Urechea medie este alcatuita dintr-o cavitate centrala, casa timpanului si anexele acesteia: celulele mastoidiene si trompa lui Eustachio
Casa timpanului de forma unei lentile biconcave are urmatoarele dimensiuni:
lungime: 13-15 mm.
inaltime: 15 mm. posterior si 7 mm. anterior
latimea: 5 mm. superior si 1,5-2 mm. la nivelul promontoriului
Peretii casei timpanului (6):
I. Peretele extern, in raport cu conductul auditiv extern prezinta doua portiuni:
1. superioara osoasa, denumita "zidul atical"
2. inferioara, denumita membrana timpanica.
Membrana timpanica
Pozitia timpanului este la nou nascut practic orizontala si odata cu cresterea se verticalizeaza, ajungand la adult la un unghi de 35-45 grade cu verticala, fiind pozitionat oblic de sus in jos si din afara-inauntru.
Privit din exterior timpanul apare conic-concav, cu varful in umbo.
Timpanul inchide conductul auditiv extern, insertia membranei in cadrul osos facandu-se prin ligamentul lui Gerlach care in regiunea superioara se rasfrange pe timpan, inserandu-se pe mica apofiza a ciocanului si formand astfel doua ligamente timpano-maleolare, anterior si posterior. Timpanul este divizat de ligamentele timpano-maleolare in doua regiuni: deasupra ligamentelor se afla epitimpanul, pars flaccida sau membrana lui Schrapnell, care reprezinta 1/5 din suprafata timpanului, iar inferior ligamentelor se afla mezotimpanul sau pars tensa, care reprezinta 4/5 din suprafata timpanului.
Pars tensa cu o grosime de 0,1 mm. este alcatuita din trei straturi:
1. strat extern, continuarea tegumentului conductului auditiv extern
2. strat intern, continuarea mucoasei casei
3. strat intermediar, conjunctiv fibros format din
fibre circulare si radiare, asigurand rezistenta si calitatile vibratorii ale membranei timpanice.
Pe suprafata timpanului sunt urmatoarele repere:
scurta apofiza a ciocanului
ligamentele timpano-maleare, anterior si posterior
manerul ciocanului dispus intre scurta apofiza si umbo
triunghiul luminos al lui Politzer, format prin reflectarea luminii pe suprafata timpanului si care are varful in umbo si apoi o orientare oblica anterior si inferior.Fig.nr 2
II. Peretele intern sau labirintic prezinta central o proeminenta numita promontoriu, care corespunde primului tur de spira a cohleei.
Posterior si dispusa deasupra promontoriului este plasata fereastra ovala sau vestibulara, iar dedesuptul lui si tot posterior se afla fereastra rotunda sau cohleara. Fereastra ovala este inchisa de talpa scaritei iar fereastra rotunda este obturata de o membrana elastica, care se mai numeste si timpan secundar.
Tot pe peretele labirintic este proiectata si portiunea a doua a canalului nervului facial, dispusa deasupra ferestrei ovale si relieful canalului semicircular extern
Dispus inapoia ferestrelor se afla
sinus timpani, depresiune corespunzatoare ampulei canalului semicircular posterior.
III. Peretele superior sau tegmen timpani este in raport cu fosa cerebrala mijlocie si nu de putine ori aceasta lama osoasa subtire poate fii dehiscenta astfel explicandu-se posibilitatea aparitiei complicatiilor endocraniene ale supuratiilor auriculare.
IV. Peretele inferior este in raport cu golful venei jugulare
V. Peretele anterior sau tubocarotidian este in raport superior cu orificiul timpanic al trompei lui Eustachio, iar inferior printr-o lamela osoasa casa timpanului este separata de canalul arterei carotide interne.
VI. Peretele posterior sau mastoidian prezinta superior un meat de forma triunghiulara, orificiul de comunicare al casei cu antrul (celula mastoidiana cea mai mare si mai constantA), numit aditus ad antrum.
Topografic casa timpanului este divizata in trei etaje:
1. superior, atica sau epitimpanul
2. mijlociu, atrium sau mezotimpanul
3. inferior, hipotimpanul
Continutul casei este reprezentat de cele trei oscioare: ciocanul (malleuS), nicovala (incuS) si scarita (stapeS), articulate intre ele, acoperite de mucoasa si dispuse in aceasta ordine din afara inauntru.
Ciocanul este format din cap, gat si maner, acesta din urma fiind incorporat in structura membranei timpanice. Muschiul tensor al ciocanului este inervat de nervul trigemen.
Nicovala este osciorul cel mai greu (25 mg.) si prezinta un corp si doua apofize: una scurta, superioara sau orizontala si una lunga, inferioara sau verticala prin care nicovala se articuleaza cu capul scaritei.
Scarita, osul cel mai usor al organismului (2 mg.), are forma unei scari de cavalerie si i se descriu: cap, gat, doua brate si o talpa (platinA). Capul prezinta suprafata articulara cu nicovala, gatul este insertie pentru muschiul scaritei, inervat de nervul facial, iar bratele inegale, cel posterior mai lung se fixeaza pe platina, care se articuleaza elastic in fereastra ovala.
Vascularizatia arteriala a casei timpanului, dependenta atat de carotida interna cat si de cea externa, este asigurata de ramuri din:
artera timpanica anterioara, ram din artera maxilara interna
artera timpanica superioara, ram din artera meningee mijlocie
artera caroticotimpanica, ram din carotida interna etc.
Vascularizatia venoasa, parcurge traiectul celei arteriale si dreneaza in golful jugularei si in sinusul petros superior.
Limfa dreneaza in ganglionii: parotidieni, subparotidieni posteriori, mastoidieni, retrofaringieni si carotidieni.
Inervatia:
inervatia motorie, descrisa este asigurata de nervul trigemen pentru muschiul ciocanului si nervul facial pentru muschiul scaritei.
inervatia senzitiva si vegetativa parasimpatica este asigurata de nervul timpanic Jacobson, ram din nervul glosofaringian.
nervatia simpatica este asigurata de un ram din plexul simpatic pericarotidian si anume ramul carotico-timpanic.
Trompa lui Eustachio sau tuba auditiva este un conduct osteo-fibro-cartilaginos care se intinde de la casa timpanului la faringe.
Forma trompei este data de doua trunchiuri de con unite prin varfurile lor la nivelul istmului tubar, primul fiind osos dispus spre casa timpanului, al doilea fibro-cartilaginos fiind dispus spre faringe.
Lungimea trompei este intre 32 si 43 mm., din care portiunea osoasa reprezinta doar 10 mm. La nou-nascut trompa este scurta (15 mm.), orizontala, practic fara istm sau sinuozitati, astfel explicandu-se frecventa afectiunilor urechii medii la aceasta varsta.
Portiunea fibro-cartilaginoasa este alcatuita din cartilajul tubar, lama fibroasa tubara si este mansonata de aparatul motor al trompei, alcatuit din muschiul peristafilin extern (tensor al valului palatiN) si muschiul peristafilin intern (ridicator al valului palatiN), ambii cu rol in dinamica trompei.
Apofiza mastoida, bloc osos dispus inapoia conductului auditiv extern, are o forma piramidala si contine in structura sa cavitati aeriene care constituie sistemul celular mastoidian.
Celula mastoidiana constanta, prezenta inca de la
nastere este antrul, care este legat prin aditus ad antrum de casa timpanului si respectiv cu tot sistemul celular mastoidian.
Gradul de dezvoltare a sistemului celular mastoidian, diferentiaza mastoidele structural in: pneumatizate, diploice, pneumodiploice si eburnate (este prezent numai antruL).
Celulele mastoidiene sunt dispuse in doua planuri, unul superficial si altul profund, limita dintre ele fiind un plan tangent la fata interna a varfului mastoidei.
Raporturile mastoidei sunt importante si anume:
in sus cu fosa cerebrala medie
inauntru cu sinusul venos lateral si fosa cerebeloasa
in jos, ofera insertie muschiului digastric si sternocleidomastoidian
anterior se invecineaza cu conductul auditiv extern, in grosimea acestei fete aflandu-se traiectul nervului facial
in afara, fata externa este acoperita de tegument si reprezinta zona de acces chirurgical
Vascularizatia arteriala a mastoidei este asigurata de:
ramuri din artera auriculara posterioara
artera occipitala
artera stilomastoidiana
artera meningee mijlocie
- ertera labirintica
Venele dreneaza in: sinusul lateral, sinusul pietros superior prin vena emisara mastoidiana. O alta retea venoasa superficiala dreneaza in vena auriculara posterioara si vena occipitala.
Limfaticele dreneaza in ganglionii subdigastrici si occipitali
Inervatia senzitiva si simpatica este comuna cu cea a casei timpanice.
