Cand vorbim astazi despre
celulita ne referim la un complex de alterari anatomo-functionale caracteristice care evolueaza pornind de la tesutul dermo-hipodermic, pentru a implica apoi si tesutul adipos subiacent si epiderma.
Este o stare patologica ce afecteaza zone anume ale trupului unde, odata procesul dezvoltat, obserm exuberante cutanate inestetice caracteristice, numite pemu-te\" celulitice.
Celulita apare asadar ca o formatie inestetica neglijabila pentru a deveni, dupa fazele succesive ale evolutiei, o aderata suferinta inlidanta.
Pentru o abordare corecta a tratamentului si a prevenirii bolii este important sa cunoastem substratul anatomic in care se localizeaza, precum si evolutia progresi a alterarilor ce o caracterizeaza.
Structura organismului afectat: aparatul tegumentar
Aparatul tegumentar, denumit in mod obisnuit piele, reprezinta un ansamblu format din trei tesuturi suprapuse: epiderma, derma si hipodennul sau tesutul subcutanat.
Epiderma este tesutul de suprafata cu functii de inve-lire si protectie; celelalte doua sunt de natura conjuncti si au mai ales rolul de sustinere si hranirc.
Epiderma
Este alcatuita din cinci straturi diferite de celule epi-teliale care se dezvolta, pornind din profunzime spre suprafata, cheratonizandu-se progresiv inainte de a Fi eliminate prin exfoliere.
Cele cinci straturi sunt, pornind din profunzime spre suprafata: stratul bazai sau germinativ, stratul spinos sau al lui Malpighi, stratul granulos, stratul lucios si cel cor-nos, cel mai superficial.
Epiderma nu are o circulatie proprie, nici sangvina nici limfatica, fiind hranita de sele din derma, adica stratul cutanat aflat imediat dedesubt.
Derma
Este constituita dintr-un ansamblu fibrocelular introdus intr-o substanta conjunctila amorfa, la randul ei alcatuita din
fibre colagene si elastice; aici se afla terminatiile nervoase si cele ale capilarelor sangvine si limfatice. Derma este de asemenea sediul glandelor sebacee si sudoripare si al foliculilor piliferi ai pielii.
Hipodermul sau tesutul subcutanat
Este stratul de profunzime al pielii, cu functii de protectie si de rezerve energetice; contine de fapt adipoci-teie, elemente celulare prezute cu mici spatii interioare in care se poate aduna grasimea.
Adipocitele sunt grupate in lobi, adica acumulari, separati prin pereti subtiri de tesut conjuncti! in care se afla fibre colagene si capilare sangvine si limfatice.
Structurile hipodennului sunt cele mai direct implicate in dezvoltarea procesului celulitic.
Pentru a-si indeplini toate functiile sale importante (de protectie, meolice, de secretie, senzitive si informationale), aparatul tegumentar se foloseste de interconexiuni delicate dependente de sistemul neuroendocrin.
Pentru transmiterea informatiilor sunt utilizati meo-liti specifici, de natura polipeptidica, cu rolul de transmi-tatori de semnale sau de receptori specifici ai tesuturilor.
Datorita perfectei sintonii a unor sisteme bine silite de reactie, diferitele componente ale aparatului tegumentar isi pastreaza echilibrul si isi potrivesc comportamentul adaptandu-se diferitelor situatii si conditii ce pot sa apara.
Este evident ca o alterare anatomo-functionala dintr-un sector continua printr-o implicare imediata a intregu-!ui complex: c ceea ce se intampla in cazul celulitei.
