Epikeratoplastia este un procedeu chirurgical relativ simplu, teoretic reversibil, caci nu expune la riscui anomaliilor stromale in axul zual cum poate fi cazul keratomileuzisului.
Ea necesita totusi obtinerea grefoaneior corneene umane. Lentilele sint actualmente pregatite prin remodelarea partii anterioare a unei cornei de cadavru prin tehnica Jose Barraquer (Bogota). Dupa decongelare, discurile corneene sint liofilizate si distribuite chirurgului sub aceasta forma. Ele sint rehidra-tate in momentul interventiei. Aceste diferite manipulari fizice expun stroma corneana si keratocitele pe care le contin la anomalii importante, cu influente + sau ' (depinde de rezultate) asupra puterii refractive a corneei receptoare.
Dupa tehnica lui Krumeich si Swinger ' lentila este pregatita dintr-o
cornee de cadavru, proaspata, care nu este supusa congelarii. La Lyon s-a incercat utilizarea colagenului ca substiiuent cornean in epikeratoplastie. Colagenul, proteina cea mai raspindita in regnul animal, este elementul esential, al corneei. Extractul de placenta, principala sursa umana utilizata poate fi disponibil in cantitate mare. Exista cel putin 10 tipuri diferite de molecule de colagen care pot fi impartite in doua mari clase biologice.
Prima grupa cuprinde tipurile I, II si III care reprezinta cea mai mare cantitate de colagen din organism ; acosta este colagenul interstitial. Ele au capacitatea de a forma
fibre care apar striate in microscopia electronica.
Cea de-a doua grupa de colagen, tip IV, mult mai putin abundenta, formeaza imediata vecinatate a unor celule, altele decit celulele tesutului conjunctiv. So formeaza in retea tridimensionala ; constituie membranele bazale ale epiteliilor. Studiul experimental s-a realizat pe iepure si maimuta.
Tehnica chirurgicala
La iepure : anestezie, abrazie epiteliala efectuata mecanic cu ajutorul buretilor chirurgicali. Tinind cont de structura sa nefibrilara, lentila este foarte friabila si nu poate fi suturata. Se introduce o mare parti? din periferia lentilei intr-un clivaj stromal larg. Lentila este mentinuta lipita de cornee prin sutura corneana. Operatia se termina prin punerea unei lentile tip o T apoi o injectie subconjunctivala cu antibiotic si hidrocortizon. Urmarirea postoperatorie consta in utilizarea frecventa a unui colir antibiotic. Un examen anatomopatologic a fost realizat in a 8-a zi pentru jumatate din animale si in a 16-a zi pentru cealalta jumatate.
La maimuta, tehnica operatorie utilizata a fost similara cu cea a lui Kaufman.
La iepure dificultatile practice an aparut in cursul experimentului in functie de diferenta razei de curbura dintre lentila si corneea de iepure ; in 7 cazuri a aparut o inflamatie ce a dus la pierderea lentilei. A 8-a zi un epiteliu unicelular acoperea lentila. Stroma subiacenta nu prezenta anomalii inflamatorii. A lfi-a zi erau prezente 2'3 rinduri de celule pe suprafata lentilei.
La maimuta, epiteliul cornean a acoperit lentila intre 1 si 2 saptamini. Dupa sase luni de supraveghere ochii nu au prezentat fenomene inflamatorii. Lentilele au ramas transparente ca si corneea subiacenta. La examenul in microscopic electronica, epiteliul apare subtiat, constituit din 2'5 straturi celulare dar care acopera lentila. Structura lentilei n-a fost remaniata si nu exista invazie celulara in colagen. Elementele corneene subiacente nu sint modificate.In concluzie, posibilitatea utilizarii de lentile din colagen uman tip IV in tehnica epikeratoplastiei constituie o ipoteza de lucru foarte interesanta. Experimentele pe animale realizate pe ciine de catre Marillon si colaboratorii au aratat ca lentila de colagen pusa in buzunar lamelar, intrastromal este bine tolerata de corneea receptoare.
Pe termen scurt, epiteliul cornean acopera lentila de colagen la iepure si maimuta si calitatea aderentei dupa 6 luni pare foarte satisfacatoare.
Pe termen lung, bineinteles, incertitudinea ramine in ceea co priveste calitatea epiteliului si itorul colagenului lenticular in conditii normale si in cazul patologiei corneene intercurente. Ameliorari pot totusi fi obtinute prin definirea optima a desenului lentilei, prin necesitatea da a defini tehnica operatorie cea mai adaptata si, in sfirsit, utilizind agenti ce permit modelarea cicatrizarii (84).
