Pielea dispune de factori naturali de protectie care intervin permanent in mentinerea integritatii (in primul rand) si calitatilor sale, esentiale functionarii normale a organului cutanat. Astfel, factorii naturali de protectie sunt reprezentati de filmul hidrolipidic, de
lipidele pielii si de factorii naturali de hidratare.
Filmul hidrolipidic este realizat de secretiile glandelor sebacee si sudoripare (sebumul si transpiratia), de substantele rezultate din procesul de keratinizare si caolismul proteic, de celulele cornoase eliminate prin descuamarea normala a stratului cornos, precum si de apa ce ajunge la suprafata din cele mai adanci straturi ale pielii (apa transepidermica).
Lipidele (substantele grase) epidermice reprezentate de ceramide, trigliceride, colesterol si acizii grasi esentiali nesaturati - acid linoleic si acid arahidonic -, alaturi de corneocite, constituie elementul central al functionarii barierei pielii ta nilul epidermului. Ele formeaza cimentul celular\" al stratului cornos, care patrunde printre corneocite si le silizeaza, asa cum mortarul fixeaza caramizile si formeaza zidul. in plus, lipidele asigura plasticitatea pielii.
Factorii naturali de hidratare (FNH) sunt reprezentati de uree sau carbamida, rezultata din caolismul proteic, de acidul lactic, componenta a meolismului proteic, si de aminoacizi, caramizile meolismul proteic. FNH reprezinta 10% din greutatea totala a stratului cornos. Pielea stocheaza aproape 20% din fluidele corpului, avand capacitatea de a depozita apa intr-o cantitate egala cu aprox. jumatate din greutatea sa. Apa este esentiala pentru mentinerea supletii pielii.
Ureea a fost descoperita in 1773 de medicul francez Jean Rouelle si este folosita de peste 150 de ani in terapia dermatologica. Este o substanta organica, prezenta in aproape toate
lichidele corpului. Ea imbunatateste semnificativ capacitatea pielii de a retine apa. impreuna cu transpiratia, ajunge in straturile superficiale ale epidermei. Concentratia de uree este scazuta in pielea uscata; de aceea, ea se foloseste in concentratii de 2-l0% pentru tratamentul pielii uscate, avand un rol hidratant si emolient.
Acidul lactic, alt factor natural de hidratare, face parte din categoria a-hidroxiacizilor (AHA). El are un rol hidratant si asigura mentinerea valorii fiziologice a pH-ului cutanat (aprox. 5). Actioneaza ca excipient silizator pentru uree, fiind frecnt utilizat, in concentratii de 3-5%, ca ingredient in emolientele
cosmetice folosite la tratarea pielii uscate.
Glicerina (glicerolul), celalalt factor natural de hidratare, este un excipient lichid uleios, miscibil cu apa. Are un rol emolient si hidratant cutanat, fiind utilizata, alaturi de uree, in
emulsii emoliente.
Dezechilibrul dintre FNH,
lipide si apa determina afectarea functiei de bariera cutanata, si pielea retine mai putina apa. Creste pierderea transepidermica de apa, pielea se usuca, crapa si este predispusa iritatiilor, inflamatiilor, reactiilor alergice. Pielea uscata este o afectiune din ce in ce mai intalnita in prezent, datorita multiplilor factori endogeni (interni) si exogeni (externi) care o pot declansa si intretine. Persoanele frecnt afectate de acest simptom cutanat, cunoscut in
dermatologie ca xeroza (uscaciune) cutanata, sunt femeile, extremele de varsta (copin sub 10 ani, persoanele peste 60 de ani), atopicii (indivizii alergici), diabeticii etc. Din punct de dere clinic, pielea uscata se manifesta prin prurit, un simptom foarte suparator, influentand calitatea vietii si putand favoriza aparitia suprainfectiilor prin scarpinare. Din aceste moti, este foarte importanta ingrijirea corespunzatoare a pielii uscate, in special in perioadele reci sau uscate ale anului, prin utilizarea de emoliente si hidratante (creme, emulsii, lotiuni ce contin factori naturali de hidratare si apa).
