Functiile pielii pot fi elementare, adica specifice diferitelor componente cutanate - epiderm, derm, hipoderm si anexe -, si de ansamblu, adica subordonate corelatiilor pe care organul cutanat le are cu celelalte organe si sisteme.
Functiile elementare ale pielii sunt:
1. Keratogeneza, adica transformarea keratinocitelor din stratul bazai epidermic in celule cornoase si biosinteza keratinei, o substanta proteica rezistenta, bogata in sulf. Acest proces genereaza o membrana dura, cornoasa, rezistenta, care se opune agresiunii factorilor externi, avand un rol de protectie esential pentru viata.
2. Melanogeneza este procesul prin care se sintetizeaza melanina, pigmentul pielii de la nilul melanocitelor din stratul bazai epidermic. Pigmentul melanic are un rol fotoprotector esential. Melanogeneza este controlata genetic (difera de la un om la altul) si hormonal. Dintre factorii externi ce influenteaza pigmentogeneza, pe primul loc se afla radiatiile ultraviolete, dar si radiatiile ionizante si termice, care au un rol stimulativ. Anumite
vitamine (A, B1, C, PP) inhiba melanogeneza, prin urmare, lipsa lor poate provoca hiperpigmentari.
3. Secretia sebacee, sebumul, formeaza filmul hidrolipidic superficial, un adevarat lubrifiant al pielii si parului.
4. Secretia sudoripara, sudoarea, are un rol esential in procesele de termoreglare si aparare a pielii de dirsi agenti patogeni.
5. Pilogeneza este procesul de formare a firelor de par la nilul foliculilor pilosi si se afla sub dirse influente interne si externe ( mai jos, cap. 7.4.).
Functiile de ansamblu ale pielii le cuprind si pe cele elementare, pentru ca fiziologia organului cutanat este in stransa legatura cu fiziologia generala, a intregului organism, pielea jucand un rol deosebit de important in homeostazia interna si in adaptarea omului in mediul ambiant.
1. Functia de protectie este complexa, in sensul ca pielea asigura o protectie mecanica (keratina din epiderm,
unghii si firele de par) impotriva dirselor agresiuni externe, o protectie termica (glandele sudoripare ecrine, sistemul vascular cutanat, hipodermul), o protectie antiinfectioasa si impotriva agentilor chimici (stratul cornos epidermic, filmul hidrolipidic si mantaua acida a pielii) si o fotoprotectie (keratina si melanina). in sfarsit, pielea mentine echilibrul mediului intern prin limitarea pierderilor de apa si electroliti datorita stratului cornos al epidermului.
2. Functia imunologica este asigurata de celulele Langerhans, de keratinocite, limfocite, monocite si macrofage, care inglobeaza particulele straine patrunse la acest nil sau formeaza
anticorpi impotriva substantelor noci.
3. Functia senzoriala este asigurata de terminatiile nervoase din piele (receptori cutanati). Aceste impulsuri, preluate din excitatiile externe, ajung pe cale nervoasa la nilul scoartei cerebrale, unde se dezvolta o senzatie. Pielea poate receptiona mai multe senzatii: tactila si de presiune, dureroasa (de arsura si prurit), termica (de frig si cald).
4. Functia endocrina se caracterizeaza prin sinteza colecalciferolului (forma activa a vitaminei D) sub actiunea razelor ultraviolete. Aceasta functie este importanta pentru profilaxia rahitismului, mai ales la copii.
5. Functia respiratorie se realizeaza prin respiratia percutana: se castiga prin piele oxigen si se pierde un volum asemanator de COa.
6. Termoreglarea este foarte importanta, deoarece pielea participa la mentinerea temperaturii constante a corpului.
comportandu-se ca intermediar al schimburilor de caldura intre organism si mediul extern. Frigul provoaca vasoconstrictie, ceea ce impiedica o pierdere mai insemnata de caldura, in timp ce temperatura crescuta provoaca vasodilatatie, cu cresterea secretiei sudorale, care, prin evaporare, impiedica si incalzirea excesiva a corpului. in conditii de hipertermie sau efort fizic intens se pot elimina 10 I de sudoare pe zi.
7. Functia hematopoieiica actioneaza prin sistemul reticulo-endotelial al dermului.
8. Functia excretorie, de eliminare a substantelor toxice si nu numai, este asigurata de glandele sebacee si sudoripare.
9. Functia de comunicare socio-sexuala este asigurata de aspectul exterior al pielii, de estetica, culoarea si mirosul ei.
10. Functia de permeabilitate permite absorbtia percutana a unor substante acti din medicamente, avand un rol fie la nil cutanat, fie la nil general.
