Insomnia este o stare caracterizata printr-o cantitate sau calitate nesatisfscatoare a somnului, care persista o perioada considerabila de timp. Actualul grad de deviatie de la ceea ce in general este considerat ca o cantitate normala de
somn nu trebuie sa fie consideratia primara in diagnosticul insomniei, deoarece unii indivizi (asa numitii cu "somn scurt") au o durata minimala a somnului, si totusi nu se considera pe sine ca insomnici. Invers, exista pacienti ce sufera imens din cauza slabei calitati a somnului lor, in vreme ce cantitatea de somn e considerata subiectiv experientasau obiectiv ca in limitele normalului.
Printre insomnici acuza cea mai prevalenta este dificultatea de a adormi, urmata de dificultatea de a ramane adormit, si o trezire finala precoce. Tipic,
insomnia se dezvolta in timpul unor stressuri existenaiale crescute si tinde sa fie mai prevalenta la femei, indivizi de varsta mai inaintata, persoane perturbate psihologic si dezavantajate socio-economic. Cand insomnia este persistenta, ea poate duce la o teama crescuta de absenas a somnului si o preocupare privind consecinaele sale. Aceasta creaza un cerc vicios care tinde sa perpetueze problemele pacientului.
Pacientii suferinzi de insomnie se descriu ca simtindu-se tesionati, anxioti, ingrijorati sau depresivi la vremea culcarii, ca si cum gandurile lor ar lua la goana. Ei rumineaza frecvent privitor la un somn suficient, probleme personale, starea sanatatii, si chiar moarte. Adesea ei incearca sa faca fata tensiunii luand medicamente sau consumand alcool. Dimineasa relateaza frecvent ca se simt obositi fizic si mental, iar in timpul zilei se simt deprimati, ingrijorati, iritabili si preocupati de sine.
Copii spun adesea ca au dificultati in a adormi, cand in realitate problema consta in erori ale "ritualurilor" de culcare, mai degraba decat probleme de somn propriu-zise; dificultatile perioadei de culcare nu vor fi codificate aici, ci la Cap. XXI (Z62.0, Supraveghere si control parental inadecvaT).
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Pentru un diagnostic cert este necesara prezenta urmatoarelor trasaturi clinice esentiale:
(A). Acuze constand in dificultatea de a adormi, sau de a ramane adormit, fie o calitate slab_ a somnului;
(B). Perturbarea somnului a aparut de cel putin 3 ori pe saptamana, timp de cel putin o luna;
(C). Exista o preocupare privind lipsa de somn, si o preocupare excesiva privind consecinaele ei, atat noaptea, cat si intimpul zilei;
(D). O cantitate experientasau o calitate nesatisfscatoare a somnului, care fie ca cauzeaza Subiectului un mare disconfort, fie interfereaza cu functionarea sa sociala si ocupationala.
Ori de cate ori cantitatea experientasau calitatea nesatisfscatoare a somnului este unica acuza a pacientului, tulburarea trebuie sa fie codificata aici. Prezenta altor simptome psihatrice, cum ar fi depresia, anxietatea, obsesia, etc., nu invalideaza diagnosticul de insomnie, daca insomnia este acuza primara, sau cronicitatea si severitatea
insomniei face ca pacientul sa o perceap_ ca tulburare primara. alte
tulburari coexistente trebuie sa fie codificate daca ele sunt suficient de marcate si persistente pentru a justifica tratamentul doar prin ele insele. Trebuie notat ca majoritatea insomniacilor cronici sunt de obicei preocupati de tulburarea lor de somn, in vreme ce ei neaga orice probleme emotionale existente. Deci, stabilirea clinica atenta e necesara inainte de a exclude prezenta unei psihopatologii considerabile.
Insomnia este un simptom comun si altor tulburari mentale, cum ar fi cele afective, organice, utilizarii de substante psihoactive, schizofrenia, tulburari ale instinctului alimentar, sau altor tulburari de somn, cum ar fi cosmarurile. Insomnia mai poate fi asociata cu tulburari somatice in care exista
durere si disconfort sau in consumul unor medicamente. daca insomnia apare doar ca unul din multiplele simptome ale unei tulburari mentale sau a unei stari somatice, adica nu predomina in tabloul clinic, diagnosticul este cel al tulburarii mentale sau somatice de substrat. Deasemenea, diagnosticul poate fi doar al unei alte tulburari de somn, cum ar fi cosmarul, tulburarea ritmului somn-veghe, apneea de somn si mioclonosul nocturn, ori de cate ori aceste tulburari duc la o reducere a cantitatii sau calitatii somnului. Totusi, in toate cele de mai sus, daca insomnia este una din acuzele majore si este perceputa ca o conditie prin ea insati, prezentul cod trebuie adaugat dupa cel al diagnosticului principal.
Prezentul cod nu se aplica asa-numitei "insomnii tranzitorii". Perturbarile tranzitorii ale somnului sunt o parte normala a vietii cotidiene. Deci, ele nu vor fi clasificate aici, si, daca sunt insotite de alte trasaturi semnificative clinic, pot fi considerate ca o parte a unei reactii acute la stress (F43.0), sau a unei tulburari de adaptare (F43.2).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
