Celulita a existat dintotdeauna, dupa cum ne-o marturisesc Venerele durdulii din Antichitate si multe dintre urile feminine pline infatisate in arta secolelor mai apropiate de noi. A existat mereu, fara a fi considerata o boala.
O regasim in imaginile preistorice, care preamaresc idealul unei femei mama\" garantie a fertilitatii, si in cele ale Antichitatii egiptene, mesopotamice, grecesti si romane.
Din Evul Mediu pana in Renastere, dar si mai tarziu, in secolele urmatoare,
celulita ramane mascata de stimentatie. Alteori insa o dem revarsata la nudurile din picturile sacre si profane: unele din acestea ii apar observatorului de azi ca fiind inspirate din vreun tratat de medicina a patologiei tesutului conjunctiv, dar in lourile cu personaje feminine ale unui Tizian sau Rubens
grasimea nu e nicidecum un semn de boala, ci doar ii deosebeste ' cu ostentatie ' pe cei putini si norocosi care mananca din belsug de oamenii comuni supusi unor carente alimentare permanente.
Cultul formelor feminine opulente se continua in secolul XX pana la ai doilea razboi mondial. Plinuta fizica\" din anii \'50 pare a exorciza amintirea lipsurilor alimentare, a cozilor si a sectiunelelor. Femeilor de peste Ocean tip Marilyn li se alatura plinutele noastre, 60 in talie, 90 la bazin si cateva pernute in plus pe solduri. Sunt decenii in care soldurile sfidatoare ale femeilor si pantecul politicianului capata, in psihologic, valente poziti si linistitoare.
In anii \'60, epoca miracolului economic, mitul pli-nutei\" ca emblema a bunastarii este inlocuit prin noi simboluri ale sigurantei: automobilul, aparatura electrica, vacantele in strainatate.
Ia nastere, in felul acesta, mitul opus, cei al femeii extrem de slabe, aproape asexuata, fara grasime si muschi. Grasimea este combatuta cu toate mijloacele, folosind ele de calorii si
diete trasnite, care duc la disparitia grasimii, dar intretin noua psihoza a pernutei\".
Odata cu lupta impotriva grasimii se vorbeste tot mai mult despre celulita, o excrescenta\" care nu dispare daca slabesti, ci se tot accentueaza, stricand armonia estetica a trupului.In ultimele doua decenii ale secolului XX va creste interesul presei pentru problema cclulitci, al intreprinderilor farmaceutice, al producatori lor de cosmetice, al stilistelor, al unor sectoare specifice din lumea medicala.
Drept urmare, sunt avansate nenumarate propuneri terapeutice, care nu recurg insa la o strategie globala de interntie si de aceea rezultatele obtinute sunt in ansamblu prea putine.
