Boli
Index
»
Boli Si Tratamente »
Boli
»
TULBURARI DISOCIATIVE ALE MISCARII SI SENZATIEI
TULBURARI DISOCIATIVE ALE MISCARII SI SENZATIEI
In aceste
tulburari exista o pierdere sau o alterare in functionarea miscarilor sau a senzatiilor (de obicei, cutanatE). Ele sunt modificate, astfel ca pacientul apare ca avand o tulburare somatica, dar nu poate fi gasita nici una care sa explice simptomele. Acestea pot fi adesea apreciate ca reprezentand conceptul pacientului despre tulburarea somatica, care poate fi diferita de principiile fiziologice sau anatomice. In plus, stabilirea starii mentale a pacientului si situatia sociala sugereaza de obicei ca incapacitatea ce rezulta din piederea functiilor il ajuta pe pacient sa scape de un conflict neplacut sau sa exprime indirect o dependenta sau un resentiment. Desi problemele sau conflictele pot fi evidente altora, pacientul neaga adesea prezenta lor, si atribuie orice suferinta simptomelor sau incapacitatii rezultante.
Gradul de incapacitatea ce rezulta din toate tipurile de simptome poate varia de la moment la moment, depinzand de numarul si tipul altor persoane prezente, si de starea emotionala a pacientului. Cu alte cuvinte, poate fi prezent in plus fata de un nucleu central si invariabil de pierdere a motilitatii sau sensibilitatii care nu e sub control voluntar si o crestere variabila a comportamentului captativ de atentie.
La unii pacienti simptomele se dezvolta de obicei in stransa legatura cu stressul psihologic, dar la altii aceasta legatura nu e observabila. Acceptarea calma ("frumoasa indiferenta") a unei serioase incapacitati poate fi pregnanta, dar nu e universala; evident, ea este deasemenea intalnita la indivizii bine adaptati fata de boli somatice grave.
Sunt gasite de obicei anormalitati premorbide ale relatiilor personale si personalitatii, iar rude apropiate si prieteni pot sa fi suferit de boli somatice cu simptome asemanatoare cu cele ale pacientului. Adesea sunt vazute la adolescenti, mai ales la fete, varietati usoare si trecatoare ale acestor tulburari, dar cazuri cu durata mai mare prezinta de obicei adultii tineri. Putini indivizi stabilesc un pattern repetitiv al reactiei la stress prin producerea acestor tulburari si pot inca sa-l manifeste la varsta mijlocie sau adulta.
Tulburarile implicand numai pierderea senzatiilor, sunt incluse aici. Tulburarile implicand senzatiile aditionale, cum ar fi durerea si alte senzatii medicale complexe mediate de sistemul nervos vegetativ se includ la tulburari somatoforme (F45.-).
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
In prezenta tulburarilor somatice ale sistemului nervos, sau la un individ anterior bine adaptat si cu familie si relatii sociale normale, diagnosticul trebuie pus cu mare prudenta.
Pentru un diagnostic cert, sunt necesare:
(A). Absenta unei tulburari somatice; si
(B). Pozitia psihologica si sociala si relatiile personale ale pacientului trebuie sa fie suficient de bine cunoscute pentru a permite o formulare convingatoare a motivelor aparitiei tulburarii.
Diagnosticul trebuie sa ramana probabil sau provizoriu daca exista vreo indoiala privind contributia unei tulburari somatice existente sau posibile, sau daca este imposibil sa realizam o intelegere deplina a cauzei aparitiei tulburarii. In cazurile incurcate sau neclare, posibilitatea aparitiei ulterioare a unei tulburari somatice sau psihiatrice grave trebuie sa fie mereu prezenta in minte.
Pot fi confundate cu tulburarile disociative ale miscarii si senzatiei stadiile timpurii ale tulburarilor neurologice progresive, mai ales scleroza multipla si lupus eritematos sistemic. Pacientii ce reactioneaza la scleroza incipienta cu suferinta (psihiatricA) si un comportament captativ de atentie, pun probleme dificile speciale; se cer lungi perioade de observatie si evaluare inainte ca probabilitatile diagnostice sa devina clare.
Plangeri somatice multiple si rau definite pot fi clasificate in alte parte la tulburari somatoforme (F45.-) sau neurastenie (F48.0).
Simptome disociative izolate pot apare in timpul tulburarilor mentale majore, cum ar fi schizofrenia sau
depresia severe, dar si aceste tulburari sunt de obicei evidente si vor avea precedenta asupra simptomelor disociative (la codificare si diagnosticarE).
Simularea constienta a pierderii miscarii si senzatiei este adesea foarte dificil de diferentiat de disociatie; decizia se va baza pe observatia detailata, si pe evaluarea amanuntita a personalitatii pacientului, a circumstantelor ambientale ale debutului tulburarii si consecinaele unei vindecari, versus o incapacitate continua.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor