Sunt tulburari in care pattern-urile normale ale achizitiei limbajului sunt perturbate inca din stadiile precoce ale dezvoltarii. Starile nu sunt direct atribuibile unei anormalitati neurologice ale mecanismelor vorbirii, alterarilor senzoriale, retardarii mentale sau factorilor de mediu. Copilul este capabil sa comunice sau sa inaeleag_ mai bine in anumite situatii extrem de familiare, in comparatie cu altele, dar abilitatea limbajului este afectata in orice situatie.

Diagnostic diferentiat

Prima dificultate diagnostica consta in diferentierea de variatiile in dezvoltarea normala a copiilor normali; exista o larg_ variatie a varstei in care copii incep sa achizitioneze limbajul vorbit si ritmul in care se stabilizeaza abilitatea limbajului. Unele variatii normale sunt fara importanta clinica sau de importanta clinica redusa, ca in marea majoritate a "vorbitorilor lenai" care se vor dezvolta in intregime normal.

In contrast evident, copii cu tulburari specifice ale dezvoltarii de vorbire si limbaj, cu toate ca intr-un (foartE) tarziu ating un nivel normal al abilitatii de limbaj, au probleme asociate multiple. Intarzierea limbajului este deseori urmata de dificultati la citit si scris, de anormalitatii ale relatiilor interpersonale si de tulburari emotionale si de comportament. In consecinta, un diagnostic precoce si corect de tulburare specifica a dezvoltarii de vorbire si limbaj este important de pus. Nu exista o demarcatie clara cu extremele varietatilor normalitatii, dar sunt utile patru criterii principale care sugereaza aparitia unei tulburari clinice semnificative: severitatea, evolutia, patternul si problemelor asociate.

Ca o regula generala o intarziere a limbajului suficient de severa pentru a dep_ti limitele a 2 deviatii standard poate fi privita ca anormala. Multe cazuri de aceasta severitate au probleme asociate. Cu toate acestea nivelul de severitate (in termeni statisticI) este de mai mica utilitate diagnostica la copii mai mari, pentru ca exista o tendinas naturala spre ameliorare progresiva. In aceasta situatie, evolutia este un indicator util. daca nivelul actual este de afectare usoara, dar exista un istoric de afectare anterioara severa, este probabil ca nivelul de functionare este sechela unei tulburari semnficative, mai degraba decat o variatie a normalitatii. Trebuie acordata atentie patternului de vorbire si de functionare a limbajului, daca acest pattern este anormal (adica deviant si nu numai unul adecvat unei faze mai precoce de dezvoltarE), sau daca vorbirea sau limbajul copilului include trasaturi calitativ anormale, atunci o tulburare clinic semnificative este verosimila. In plus, daca o intarziere in unele specifice ale dezvoltarii vorbirii si limbajului este insotita de deficienae scolare (ca o intarziere specifica la citit si scriS) de anormalitati in relatiile interpersonale si/sau de perturbari emotionale si comportamentale, este foarte putin probabil ca intarzierea sa constituie doar o varianta a normalitatii.

A doua dificultate diagnostica se refera la diferentierea de retardarea mentala (intarzierea globala a dezvoltariI). Intrucat inteligenaa include abilitati verbale este verosimil ca copii cu nivelul QI-ului substanaial scazut, sub medie, vor prezenta o dezvoltare a limbajului care va fi oricum sub medie. Diagnosticul de tulburare specifica de dezvoltare implica faptul ca intarzierea specifica de dezvoltare implica faptul ca intarzierea specifica este semnificativ non-concordanta cu nivelul general de functionare cognitiva. In consecinta, cand intarzierea limbajului este parte a unei retardari mentale mai pervasive (intarziere globala a dezvoltariI), trebuie utilizat un cod specific retardarii mentale (F70-F79) si nu un cod de F80.-. Totusi, este obisnuit ca retardarea mentala sa fie asociata cu un pattern constant al performanaelor intelectuale si in special cu un grad de afectare a limbajului, mai sever decat a abilitatilor non-verbale. Cand aceasta afectare este disporportionat de severa in comparatie cu alte abilitati si este evidenta in functionarea de fiecare zi, trebuie codificata in plus o tulburare specifica a dezvoltarii de vorbire si limbaj (pe lang_ codul F70-F79, retardare mentalA).

A treia dificultate consta in diferentierea de o tulburare secundara unei surditati severe sau a unei anormalitati fie neurologice fie de alt tip structural. Surditatea severa din copilaria precoce va duce aproape intodeauna la intarziere marcata si la o distorsiune a dezvoltarii limbajului; astfel de stari nu trebuie incluse aici, fiind consecinaa directa a afectarii auzului. Totusi, pentru tulburarile mai severe ale dezvoltarii de limbaj receptiv, sunt insotite obisnuit de alterari partial selective ale auzului (in special pentru sunetele de inAlte frecventA). Indicatia este a exclude aceste tulburari din F80-F89, daca severitatea pierderii auzului este un factor agravant, si nu o cauza suficienta si directa. Totusi, este imposibil de facut o distincaie clara si rapida. Un principiu similar se aplica anormalitatilor neurologice si defectelor structurale. Astfel de anormalitati de articulare a cuvintelor cauzate direct de un velopalatoschizis sau o disartrie ca rezultat al unei afectari cerbrale, trebuie excluse din aceasta sectiune. Pe de alte parte, prezenta unor leziuni neurologice discrete care insa nu au afectat direct vorbirea si limbajul nu trebuie sa constituie motiv de excludere.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor