O scurta trecere in revista a numeroaselor tratamente alternative pentru
alcoolism explica credinta mea in ce priveste abordarea pornind de fa o baza spirituala. O antiteza a acestei abordari, de exemplu, este folosirea medicamentelor cu efecte antialcoolice, dintre care Anuse este cel mai cunoscut. Blocind capacitatea organismului de a meoli-za normal alcoolul, acest medicament provoaca o crestere a toxinelor in corp atunci cind se consuma alcool. Imediat apare o
greata violenta,
durere de cap, o scadere brusca a tensiunii si o frica intensa de moarte. in termeni comportamentali, medicamentul provoaca o reactie negati puternica si imediata a organismului la consumul de alcool ' cu alte cuvinte, o pedeapsa. Efectele ar putea fi fatale si, tocmai pentru ca dependentul stie asta, folosirea medicamentului ar trebui sa fie o constringere puternica pentru a nu mai bea.
Pentru anumiti indivizi, frica provocata de consumul de Anuse poate fi eficienta. Cum efectul medicamentului dureaza pina la 70 de ore, un dependent care simte impulsul de a bea se gindi cel putin de doua ori inainte de a deschide o sticla, chiar daca a incetat sa ia medicamentul cu cite zile inainte. Dar impulsul de a bea nu a fosi alterat prin folosirea medicamentului, nici nu i s-a desteptat individului amintirea perfectiunii interioare. Mai degraba, provocarea pe cole chimica a durerii resimtita de un alcoolic in lupta cu dependenta lui aduce pur si simplu amenintarea unei dureri si mai mari daca incercarea sa esueaza.
Durerea, sub diferite forme, sta la baza a numeroase incercari de a trata alcoolismul. Un terapeut sau alti dependenti pot informa in mod brutal subiectul aflat in tratament de raul provocat de bautura sau de natura inselatoare a actiunilor si gindurilor unui alcoolic. Elemente din aceasta abordare se regasesc in multe programe locale de tratare a alcoolismului si, intr-o oarecare masura, chiar si in cadrul organizatiei Alcoolicii Anonimi (numita mai departe prescurtat AA). Ca si in cazul medicamentului Anuse, confruntarea aduce anumite beneficii; din punct de vedere ayurvedic, aceasta abordare pare mai accepila pentru subiectii de tip Pitta, care sint predispus! sa sustina ca ei controleaza situatia, indiferent cit de rau ea Ie-a scapat de sub control. Si, totusi, experienta confruntarii poate irita o constitutie Pitta aflata deja in dezechilibru, facindu-i mai mult rau decit bine. In final, confruntarea poate la fel de bine sa mareasca impulsul de aparare al alcoolicului sau sa-l scada, iar studiile au aratat ca aceasta crestere a gradului de confruntare duce si la cresterea nivelului de opunere.
Terapia ajutatoare orientata spre introspectie, care este aplicata la scara mare nu doar in cazul abuzului de droguri, ci si in cazul unor probleme emotionale de toate felurile, se bazeaza pe ideea ca un alcoolic bea pentru ca este macinat de un conflict intern, care se diminua daca este mai bine inteles. Alcoolismul este zut ca un simptom al unei probleme care se ascunde in psihicul ceiut dependent de bautura. Pina la un anumit punct, acest lucru pare evident si de necontestat. Dar, dupa cum arata Ar-nold Ludwig in sectiunea sa Understanding the Alcohoiic\'s Mind (Ce e in mintea unui alcoolic), si terapia bazata pe introspectie are limitele sale, fie ca este in grup sau individuala.
Pentru a ilustra aceste limite, Ludwig introduce termenul de intare dependenta de stare\". Aceasta se refera la faptul ca perceptia unei idei de catre om sau chiar experienta unei revelatii interioare puternice s-ar putea sa nu se transfere in toate ipostazele in care se gaseste acesta. Ceea ce am relatat mai sus este aderat in special pentru un obicei cu un grad mare de dependenta, cum este alcoolismul, care poate domina total viata de zi cu zi a unui individ, poate cu exceptia sedintelor de terapie.
Cind un grup de alcoolici sta in jurul unei mese, in prezenta unui terapeut, se pot schimba informatii importante care ofera o intelegere profunda a influentelor trecute si prezente asupra comportamentului. Se creeaza o stare de autoreflectie, oamenii fiind nerabdatori sa invete si sa se schimbe. Dar acela este un mediu special, atit fizic, cit si emotional, foarte diferit de un bar sau un restaurant, sau de viata de acasa, loc in care oboseala si
stresul pot creea nevoia de a bea. Ba mai mult, odata ce incepe sa bea, un alcoolic poate deveni o persoana foarte diferita de cea care era in timpul sedintei de terapie. S-ar putea ca practic sa nu-si aminteasca de sedinta de terapie, la fel cum mai tirziu s-ar putea sa nu mai stie ce a spus sau ce a facut in timpul cit a baut. Aceasta amnezie poate aparea si intre diferitele niveluri de intoxicare, iar dr. Ludwig sugereaza ironic in sectiunea sa ideea de a tine sedintele de terapie bazata pe introspectie cu pacienti chiar in momentul cind acestia beau. Ideea nu are pretentia de a fi o solutie reala, ci evidentiaza problema cu care se confrunta un alcoolic cind incearca sa transfere beneficiile terapiei dintr-un loc intr-altul.
Puterea bauturii de a transforma un dependent intr-o persoana cu totul diferita este direct tratata de AA, iar aceasta organizatie reprezinta cu siguranta una dintre cele mai serioase abordari ale alcoolismului facute vreodata. Prin accentuarea necesitatii ca prima bautura sa fie refuzata, tactica abordata de AA ii cere dependentului nici sa nu dea prilejul aparitiei efectelor distructive ale alcoolului. Acest lucru este necesar pentru ca efectele in discutie sint mereu prezente pentru un alcoolic, intr-un fel sau altul ' el sau ea este permanent un alcoolic, cu foafe vulnerabilitatile care decurg de aici, fie ca a baut sau nu. Dupa cum arata clar primul dintre cei 1 2 pasi faimosi ai AA, dependentul trebuie sa inteleaga ca este dezarmat in fata alcoolului -' si ca, odata ce a luat prima inghititura, un membru vechi al organizatiei nu e cu nimic mai treaz decit un betiv care nu a auzit niciodata de aceasta organizatie.
S-au scris multe carti despre AA, inclusiv eluari stiintifice si povestiri personale. Le recomand tuturor celor care au de-a face cu
alcoolismul sa afle mai multe despre aceasta organizatie fie citind, fie participind ia una dintre intilnirile deschise al unui asemenea grup. In sectiunea de fata as vrea, fara sa intru in prea multe detalii, sa scot in evidenta ceea ce consider eu a fi partile bune ale abordarii de tip AA, dar si neajunsurile ei-
Unul dintre marile antaje ale acestui tip de abordare si ale altor programe in 12 pasi pe care Ie-a inspirat este recunoasterea faptului ca trebuie chemata in ajutor o putere spirituala inalta pentru a trata problema dependentei. Mai mult, natura benevola a organizatiei ' si absenta oricarei structuri ierarhice sau a oricarei prezente autoritare ' permite dependentului sa isi asume responsabilitatea totala in vederea recuperarii.
Dar cred ca aspectul cel mai remarcabil al AA este faptul ca numai primu! pas dintre cei 12 face referire la alcool. Acesta are cel putin doua consecinte importante. Prima ar fi faptul ca dependenta de alcool nu este legata numai de ceea ce este in pahar, ci si de ceea ce este in mintea si in sufletul individului. Mai mult, se ofera alcoolicului aflat in recuperare sansa de a intelege bautura nu doar ca pe o nenorocire, ci si ca pe un fel de sansa, ca prima treapta pe o scara a dezvoltarii personale care poate duce la o implinire spirituala reala. Cei 1 2 pasi recomandati de AA nu reprezinta doar o schema de tratament pentru a deveni o persoana treaza. Ei vizeaza crearea unei persoane cu aderat extraordinare in toate domeniile vietii.
Oricit de mult admir aceste particularitati ale activitatii AA, nu ma impac cu acea latura a programului de recuperare ce pare o se baza pe frica. Cu siguranta, anumiti alcoolici si-au creat mecanisme individuale de autoamagire care trebuie darimate, dar accentul pus de AA pe neputinta dependentului pare problematica. Cum el merge pe fringhia subtire dintre puterea demonica a alcoolului, pe de o parte, si grafia saltoare a-t unei puteri spirituale mai inalte, de cealalta parte, aderata natura interioara a dependentului ramine necunoscuta sau poate chiar ire-lenta. Pe scurt, el este ceea ce face ' iar el insusi nu stie ce face de la o zi la alta, dupa cum spune cea mai cunoscuta maxima a AA: Fiecare zi, pe rind.\"
Din perspecti ayurvedtca, esenta naturii umane nu este chiar atit de imprevizibila. in copilarie, cu totii aveam risul in inima si bucurie in jur. Acel copil fericit este inca in noi, in fiecare celula a corpului nostru, iar impulsul firesc spre sanatate si fericire este mereu prezent. Nu sintem neutri emotional sau spiritual, nu avem inclinatii egale catre a ne face rau sau bine. Orientarea noastra aderata, innascuta este catre ceea ce ne face bine si cit mai departe de ceea ce ne face rau. De aceea nu avem nevoie de o atitudine de vigilenta constanta fata de pericolele provocate de alcool sau de alte lucruri. Aceste pericole si tentatii se vor epora cind bucuria de a trai aderatele placeri ale vietii ne caracteriza din nou.
