Date generale
Crioterapia reprezinta un mijloc terapeutic important din domeniul larg al termoterapiei. Spre deosebire de scaderea temperaturii intregului corp (hipotermiE), crioterapia se refera la scaderea temperaturii pe o regiune localizata (LichT).
Crioterapia consta in aplicarea factorului de racire sub forma de comprese, impachetari: tamponari, frictiuni cu pungi umplute cu gheata sau apa rece, scufundari in apa rece, etc. Un criteriu important in utilizarea crioterapiei il constituie durata aplicatiilor de rece pe timp scurt si pe timp indelungat. Evident, aceasta durata diferita a aplicatiilor este in functie de diagnosticul afectiunilor tratate si de obiectivele urmarite.

Mecanismele fiziologice de actiune asupra circulatiei
La aplicatiile locale de rece au loc mecanisme de termoreglare prin reactii vasomotorii locale periferice dar si prin interventia unor circuite nervoase reflexe ale SNC. Pe de alta parte se produce o pierdere termica prin vasodilatatie periferica, pe de alta parte se evita "pierderea caldurii" prin vasoconstrictie. Initial are loc o vasoconstrictie locala, superficiala, directa, dar si prin intermediul arcurilor reflexe. Observatii experimentale si clinice au demonstrat ca se produceo hipotermie locala prin vasoconstrictie. Toate aceste reactii produse - prin intermediul SNC (reflexe axonale, reflex de segment spinal, vasoconstrictie reflexa, interventia hipotalamusului posterioR), reprezinta un mecanism de protejare-aparare a zonelor periferice ale corpului, fata de influentele nocive reci, nenaturale.

ROLUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

O serie intreaga de date din domeniul neuro-fiziologiei au dus la concluziaca activitatea SNV este coordonata de hipotalamus. Prin acest mecanism de coordonare fiziologica s-ar explica si efectele generale produse de utilizarea crioterapiei. O confirmare a acestei asertiuni o aduce testul de "presiune la rece". Daca se scufunda o mana in apa foarte rece se produce o crestere a tensiunii arteriale si a alurii cardiace (tahicardiE), prin intermediul SNV. O spalare cu apa rece a fetei produce bradicardie, prin cresterea tonusului sistemului parasimpatic.

ACTIUNEA ASUPRA RESPIRATIEI
S-au efectuat numeroase cercetari si observatii clinice privind influentelesi efectul crioterapiei asupra aparatului respirator, atat la indivizi sanatosi, cat sila bolnavi. Din punctul de vedere al valorilor respiratorii pe minut, s-a constatatca aplicatiile tegumentare de rece de scurta durata, produc efecte diferite - ocrestere sau diminuare initiala a acestora. Aplicatiile de rece pe segmente restranse ale membrelor nu produc modificari semnificative ale oxigenarii. In
schimb, baile reci aplicate pe regiunea pectorala produc o crestere semnificativaa frecventei miscarilor respiratorii (de 8 orI), a volumului de aer vehiculat (de circa trei ori si jumatatE), precum si a consumului de oxigen. Toate demonstratiileclinice au demonstrat ca baile reci provoaca tahipnee (cresterea frecventeirespiratoriI) si o scadere a presiunii bioxidului de carbon expirat. De asemenea, dusurile aplicate la temperatura de 25° C si mai mica, produc tahipnee, cu consecintele respective. Hiperventilatia realizata duce la o crestere a presiunii oxigenului si la o scadere a presiunii bioxidului de carbon arterial.

EFECTELE ASUPRA METABOLISMULUI
Diminuarea nivelului metabolismului la racire se produce probabil prin mecanism chimic, deoarece capacitatea de reactie scade cu circa 50% la o reducere a temperaturii (localE) cu 10°C. Astfel, se evidentiaza faptul ca tesutul racit are nevoie de mai putin oxigen (pentru intretinerea activitatii si vietii celularE), decat tesutul cu temperatura obisnuita, normala. Diminuarea considerabila a temperaturii intraarticulare prin crioterapie de lunga durata, determina o activitate crescuta a enzimelor in zonele afectate, ceea ce conducela o diminuare a inflamatiei elementelor cartilaginoase intraarticulare.
Privind musculatura (scheleticA), se admite ca in conditiile de hipotermie, cresterea metabolismului local se realizeaza prin instalarea "frisoanelor" loco- regionale si prin vasodilatatia produsa.

DUREREA SI CRIOTERAPIA

Caile nervoase de transmitere a impulsurilor

Intelegerea mecanismelor de actiune a racirii asupra durerii trebuie sa porneasca de la calitatea si dispozitia anatomica a receptorilor cutanati.
Receptorii cu tanati pentru frig si pentru durere sunt situati superficial, fiind constituiti intr-o retea de extremitati nervoase libere, cu o adaptare lenta siincompleta la stimulii speifici. Atat informatiile pentru temperatura, cat si cele pentru durere, se transmit prin fibre relativ subtiri, de tip A-Delta si de tipul fibrelornemielinizate C.

Receptorii cutanati si alte mecanisme de actiune
S-a constatat ca numarul receptorilor cutanati la frig este de 7-8 ori mai mare decat al celor pentru caldura. In medie, sunt 13 puncte de "rece" pe centimetru patrat, fata de 1,5 puncte pentru caldura. In medie, sunt 13 puncte de
"rece" pe centimetru patrat, fata de 1,5 puncte pentru caldura. Sunt zone corporale cu o sensibilitate la frig net marita fata de stimulii calzi (conjunctiva, corneea, penisul, saniI).
La acest mecanism trebuie adaugat si efectul de reducere evidenta a contracturii musculare patologice, produsa si intretinuta de procese inflamatoriidureroase. In cadrul proceselor inflamatorii, se stie, un rol important il joacasubstante chimice de tipul histaminei, serotoninei, acetilcolinei,etc.
Ori, cercetari mai recente au aratat ca procesele de racire locala semnificativa duc la o blocare a reactivitatii receptorilor musculari la acestesubstante chimice.

La explicarea combaterii durerii prin crioterapie se mai poate apela si la cunoscuta teorie de "control al portii", prin care se admite posibilitatea de influentare a aferentelor receptorilor pentru durere la nivelul creierului.

Alte mecanisme de actiune a crioterapiei asupra musculaturii
Efectul spasmolitic al crioterapiei asupra musculaturii striate s-a dovedit afi incontestabil. Prin cercetarile acestor autori s-a ajuns la o serie de concluzii si constatari semnificative:

- diminuarea reactiilor musculare tetanice;

- scaderea vitezei de transmisie nervoasa in fibrele musculare;

- prelungirea duratei de relaxare musculara;

- diminuarea starii de excitabilitate musculara;
- incetinirea duratei de "descarcare" a fusului neuromuscular;

Suferinte dureroase ale sistemului muscular si osos
S-a constatat de mai mult timp, ca masajul cu gheata produce efecte benefice in stadiul acut al unor suferinte precum: tendinite, bursite, miozite, fibrozite, artite, crampe musculare. Durata unei aplicatii era de 5-7 minute si dupa numai 3-4 aplicatii era posibila introducerea fizioterapiei si a kinetoterapieiin programul terapeutic. Pe loturi mari de pacienti (incluzand si sindroameledureroase vertebrale acute cervicale si lombosacratE), s-au obtinut ameliorari semnificative in proportie de 95%, fara interventia unei terapii medicamentoase.
O alta categorie de suferinte si indicatii ale crioterapiei locale o constituie starile posttraumatice de parti moi cu diferite localizari (musculare,paravertebrale, periarticulare, osteoarticularE): contuzii, hematoame, intinderi sicontracturi musculare, entorse. Unul din cele mai importante si frecvente domeniide aplicare a crioterapiei, cu efecte semnificative, rapide si benefice, il constituie traumatologia sportiva.
Efectele salutare se obtin cu cat leziunile sunt mai recente, adica la o prezentare cat mai rapida a sportivilor la tratament dupa momentultraumatismului. Preferabil este ca tratamentul sa se instituie in primele ore de la producerea traumatismului. Dupa 48 de ore, rezultatele bune obtinute se reducsimtitor si progresiv, datorita modificarilor anatomo-patologice locale post- lezionale ce se produc.
Cu toate ca durata sedintelor de aplicatie variaza in marje mici, dupa unii autori si experienta lor, se admite ca aceasta sa fie de pana la 10 minute, acestinterval de timp corespunzand fazei de vasoconstrictie. Peste 10 minute, seinstaleaza vasodilatatia, care este nedorita.
Aplicarea precoce a crioterapiei reduce fenomenele patologice locale, facilitand introducerea precoce a kinetoterapiei, prin scaderea rapida a durerilor, reducerea tot rapida a sufuziunilor, edemelor, contracturilor posttraumatice, permitandu-se astfel o mobilizare mai facila si mai eficace.
Aplicarea crioterapiei s-a dovedit a fi foarte utila si in stadiile imediat postoperatorii pe articulatiile traumatizate operate ale sportivilor (leziuni de meniscuri, ligamente, tendoanE). S-a demonstrat ca prin utilizarea crioterapiei s-au obtinut: scaderea semnificativa a durerilor, reducerea temperaturii cutanate,
ameliorarea redorilor articulare, diminuarea perimetrului articular, cresterea forteide extensie a genunchilor si, implicit, dupa aceste efecte, facilitarea tratamentului prin kinetoterapie. De asemenea aplicatiile locale cu rece reduc hematoamelepreoperatorii si riscul sangerarilor postoperatorii.

Afectiunile reumatismale inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidA)
Unii autori sustin ca aplicarea crioterapiei pe articulatiile afectate in poliartrita reumatoida nu are la baza actiunea antiinflamatorie, ci diminuarea activitatii colagenului (contraindicand astfel aplicatiile de caldura localA). Din punct de vedere subiectiv, s-a constatat ca multi pacienti cu artrite reumatoide neoperate sau operate, prefera aplicarea locala de rece pentru ameliorarea si redorilor articulare.

Afectiuni neurologice

Intr-o serie de afectiuni neurologice - scleroza multipla, diferite suferinte paretice de origine centrala, hemiplegii dupa accidente vasculare cerebrale, s-au incercat aplicatii de rece ca o alternativa la termoterapie pentru combaterea spasticitatii musculare. Cativa autori au obtinut efecte antispastice semnificativein scleroza multipla prin bai generale cu apa rece cu durata de 20 de minute. Aceasta este considerata de fapt o hipotermie.
In toate suferintele neurologice spastice, crioterapia constituie un scop siun demers, prin efecte obtinute, prin instituirea programelor de kinetoterapie.

METODE DE APLICARE

. Exista doua modalitati de aplicare: compresele reci (cu material imbibat cu apa cu gheata sau cu materialul congelat. In acest sens durata aplicatiei poate fi intre 15 si 30 de minutE) si pungile reci.

. Baia partiala cu apa rece:

- cu apa rece de conducta (de la robineT) de circa 10° C. Se utilizeaza vasede diferite dimensiuni, corespunzatoare segmentelor tratate. Pacientul vafi asezat in pozitie comoda, segmentul se scufunda in vana respectiva. Durata procedurii este de 5 minute in cazurile cu redori articulare cu/si contracturi musculare periarticulare si de 8-10 minute la cazurile cu contracturi musculare spastice.
- cu apa rece cuprinzand si bucatele mici de gheata. Intr-o prima faza seface o imersiune a extremitatii afectate, pentru 30 de secunde
- cu apa rece si sare. Pacientul isi va scufunda extremitatea tratata, durata cufundarii fiind de 30 de secunde. De regula, sunt necesare mai multe cufundari, pana la o durata totala de 5 minute.
Sprayurile de racire: durata aplicatiei difera in functie de cauza afectarii si intensitatea durerii si trebuie limitata pana la aparitia inghetarii straturiletisulare. Este vorba de cateva zeci de secunde (actioneaza cu unanestezic locaL). Poate fi utilizat atat in dureri provocate de afectari segmentare ale aparatului locomotor, cat si in caz de colici. Durata se poate extinde pana la maximum 30 de secunde si se recomanda a fi acoperit intregul dermatom corespunzator cauzei dureroase.

Masajul cu cuburi de gheata. Metoda este de obicei recomandata in tratamentul unor zone mai restranse (cervicala, umar, genunchi, glezna,etC). In general, durata este de 5-10 minute, mai scurta la aplicatia statica, mai lunga la aplicatia dinamica(prin masaJ).

CONTRAINDICATIILE CRIOTERAPIEI

- sunt contraindicate procedurile in tulburarile de sensibilitate la factorii termici, deoarece exista riscul evident de producere a degeraturilor;
- diferitele suferinte cutanate provocate de rece. Aplicarea crioterapiei inastfel de cazuri poate provoca acumularea sanguina a unoe substante dinfamilia histaminei, care sa produca fenomene patologice, precum eritem, tumefactie, prurit, tahicardie si hipotensiune
- in anemia falciforma si cancer;
- pe regiunea retroauriculara (din cauza traiectului superficial al nervuluivag, cu reactii imprevizibilE);
- este contraindicata procedura la rece la un interval de timp mai mic de 24de ore.

PROCEDURI DE HIDROTERMOTERAPIE

Termenul de referinta al aplicatiilor de termoterapie este temperatura "de indiferenta". Aceasta este de 25°C pentru aer si de 34°C-35°C pentru apa. Ea este intotdeauna raportata la temperatura suprafetei corporale care reprezinta o medie intre temperaturile cutanate extreme fiziologice ale fruntii (35°C) si ale halucelui (25°C).
Mecanismele ce intervin in termoreglare la procedurile hipoterme:
- reactiile vasculare consensuale (de acelasi senS);
- modificarile produse in circulatia renala;
- reducerea circulatiei de repaus in musculatura prin sunturile anastomoticearterio-venoase;
- devierea circulatiei cerebrale cu descongestionarea produsa in cazul bailor calde ale extremitatilor membrelor inferioare.

EFECTELE FIZIOLOGICE ALE PROCEDURILOR GENERALE CALDE SI

HIPERTERMICE

Imunobiologice se bazeaza pe mecanismul realizat de aportul sanguin crescutin tesuturile inflamate (prin vasodilatatie hiperemicA), sangele aducand elementele componente si necesare reactiilor de aparare imunobiologice a organismului.
Spasmolitice (indicate la temperaturi de 37,3°C- 37,8°C)
A) pe musculatura striata prin actiune miorelaxanta directa si indirecta;
B) pe musculatura neteda, mai ales in cazurile de contracturi musculare inzonele metamerice;
Antialgice : sunt secundare, indirecte si nespecifice. Trebuie sa subliniem ca in cazul modificarilor produse in organism prin aplicatiile hidrotermoterapice se afla metabolismul general si echilibrul termic.

PROPRIETATILE APEI CALDE IN HIDROTERMOTERAPIE
Proprietatile fizice ale apei sunt reprezentate in principal de doi parametri:termic si mecanic.
Ne vom referi in primul rand la cel termic. Avantajele apei in hidrotermoterapie sunt determinate de:
R - caldura specifica mare (cantitatea de caldura exprimata in calorii,necesara pt. a incalzi 1 ml. de apa cu 1°C)
K - capacitate calorica mare (cantitatea de caldura exprimata in calorii,necesara pentru a incalzi 1 cm3 substanta cu 1°C)
L - termoconductibilitate calorica mare (cantitatea de caldura- in calorii- care trece printr-un strat cu grosimea de 1 cm, la diferenta de temperatura de 1°
C)
Apa avand o mare termoconductibilitate, inmagazineaza multa energie calorica si o cedeaza usor: 1 l de apa pierde 580 de calorii prin evaporare. In plus, in apa, dispare pierderea de caldura a corpului prin radiatie. In conditiile bazale, cel mai bun mediu pentru tratament este apa calda. Cand specificam apa calda, subintelegem utilizarea apei la temperaturi de 35-37°C. La 34°C baia se numeste la temperatura indiferenta. Sub temperatura de 34°C intram in domeniul bailor racoroase (33°C-25°C), reci (25°C-18°C) si foarte reci (pana la 0°). Peste
38°C intram in domeniu hipertermiei.
La baile calde au loc schimburi de caldura intre zona periferica (tegumentarA) si mediul - apa, pe de o parte, si intre zona centrala a organismului si zona periferica, in faze succesive:
- pana la lichidarea gradientului intern si a deficitului caloric initial existent

(3oC) si apoi

- in functie de mentinerea temperaturii apei calde si de
- posibilitatile de cedare a caldurii metabolice produse de zona centrala catre cea periferica.
Astfel, la baia cu temperatura de 37oC, dupa 10-12 minute, temperaturacentrala a organismului creste cu 0,1oC la fiecare 5-6 minute, ajungand latemperatura centrala de 37oC in 30 de minute.
Trebuie sa mai mentionam ca se mai realizeaza un gradient termic intre cele doua medii din afara organismului: apa calda in care se afla corpul pacientului
(cu o termoinductie marE) si aerul inconjurator (cu o termoinductie micA). Dacadiferenta dintre aceste doua medii este prea mare (datorita unei temperaturi prea scazute a aeruluI), se produc reactii nocive in termoreglare (vasoconstrictie, contractii musculare in scopul unei termogeneze care sa contracareze racirea corpuluI). De aceea, microclimatul in care se aplica procedurile trebuie sa aiba o temperatura de confort termic care sa nu perturbe procesele de termoreglare.

REACTIVITATEA ORGANISMULUI SI IMPORTANTA EI
O importanta deosebita in obtinerea efectelor la aplicarea de hidrotermoterapie o are reactivitatea individuala a organismului. Ne dam seamaca ea este variata, determinata de toate particularitatile sale fiziologice:termoreglatorii, echilibrul neuro-endocrino-metabolic, integritatea sistemelor si
organelor. Modul de actiune generala si efectele procedurilor hidrotermice pornesc chiar de la perceptia si receptionarea cutanata a senzatiilor termice.

Reactiile din hidroterapie
Trebuie sa recunoastem ca cele mai puternice si semnificative reactii generale ale organismului la oricare din toate aplicatiile de fiziokinetoterapie (hidrotermoterapie, electroterapie, kinetoterapiE) se obtin la procedurile din cadrul primului domeniu al parantezei.
O reactie generala buna determina o reactie locala buna. Cum aceasta este prima, ea este considerata ca primul scop al efectului sanogenetic al procedurilor hidrotermice aplicate (tegumentul de culoare rosie-vie si calD).
Putem testa calitatea reactiei individuale locale prin proba Dalmady, care consta din apasarea digitala pe un segment cutanat circumscris. Va aparea opata alba, care dupa decompresiune trebuie sa persiste in mod normal timp de
2-5 secunde. O durata peste 6 secunde denota o reactie prelungita ca individulva reactiona defectuos la aplicarea procedurii termice. In aceste conditii se recomanda sa tatonam la inceput "terenul" prin diferite metode:
- stropire cu apa rece (la 16sC) folosind o cantitate de 2-3 litri pe regiuneacoloanei cervico-dorsale in sens cranio-caudal;
- scurte excitatii termice realizate prin spalari, frictiuni sau afuziuni inaintede aplicarea procedurilor generale.
Daca nu se iau masuri preventive la subiectii cu disfunctionalitati termoreglatorii si functionale, riscam aparitia reactiilor generale proaste (stare deslabiciune, astenie, cefalee, tremuraturi, ameteli, inapetentA) si locale proaste
(racirea pielii, piloerectie, paloare prin vasospasme perifericE) dupa aplicatiilehidrotermice generale.
Pentru obtinerea unor bune reactii hidrotermice la aplicatiile din acest domeniu, mai mentionam o serie de conditii termice recomandabile:
- temperatura tegumentelor la initierea procedurilor sa fie in limite normale;
- evitarea starilor de intoxicatii generale, convalescente dupa boliinfectioase, stari de astenie si nevroze avansate;
- fiind proceduri mai solicitante, nu se aplica aproape de orele de masa sauseara, aproape de orele de culcare;
- in functie de caz se adauga factori stimulatori sau sedativi mecanici
(periaj, bule de gaz, dus subacvaL) sau chimici;
- in functie de caz, de scopul urmarit si de completarea efectelor, baia calda poate fi urmata de alta procedura - dusuri, stergeri cu intensitati variatepana la frictiuni;
- numarul aplicatiilor se poate limita pana la 12-18 sedinte pe serie.

ACTIUNILE FIZIOLOGICE ALE BAILOR CALDE

Aceste caracteristici fizice ale bailor cu apa calda produc o serie intreaga de actiuni fiziologice asupra organismului uman.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra aparatului cardio-vascular
INIMA. Initial se produce o tahicardie, apoi ritmul cardiac se echilibreaza. Mecanismul: cresterea debitului bataie cu 120-130 ml. pe minut si a volumului cardiac cu circa 100%. Tensiunea arteriala diastolica scade relativ brusc si de la inceput. Tensiunea arteriala sistolica intai scade si apoi creste. Rezistenta vaselor arteriale periferice scade la valoarea 1/2-1/3 fata de valoarea de repaus, usurand astfel munca inimii, mai precis, reducerea lucrului mecanic efectuat de inima cu 1/2 -1/3. In urma acestor actiuni, volumele membrelor inferioare sereduc cu 0,6-3,1 cm3. In acelasi timp circumferinta abdomenului scade cu 3,7-6,5cm (odata cu cresterea presiunii venoasE) si circumferinta toracelui scade cu 1-
3,6 cm.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra aparatului respirator
Creste presiunea intrapleurala (cu 2,2-10 cm3 apA). Scade aerul de rezerva din plamani, scade tensiunea elastica a tesutului pulmonar; capacitateamedie pulmonara scade cu 0,5-1 l, volumul respirator scade cu aproximativ 20%.
Amplitudinea respiratiilor scade cu 50-100 cm3 aer.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra functiei renale
Scade debitul plasmatic; creste fractia filtrata (sanguinA); diureza la inceput, creste moderat (prin vasodilatatie consensualA) si apoi scade, prin mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, compensand pierderile prin sudoratie.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra organelor interne
Are loc o vasoconstrictie, care duce la scaderea irigatiei sanguine viscerale. O importanta actiune are loc la nivelul musculaturii netede viscerale. Aceasta se realizeaza in mod direct sau pe cai reflexe. De exemplu la nivelul tubului digestiv, aplicatiile cu bai calde cresc tonusul si peristaltismul tractului gastrointestinal la subiectii normali, dar relaxeaza spasmele tubului digestiv la bolnavi.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra SNV
Trebuie sa mentionam ca efectele clasice si stastic demonstrate se obtinin general pe subiecti cu sistem nervos echilibrat. Astfel, se admite ca procedurile calde cu temperatura apei de peste 36oC sunt vagotone, in timp ce procedurile fierbinti produc in mod direct simpaticotonie. Indivizii nevrotici nu raspund astfel la factorii termici, reactiile lor fiind inadecvate.

Actiunile fiziologice ale bailor calde asupra sangelui
Din cercetarile efectuate s-a constatat ca procedurile calde produc urmatoarele modificari principale:

- hemodilutie;

- scad hematiile (si hemoglobinA); scad glicemia si glutationul precum sipotasemia;
- cresc: leucocitele, nivelul vitaminei C, pH-ul;

- la procedurile fierbinti cresc calcemia, nivelul adrenalinei, coagulabilitatea sanguina.

PROCEDURI DE HIDROTERMOTERAPIE

Baile Hauffe partiale. Efecte fiziologice
Aceasta este o procedura partiala cu efect "central" aplicata prin intermediul apei la extremitati, dupa o tehnica caracterizata de cresterea gradataa temperaturii apei, fapt ce justifica si termenul de bai "ascendente partiale". Se incepe cu o temperatura a apei de 35oC-36oC care se creste gradat, dupa toleranta, pana la 43oC-45oC.
Efecte fiziologice:

- produc o vasodilatatie loco-regionala;

- se induce o vasodilatatie periferica la distanta, unde nu vrem sa aplicam procedura, conform "legii consensuale in circulatia tegumentara". De exemplu, o aplicatie la membrele superioare, pentru obtinerea unei activari circulatorii sanguine deficitare la membrele inferioare;
- se obtin efecte consensuale interne, de exemplu, aplicatiile la membrele superioare pot induce o vasodilatatie in vasele coronare;
- se obtin efecte opuse in unele organe. De exemplu obtinerea descongestionarii circulatiei pulmonare in afectiuni congestive pulmonare.

Impachetarea generala uscata
Este o procedura care, prelungeste efectul unei alte proceduri hipertermizante prealabile, deoarece, prin stratul de invelire realizat, impiedica eliminarea caldurii metabolice, retinand caldura in organism.
Nu este ea insasi o procedura hiperermizanta, deoarece dupa nici o orase instaleaza mecanismul de termoliza. A fost masurat aportul termic in organism si s-a constatat ca acesta este mic (0,4-0,6 cal/min/m2). La o procedura unica, pentru intreaga suprafata corporala, in timp de o ora, aportul termic estede numai 50 cal, adica exact cat este suficient si necesar sa se lichideze acest deficit caloric. Dupa o procedura hiperterma prealabila, impachetarea uscata va retine caldura in corp timp de 1-2 ore.

Impachetarile locale cu parafina
Placile trebuie sa fie cat mai moi (adica la o temperatura de aplicare de
42oC-48oC) pentru ca la acest flux termic pot influenta favorabil straturile musculare subiacente. Astfel o aplicatie intr-un strat subtire de 0,5 cm grosime,la o temperatura de 48oC, contine 0,3 cal/dm2, energie calorica din care numai oparte se transmite corpului. Dar coeficientul de conductibilitate calorica fiind mic,se mentine o caldura locala de 5 cal/min la o placa de parafina.

Impachetarea cu namol
La aceasta procedura hiperterma se foloseste o cantitate de 20-25 kgnanol care acopera corpul cu un strat de 2-3 cm grosime, la o temperatura de
42oC-47oC. Teoretic, se cunoaste ca 30 kg de namol incalzit la temperatura mentionata, inmagazineaza 180-200 cal. dar numai 50% din aceasta acumulare
calorica (90-100 cal.) se transmite corpului, restul pierzandu-se in mediul exterior. La aceste 100 cal.se adauga o caldura metabolica de 70 cal., realizandu-se un total de 170 cal. care se transmit organismului. Acestea reusesc sa creasca temperatura centrala cu 2,7-2,8oC.

Baia generala hiperterma cu namol

Namolul are o vascozitate de 5-8 ori mai mare ca a apei. Aceasta particularitate face ca straturile de namol formate la nivelul tegumentului sa realizeze o rezistenta calorica mai mare si gradientele termice sa fie mai mari de
5-7 ori ca la apa calda. In aceste conditii, transfeul de caldura spre tegumenteste mai lent si de aceea la o baie hiperterma de namol se folosesc temperaturi mai mari decat la baia hiperterma cu apa simpla, toleranta cutanata fiind mai mare. Conditia esentiala la aceste aplicatii este ca sa nu fie efectuate mobilizariin timpul procedurii, deoarece ar creste straturile de namol ce vin in contact cu tegumentele corporale, care prin convectie ar creste temperatura centrala panala starea de soc.

Baia de lumina generala

Este o procedura in care hipertermia este realizata prin incalzirea aeruluicu raze infrarosii, capul subiectului ramanand afara, cu posibilitatea unei termolize. Cele 30-50 de becuri furnizeaza o energie calorica de 2000-2500 de wati, din care numai o treime se transmite suprafetei corporale, 600-800 wati/m2.
La aceasta iradiere calorica corespund 8-12 cal/min care realizeaza o temperatura a procedurii de 80-90oC.

Sauna

In incinta saunei se realizeaza o temperatura de 100oC, cu o umiditate
foarte mica (1-5%) care ii confera caracter de aer cald, uscat, cu un gradient de temperatura spre organism foarte mare, de 60oC. Fiind o procedura cu tranfer moderat de caldura, atat cantitativ, cat si in timp, nu este solicitanta, fiind teoretic suportata si de indivizi cardiaci compensati. Principalele scopuri si indicatii ale saunei sunt: calirea organismului, corectarea termoreglarii deficitare; preincalzirela sportivi inainte de antrenamente si la bolnavi inainte de aplicarea preocedurilorde kinetoterapie.

Baile de aburi

La o baie de 50oC acest aport este de 2 cal/min/m2 de suprafata corporala. Aceasta inseamna 3-4 cal/min pe toata suprafata corpului, la care seadauga si caloriile rezultate din metabolism (0,7 cal/m2). Se va ajunge la ocrestere a temperaturii nucleului de 1oC in 15 minute. Capacitatea calorica a baiide aburi este 60 cal. Baia de aburi este intens hipertermica si intens diaforetica, dar transpiratia nu se poate evapora.

Baile cu bule de gaz (aer, oxigen, bioxid d carboN)
Sunt bai cu temperatura de neutralitate termica. Bulele de gaz se distribuie uniform pe tegument, unde produc micromasaj si mocroexplozii cu stimularea receptorilor tactili. Receptorii cutanati constituie sursa principala a
tonalitatii afective care amplifica sistemul motivational. Bulele de gaz CO2 au cel mai important impact, determinand o vasodilatatie tegumentara accentuata. Temperatura de neutralitate termica a apei in care se afla scufundat corpul pacientului, se reduce spre 31oC, datorita aportului sanguin din profunzime spresuprafata, ceea ce face ca termoreceptorii din piele sa nu determine perceptiitermoestezice.
Intre apa si tegument exista un gradient termic crescut, care va favoriza pierderea de caldura, aceasta stimuland programele termoenergetice cu actiune tonogena, inclusiv pe organele vitale. Acest mecanism de activare a bailor le face foarte utile in afectiunile cardiovasculare. Acestea considerate ca bai hipotermizante, aplicate in general sub temperatura de indiferenta (34oC).
Bulele de CO2 formeaza o fina pelicula aderenta la tegument, de 0,5 mmgrosime, care joaca rolul de termoizolator. Cel mai important mecanism de actiune al bailor cu CO2 este cel chimic, realizat prin resorbtia directa prin tegument: 30-35 ml gaz/m2 pe suprafata tegumentara. Efectul hipotermizant al baii cu CO2 se echilibreaza dupa baie intr-un interval de 30-60 minute.
Mecanismele de actiune al bailor cu bule stau la baza indicatiilor terapeutice. In principal, acestea sunt reprezentate de: indivizii cu hiperreactivitate nervoasa, starile de agitatie neuropsihica, iritabilitate nervoasa, neuroasteniile cu insomnii, distonii neurovegetative predominant ergotrope (cu hipertonie simpaticA), in curele de diureza, spasme vasculare. In toate aceste afectiuni, indicatia se bazeaza pe actiunea sedativa semnificativa asupra intregului SN. O alta indicatie este reprezentata de afectiunile obliterante cronicein stadiile I si II fara tulburari trofice, prin efectul de producere a vasodilatatiei in reteaua circulatiei cutanate din extremitati, prin efectul de stimulare a contractieicardiace si prin aceasta a presiunii sanguine din amonte de obstructia arteriala,cat si prin actiunea de reglare vegetativa cu repercursiuni termodinamice.
In insuficienta cardiaca, aceste aplicatii sunt contraindicate, deoarece cresc solicitarea miocardului si maresc inutil circulatia periferica cutanata. Inconcluzie, principalele efecte favorabile ale bailor cu CO2 in tratamentultulburarilor circulatorii.
La baile cu oxigen pe langa efectul mecanic exercitat asupra circulatiei cutanate din zona ischemiata, actioneaza si prin ameliorarea oxigenariitesuturilor ischemiate, oxigenul fiind un gaz care se resoarbe prin piele.

Concluzie pentru alegerea celor mai indicate proceduri de hidrotermoterapie
Alegerea cat mai buna a acestor proceduri trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale organismului bolnavilor, determinate de constelatia neuro-endocrino-metabolica specifica fiecarui individ, identificata prin date anamnestice, clinice si teste paraclinice pentru determinarea reactiilor individuale neurovegetative complexe, in scopul delimitarii marjelor intre stari fiziologice si manifestari patologice.
Principalele trei proprietati ale factorilor terapeutici utilizati sunt:termocapacitatea, termoconductibilitatea si termoindiferenta, in urmatorul sens:

APA - NAMOLUL - PARAFINA - AERUL SUPRAINCALZIT (INCHIS- DESCHIS).

ALTE PROCEDURI DE HIDROTERAPIE

Baile cu plante medicinale
Si acestea sunt bai cu temperatura de neutralitate termica. Ele au un efect relaxant, neuropsihobiologic. Baile medicinale actioneaza mai ales prin componenta chimica si cea mecanica, cea termica fiind mult mai redusa.
Baile cu plante cele mai utilizate sunt cele cu flori de fan, menta, salvie, musetel, nuc, coaja de stejar, de castan, salvie sau tarate de grau, malt, amidon, etc. Durata baii este de 20-40 minute si temperatura bailor in general la 35-37oC. Indicatiile bailor cu plante medicinale: ele formeaza un amestec care se depune la suprafata tegumentului sub forma unui strat protector, care are totodata si o actiune amolienta. Au efecte bune in mialgii, dureri tendinoase, articulare, nevralgii. Sunt indicate deasemenea in afectiuni dermatologice, precum eczeme cronice, urticarie, prurit vulvar. Efectele principale ale bailor cuplante medicinale, acestea sunt miorelaxante, analgezice, biotrofice, iar cele cumustar si hrean sunt in principal resorbtive.

Dusul subacval
Este o procedura de hidroterapie. Se desfasoara in cazi de baie terapeutica, cu apa la temperaturi de 36-38oC, folosindu-se in timpul proceduriiun jet de apa calda sub presiune. Are efecte multiple asupra tuturor grupelor musculare ale corpului, de tonizare a unor muschi hipotoni sau de relaxare aunor muschi contractati; de asemenea, imbunatateste circulatia peiferica dindiferite segmente, are un efect tonic general, stimuleaza respiratia.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor