Plantele medicinale utilizate in baile terapeutice contin principii acti din cadrul a doua mari grupe de substante, si anume:
- uleiuri volatile cu proprietati antiseptice, bactericide, indicate in dirse plagi, precum furuncule sau abcese;
- taninuri cu proprietati astringente si cicatrizante.
Dintre tele medicinale care contin uleiuri volatile, cele mai folosite sunt musetelul, coada-soricelului, sunatoarea, salvia, lavanda, sulfina si feniculul.
Datorita
uleiului volatil bogat in azulene, substante cu proprietati antiseptice si cicatrizante deosebite, baile generale sau locale cu
musetel au efecte benefice in eczeme, calmand totodata tenurile inrosite sau iritate.
Florile de lavanda se numara printre speciile de te medicinale cele mai bogate in uleiuri volatile (esentiale) cu componente foarte acti pentru baile terapeutice. Daca se doreste stimularea circulatiei sangelui la nilul tesuturilor, se pot utiliza baile cu infuzie din flori de galbenele, obtinandu-se si efecte benefice in tratarea ranilor care se vindeca greu, in arsuri, degeraturi, eczeme si acnee.
Dintre tele cu continut ridicat in taninuri, utilizate in baile medicinale, se pot mentiona urmatoarele : rachi-tanul, frunzele de nuc, frunzele de patlagina, schinelul, coaja de stejar, coaja de
salcie si radacina de tataneasa. Rachitanul se utilizeaza pentru proprietatile sale cicatrizante in dirse plagi ca
ulcerele varicoase.
Frunzele de patlagina contin, pe langa taninuri, mucila-gii, vitamina K, glicozid, aucubina (cu proprietati antibiotice) si se folosesc in bai locale indicate tratarii bolilor de piele.
Baile de te medicinale sunt utile intr-o serie larga de afectiuni datorita faptului ca prin tegument sunt absorbite multe substante acti, care apoi intra prin circulatia limfatica si sangvina in intregul organism, explicandu-se astfel actiunea lor terapeutica.
Pentru afectiuni
reumatice se recomanda bai cu coaja de salcie, din care se face un decoct concentrat cu 100 g/l, ce se adauga in apa de baie.In acelasi scop se folosesc uleiurile volatile de pin, brad sau ienupar, punandu-se in apa de baie 2-4 g dintr-un amestec in parti egale de ulei volatil si alcool etilic de 90A°. De asemenea, se pot folosi si fructele de ienupar, din care se prepara un decoct cu 100 g/l, pentru o baie totala. Un efect tonic general il au baile cu decoct concentrat din frunze de nuc, 200 g/l, sau frunze de menta, 200-250 g/l, introduse intr-un saculet de tifon, care se agita in apa calda a baii. Se pot folosi, de asemenea, 3 picaturi de ulei volatil de menta cu alcool etilic introduse in apa de baie.
Pentru calmarea sistemului nervos se pot face bai cu flori de levantica. In apa de baie se adauga o infuzie de 50 g/l sau 3-4 ml de ulei de lavanda diluat in parti egale cu alcool etilic. Tot un efect calmant il au si baile cu infuzie din flori de tei (50 g/l).
Baile calde destind intreaga musculatura, stimuleaza meolismul si programul de regenerare propriu fiecarui organism. Acest program de regenerare include formarea celulelor noi, activarea diferitelor procese meolice si a circulatiei sangvine, eliminarea mai rapida prin piele si respiratie a toxinelor.
Anumite bai calde cu uleiuri aromate pot fi considerate adevarate bai terapeutice\". impotriva gripei si a virozelor se poate folosi un amestec de uleiuri aromate (eucalipt, cimbru, menta) cu efect expectoram si antibacterian.
Plantele medicinale destinate bailor terapeutice se folosesc fie sub forma de infuzie concentrata, in cazul florilor, frunzelor sau partii aeriene a tei, fie sub forma de decoct concentrat, in cazul radacinilor sau cojilor, care se adauga in apa de baie.
Apa utilizata va aa temperatura corpului atat pentru a nu se produce contractii, spasme, cat si pentru a se face o vasodilatatie periferica accentuata, care sa favorizeze absorbtia substantelor acti. Tot in scopul unei bune absorbtii prin tegument, baia de te trebuie sa fie precedata de o baie de
igiena corporala prin care sa se indeparteze sebumul.
In elul care urmeaza se prezinta principalele te care se folosesc pentru baile terapeutice, modul de preparare si de utilizare.
O alta posibilitate de utilizare a apei in hidroterapie o reprezinta dusurile terapeutice. Astfel, dusurile reci, care se pot lace timp de 30-60 de secunde, fortifica organismul si sunt indicate in debilitate,
anemie si stari depresi. Apa rece are o actiune stimulatoare atat asupra procesului de asimilare, cat si asupra celui de dezasimiliare, intensificand meolismul organismului. De asemenea, apa rece are proprietati antiinflamatorii si mareste
tensiunea arteriala.
Dusurile calde pot dura intre 3 si 5 minute si au efecte calmante asupra starilor de nervozitate si de stres. Totodata, apa calda favorizeaza meolismul grasimilor, al glucidelor, stimuleaza activitatea celulara, secretia gastrica si renala, dilata vasele sangvine, ceea ce conduce la scaderea tensiunii arteriale.
Dusul scotian reprezinta o alternanta de dusuri calde si reci. Se recomanda in atrofii musculare, sciatica, pareze,
constipatie cronica si
tulburari circulatorii.In ceea ce priste influenta apei asupra sistemului nervos, se poate preciza ca apa rece accelereaza functiile psihice, apare senzatia de buna dispozitie si dorinta de a face miscare, in timp ce apa calda, dimpotriva, inhiba sistemul nervos, produce senzatia de
somn si de calmare.
Baile cu aburi reprezinta o alta forma de hidroterapie, intrucat acestea, pe langa proprietatile igienice, au si proprietati terapeutice.
La noi in tara se mentioneaza existenta acestora inca din anul 1711, de pe vremea domnitorului Dimitrie Cantemir. Tarul Rusiei, Petru cel Mare, fiind invitat in capitala Moldoi, a vizitat si celebrele bai cu aburi ale lasului. De fapt, baile cu aburi fac parte din traditiile poporului roman, ca si ale multor alte popoare.
Cresterea secretiei sudorifice la efectuarea bailor cu aburi sau a saunei contribuie la eliminarea in cantitati mari a produsilor meolici de dezasimilare, pielea denind in acest caz o prelungire excretorie a rinichilor.
Baile de aburi sunt contraindicate cardiacilor, hipertensivilor, persoanelor anemice sau celor care sufera de dirse boli psihice.
