine, colon şi sân; ghimpe pentru cancerul de prostată şi testicule; pedicuţă şi gălbenele pentru cancer de ficat; urzică vie pentru rinichi, sân şi oase; roiniţă pentru creier (SNC); vâsc de stejar pentru cancer de prostată, limbă, esofag, laringe, pancreas; vâsc de măr pentru cancerul de sân şi organele genitale feminine; la aceste specii cu un rol dominant se adaugă plante ce au un rol sinergic important:
i. Alegeţi predominant dietele vegetariene, bogate în fructe şi legume. Reduceţi la minim alimentele gătite prin foc. Preferaţi mâncărurile cât mai puţin preparate termic. Limitaţi consumul de zahăr şi dulciuri concentrate. Dacă suferiţi de tumori diagnosticate clinic, paraclinic ori prin laborator, renunţaţi la carne şi preparatele din carne pe perioada tratamentului homeopatic propus.
ii. Evitaţi subponderalitatea ori supraponderalitatea şi nu depăşiţi cu mai mult de 5% greutatea ideală (atâtea kg greutate câţi cm aveţi la înălţimea de peste 1 m ).
iii. Dacă activitatea profesională nu impune efort fizic, este preferabil să faceţi o plimbare scurtă de o oră/24 ore, exerciţii fizice zilnice ori un sport viguros (la cei tineri) de cel puţin două ore/zi.
iv. Mâncaţi 600-800 de grame (g) în cinci sau mai multe mese alcătuite dintr-o varietate de cereale: legume, rădăcinoase, tuberculi (ceapă, praz, usturoi etc.).
v. Nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice, iar în cazul unui diagnostic de suspiciune a unei neoplazii renunţaţi complet la băutură pe parcursul tratamentului homeopatic. Dacă se consumă, limitaţi numărul de băuturi alcoolice la două pahare de vin (sec) pe zi pentru bărbaţi şi unul pentru femei.
vi. Pentru profilaxia tumorilor mai ales, dacă totuşi consumaţi carne, limitaţi aportul de carne roşie la mai puţin de 80 g/zi. Este de preferat să alegeţi peştele, carnea de pui şi carnea slabă - albă - în locul cărnii roşii.
vii. Pentru a preveni bolile tumorale, măcar în cure de la 2 - 3 săptămîni până la 2 - 3 luni, limitaţi consumul alimentelor grase, în special a celor de origine animală. Folosiţi cantităţi mici de uleiuri vegetale.
viii. Limitaţi consumul alimentelor sărate şi/sau utilizarea sării la gătit şi la masă. Folosiţi plante şi condimentele naturale pentru a da gust (dar nu şi miros) mâncării.
ix. Nu consumaţi alimente ce au fost depozitate prelungit la temperatura mediului ambiant. Acestea sunt pasibile de contaminare cu micotoxine, iar micotoxinele pot duce - fapt dovedit statistic - la apariţia tumorilor maligne.
x. Folosiţi refrigerarea ori alte metode adecvate de conservare ale alimentelor perisabile. Nu consumaţi alimente alterate. Alimentele perisabile se păstrează în frigider atât în spaţiile comerciale cât şi la domiciliu.
xi. Când nivelul aditivilor, conservanţilor şi a altor reziduuri (aşa-numitelor E-uri) sunt controlate adecvat, prezenţa lor în alimente şi în băuturi nu este considerată integral periculoasă, dar consumul în exces al aditivilor constituie indubitabil un risc major de cancer.
xii. Nu consumaţi alimente arse/prăjite. Mâncaţi numai ocazional: carne sau peşte preparate direct pe flacără (nu la aragaz), cuptor cu microunde şi produse din carne afumată.
Pentru cei care urmează aceste recomandări, suplimentele alimentare nu sunt necesare (eventual la sfatul competent al medicului de specialitate) deoarece chiar simpla lor folosire - de obicei în exces - poate creşte riscul de tumori benigne şi/sau maligne [Pîrvulescu, 2006].
Tabel cu alimente şi conţinutul în principii alimentare/calorii |
sus |
Tabel cu alimente şi conţinutul în principii alimentare/calorii (pentru regimurile igieno-dietetice de cruţare din bolile tumorale)
Nr. Denumire aliment (sursă ecologică) Apa % Proteine (g %) Lipide (g%) Zaharuri (g%) Calorii
Lapte şi derivate (contraindicate)
1 Lapte de vacă integral 87 3,5 3,6 4,8 67
2 Lapte de vacă parţial degresat II 88 3,5 2 4,9 53
3 Lapte de vacă bătut (integral) 88 3,5 3,6 3,9 64
4 Iaurt gras 90 3,2 3,2 3 55
5 Iaurt slab 92 3,3 0,1 3,9 30
6 Branză grasă de vacă 70 13 9 4,5 156
7 Branză slabă de vacă 75 17 1,2 4 97
8 Branză de burduf 39 28 28 0,5 337
9 Branză telemea de oaie 55 17 20 1 270
10 Brânză telemea de vacă 57 17 17,2 1 243
11 Caşcaval tip \"Penteleu\" 50 25 19 1 283
12 Brânza topită grasă 55 20 20,3 1 271
Carne şi derivate (contraindicate ferm)
13 Carne de vacă (slabă) 74 21 3 - 118
14 Carne de viţel (slabă) 64,3 18,3 16,3 - 226
15 Carne de vacă (grasă) 74 22 35 - 401
16 Carne de porc (slabă) 72 20,4 6,3 - 143
17 Carne de porc semigrasă 60,9 16,5 21,5 - 268
18 Carne de porc grasă 49 15 35 - 388
19 Carne de oaie (slabă) 72 20 6,5 - 144
20 Carne de oaie semigrasă 54 17 28 - 331
21 Carne de miel 62 18 20 - 260
22 Carne de găină (slabă) 73 20 5 - 128
23 Carne de găină (grasă} 70 19 9,5 - 167
24 Carne de curcă (slabă) 65,8 24,5 8,5 - 179
25 Carne de rată 75 19,6 6 - 136
26 Carne de căprioară 76 20 1,9 - 100
27 Carne de iepure 75 22 1 - 98
28 Carne de mistreţ 74 22 2,4 - 114
29 Ficat de bovină 72 20 5 4 146
30 Ficat de porc 72 19 6 3 146
31 Limbă de bovină 68,4 16 15 0,4 207
32 Rinichi de bovine, de porc 76 18 3 - 122
33 Şuncă presată 52 18,4 26,7 - 324
34 Parizer, crenvurşti 61 10,1 26,6 - 289
35 Pate de ficat 76,1 8,7 12 3,2 160
Peşte şi preparate (contraindicate)
36 Crap 77 18,9 2,8 - 104
37 Şalău 78,4 19,4 0,4 - 83
38 Ştiucă 79,4 19,1 0,4 - 82
39 Conserve de stavrizi în ulei (numai peştele) 58,6 22,5 12,3 - 207
Oua (contraindicate ferm)
40 Ou de găină (integral) 72 14 12 0,6 171
41 Gălbenuş (ou de găină) (contraindicat ferm) 52 16 32 0,3 364
42 Albuş (ou de găină) 86 13 0,2 0,5 57
43 Un ou de găină (50 g) 36 7 6 0,3 85
44 Un ou de raţă (60 g) 42 7 8 0,2 102
Legume proaspete (indicate ferm)
45 Ardei gras verde 92,7 1,1 0,2 4,6 25
46 Ardei gras roşu (vitamina P) 90,2 1,3 0,4 7,3 39
47 Cartofi noi 80,5 1,7 0,2 17,4 80
48 Castraveţi 94,3 1,3 0,2 2,9 19
49 Ceapă verde 95,3 1 0,2 8,5 20
50 Ceapă uscată 87,6 1,5 0,2 10,5 51
51 Ciuperci 88,4 5 0,5 2,5 35
52 Conopidă 91,6 2,8 0,3 3,9 30
53 Dovlecei 93,7 0,9 0,1 3,2 18
54 Fasole verde 89,4 2 0,2 5,7 33
55 Mazăre verde boabe 71 8,4 0,5 14 96
56 Morcov 87,2 1,5 0,3 8,8 45
57 Pătlăgele roşii 93,9 1,1 0,3 4,3 25
58 Vinete 91,6 1,3 0,2 4,8 27
59 Ridichi de lună 94,8 0,6 0,1 3,8 11
60 Ridichi 94,2 1,9 0,3 2,9 22
61 Spanac 90,1 3,5 0,3 2 25
62 Varză albă 91,7 1,8 0,2 5,8 33
63 Usturoi 61,9 7,2 0,2 26 137
64 Varză roşie 90,5 1,9 0,2 5,6 33
65 Conopidă în apa (la fiert) 95 0,9 - 1,5 10
66 Fasole verde în apă (la fiert) 94,4 1,5 0,4 2,4 20
67 Mazăre în apa (la fiert) 86,5 2,4 0,5 8,1 48
68 Sparanghel în apă (la fiert) 96 0,8 0,1 2,7 15
69 Ghiveci în bulion (la fiert) 93,5 1,2 0,5 3,8 25
70 Roşii in bulion (la fiert) 92,3 1,7 0,4 4,7 30
71 Tocană de legume (la fiert) 83,5 1,4 6 5,5 94
72 Ardei umplut cu orez (la fiert) 83 1,4 8 8,2 114
73 Suc de tomate 93 1,1 - 4,6 23
74 Bulion de tomate 80 3,6 - 11,56 60
75 Pastă de tomate 68 4,7 - 17,6 92
76 Ciuperci deshidratate 11,7 41,7 1,7 30,8 313
77 Morcovi deshidrataţi 14,6 9,3 1,5 61,4 3,4
78 Castraveţi muraţi în oţet 95 - - 3,6 15
79 Varză acră 90 1,2 - 3,3 25
Fructe proaspete (indicate ferm)
80 Afine 84 0,7 0,6 13,9 66
81 Ananas 85 0,4 0,2 11,9 52
82 Banane 75 1,3 0,6 13,4 66
83 Caise (pe soiuri) 85 1,1 0,1 12,9 58
84 Căpşuni 90 0,8 0,6 8,2 43
85 Cireşe amare 76 1 0,4 17,8 80
86 Cireşe (pe soiuri) 75 1,1 0,3 18,3 82
87 Corcoduşe 82 0,6 0,1 10,2 45
88 Dude 83 1,3 0,6 14,5 81
89 Grepfuri 89 0,5 0,2 6,5 38
90 Gutui 82 0,5 0,5 14,2 66
91 Pomello 89 0,9 0,7 6,2 30
92 Mandarine 88 0,8 0,1 8,7 40
93 Mere (conţin pectine) 82 0,3 0,4 16,9 74
94 Nectarine 86 0,6 0,1 13,8 56
95 Pepeni galbeni 94 0,5 0,1 5 23
96 Pere 82 0,6 0,6 16 73
97 Pepeni verzi 91 0,5 0,1 5,4 29
98 Piersici 83 0,9 0,1 12,4 56
99 Portocale 87 0,8 0,2 10,1 47
100 Prune 78 0,6 0,1 17,2 74
101 Zmeură 83 1,4 0,6 13,6 67
102 Struguri 81 2,1 1,7 18,5 100
103 Vişine 85 1,2 0,5 13,6 65
Fructe uscate (indicate)
104 Caise (fără sâmburi) 20 5,2 0,4 68 304
105 Curmale (cu sâmburi) 19 1,9 0,6 74 326
106 Prune (cu sâmburi) 20 2,5 0,5 71 306
107 Smochine 26 4,3 1,3 58 267
108 Stafide 17 2,5 0,5 71,2 304
Leguminoase uscate
109 Fasole boabe 13 23 1,7 47 303
110 Mazăre boabe 13 21,5 1,9 53 323
Produse derivate din cereale (indicate)
111 Pâine de grâu albă 32,1 10,3 2 54 282
112 Pâine de grâu intermediară 37,2 8,3 0,8 52,2 255
113 Pâine de grâu neagră 33,5 8,4 1,2 48,5 245
114 Pâine de secară 40,2 7,8 1,3 47,5 239
115 Pâine de graham - 9,1 1 51 256
116 Cornuri, chifle 33,5 10,5 0,6 53,5 269
117 Orez decorticat 14 5,6 1 75,8 355
118 Gris 14 11,2 0,8 73,3 354
119 Fulgi de ovăz 12 13,6 6,3 65,3 382
120 Paste făinoase obişnuite 12,5 5,6 1 75,9 360
121 Paste făinoase cu ou 11,8 10,2 2,2 79,1 366
122 Biscuiţi 6 8,2 9,5 74 337
Fructe şi seminţe oleaginoase (indicate)
123 Alune în coajă 4 8,7 33,8 11,7 408
124 Arahide 8 9,3 44,5 15,7 584
125 Castane 8 10,7 7 69,5 400
126 Fistic 4 22,3 54 13,8 650
127 Măsline maturate 52 2 35 7,2 372
128 Măsline verzi 6 24 55 13,2 664
129 Nuci 5 19,8 60 3,7 654
130 Nuci de cocos 8 8,4 48,8 29,9 598
131 Dovleac (seminţe) 7 28 47,4 5,1 572
132 Floarea - soarelui (seminţe) 8 14,7 32,3 14,5 420
Produse zaharoase (contraindicate ferm)
133 Zahăr 0,1 - - 99,9 410
134 Glucoză 22 - - 77,7 319
135 Lactoză - 0,2 - 99 407
136 Miere de albine 18 0,4 - 81,3 335
137 Amidon - - - 83 340
138 Caramele cu lapte 3 - - 96 398
139 Bomboane fondante 8,4 3,1 9,1 78,7 420
140 Bomboane cu ciocolată (orientativ) 0,9 7 33,8 56,3 574
141 Praline 8 3 15 73 450
142 Sirop de fructe (orientativ) 28 0,09 - 70 288
143 Gem de caise 25 0,65 - 73 302
144 Gem de piersici 21 0,64 - 74,5 308
145 Gem de prune 25 0,62 - 72,5 300
146 Gem de zmeură 20 - - 74,3 304
147 Gem de vişine 24,1 0,88 - 69,5 399
148 Gem de căpşuni 23 0,34 - 74 304
149 Gem de gutui 22 0,35 - 75 308
150 Dulceaţa de nuci verzi 22,3 - - 76,1 312
151 Dulceaţa de trandafiri 18,8 - - 80,3 328
152 Jeleu de afine - 0,6 - 76 314
153 Jeleu de mure - 0,5 - 65 269
154 Marmelada amestec 23,3 0,46 - 72,5 289
155 Marmelada extra 26,5 0,42 - 71 292
156 Magiun de prune - 1,5 - 55 245
157 Fructe confiate - 0,3 - 75 309
158 Cacao praf (contraindicat ferm) 5,2 23,4 20,2 40,2 449
159 Ciocolata menaj (contraindicat ferm) 1 6,5 27,5 61,6 536
160 Ciocolata cu lapte (contraindicat ferm) 1,2 6,9 29,9 49,8 603
161 Ciocolata cu vanilie (contraindicat ferm) 1 5,1 33,1 58,9 570
162 Marţipan 13,8 9,3 28,5 46,7 495
163 Nuga 1 9 35 53 575
164 Halva din floarea - soarelui 3,7 18,8 31,5 43 546
165 Halva din susan 3,3 13,9 32,9 47,4 554
Grăsimile din produse
166 Smântâna 20% 71,4 3,5 20 3,1 213
167 Smântâna 30% 63,2 2,5 30 2,3 299
168 Unt 9,5 8 80 2,5 806
169 Untura de porc 0,2 0,2 99,6 - 928
170 Untura de gâscă 0,3 0,5 99 - 923
171 Seu de bovine şi ovine (contraindicat ferm) 0,3 0,3 99,4 - 927
172 Ulei de floarea - soarelui 0,1 - 99,9 - 929
173 Ulei de soia 0,2 - 99,8 - 928
174 Margarină (contraindicat ferm) 15,7 0,5 82 - 786
Băuturi alcoolice (contraindicate) Etanol
%
175 Bere (orientativ) 90 0,6 4,4 4 50
176 Ţuică, vodkă etc. (orientativ) - - 40 - 250
177 Rom 56 0 43,9 0 312
178 Vin Mediu - - 7,5 0,1 53
179 Whisky - 0 42,2 0 301
Diverse
180 Gelatină (contraindicat ferm) 13 85,6 0,1 0 343
Incidenţa cancerului 
