In Antichitate, omul traia in armonie cu natura inconjuratoare si cunostea intuitiv ce trebuie sa faca pentru a nu starni impotriva sa puternicele forje ale acesteia. Viata in formele ei primare a aparut pe eta noastra in mediul marin, care reprezinta de fapt matricea originara. Celebrul explorator si om de stiinta francez J.-Y. Cousteau spunea ca, in esenta, noi, oamenii, suntem apa de mare organizata\". Asadar, omul ca forma superioara a vietii provine incontesil din mare, iar faptul ca in numeroasele sale activitati lucrative si recreative el revine periodic la aceasta matrice originara este cat se poate de normal si de logic in acelasi timp.Intreaga existenta si dezvoltare a fiintei umane a fost legata de-a lungul veacurilor de cursurile de apa si de sursele naturale, in special izvoarele si lacurile.
Vechii egipteni au calculat calendarul pentru o durata a anului de 365 de zile, orientandu-se atat dupa miscarea astrelor pe cer, cat si dupa perioadele de crestere si descrestere a apelor Nilului.
Fascinatia apei, legatura acesteia cu omul si cu civilizatiile pe care acesta le-a creat nu sunt intamplatoare, caci apa ii da omului speranta ca, utilizand-o, va deveni mai intelept si mai rezistent in fata incercarilor vietii.
In Antichitate, apa a fost intrebuintata mai intai in scopuri igienice, iar mai apoi si in scopuri curative, sub forma de ablutiuni (spalare rituala a corpului).
Pentru diverse tratamente cu apa, romanii au construit vestitele terme, unele dintre ele descoperindu-se si in Romania, la Drobeta-Turnu Severin si langa Orsova.
Apa influenteaza diferite sisteme organice importante si de aceea poate fi folosita in tratamentul majoritatii bolilor, indiferent de gravitatea lor.
Exista o adevarata mitologie a apelor cu efecte vindecatoare, imparati, regi si alti conducatori ai lumii sau simpli cetateni recapatandu-si sanatatea dupa vechi traditii sau prin procedeele moderne ale epocii noastre. Indienii, care se scalda in apele sfinte ale Gangelui, sunt convinsi ca astfel se purifica de energiile negative si se vindeca de bolile de care sufera. Traditiile milenare se bazeaza pe proprietatea apei de a fi purtatoarea unei tainice puteri vindecatoare si, in acelasi timp, purificatoare.
Apa este mediul in care se petrec toate procesele vietii vegetale, animale si umane, ea fiind un solvent biologic universal, avand rolul cel mai important in desfasurarea tuturor reactiilor biochimice din organismele vii.In secolul al XVIII-lea, dar mai ales in secolul al XK-lea, hidroterapia era in mare voga in centrul Europei, in special in Germania.Intemeietorul hidroterapiei modeme este preotul german Sebastian Kneipp din Bad Worishofen, landul Bavaria, care prin cartile, conferintele si consultatiile sale a raspandit modul de folosire a acestei terapii.
Prima si principala lucrare medicala a lui Kneipp se intituleaza Remedii de medicina naturala, cura de apa pentru vindecarea bolilor si pastrarea sanatatii, in fapt un tratat de hidroterapie populara, care a aparut in anul 1886. Rareori o publicatie a obtinut un succes la fel de prompt si de universal.
La noi in tara, o inscriptie veche gasita la Baile Herculane atesta urmatoarele: Ad aquas Herculis sacras\" - La apele sacre ale lui Hercule\", ceea ce demonstreaza nu numai vechimea considerabila a statiunii balneare (153 e.n.), ci si existenta unei traditii vechi de tamaduire cu ape
minerale in aceasta regiune si nu numai, Romania fiind binecuvantata cu o mare bogatie de ape cu proprietati curative.
Oricine trece pe langa un izvor se opreste sa admire curgerea linistita sau vioaie si limpezimea cristalina a unuia din cele mai mari daruri facute omului, APA.In Sfintele Evanghelii, nu o singura data se face referire la apa curgatoare sau vie\", cum au denumit-o vechii greci, viata noastra fiind ea insasi asemenea unui izvor.
Pe nici una dintre etele sistemului solar, cunoscute pana in prezent, nu exista atata apa ca pe Pamant. De fapt, apa a modelat Pamantul si din anumite puncte de vedere ea se identifica cu procesele si fenomenele care i-au dat forma si conuratia pe care le are in prezent.
Apei ii revine rolul esential in ceea ce priveste aparitia si mentinerea vietii pe Pamant. Trebuie sa ne reamintim, desigur, miraculosul circuit al apei in natura, asa cum l-am invatat la scoala: din precipitatiile atmosferice, apa ajunge in rauri, iar de aici in lacuri, mari si oceane; prin evaporare se ridica\" apoi in atmosfera pentru a recadea din nou pe Pamant sub forma de precipitatii (ploi sau ninsori). De fapt, tot acest circuit al apei in natura reprezinta marele si permanentul fluviu al vietii.
Asa cum spunea marele savant si artist Leonardo da Vinci, apei i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe Pamant si orice fiinta vie este, din anumite puncte de vedere, creatia Soarelui si a Apei\".
In organismul uman, intocmai ca si in natura, apa se afla intr-o continua circulatie si primenire.
Apa este cel mai la indemana si mai simplu mijloc terapeutic pentru calirea organismului, pentru vitalizarea lui, dar si pentru a-l trata de numeroase afectiuni.
Organismul uman contine 65-70% apa, iar creierul intre 85 si 90%.
Apa transporta substantele nutritive spre toate organele, alimenteaza traseele nervoase, asigura capacitatea de functionare si de reproducere a tuturor celulelor, intra in compozitia sangelui, a limfei si regleaza temperatura corpului. De asemenea, apa contribuie la eliminarea toxinelor prin rinichi, intestinul gros, piele si plamani.
Informatiile obtinute la nivelul celulelor creierului sunt transportate cu ajutorul apei la destinatia lor, in teminatiile nervoase, folosite pentru transmiterea mesajelor.
Apa este purtatoarea vietii pe Terra, dar din uriasa masa a hidrosferei (66% din suprafata Pamantului) doar 5% reprezinta apa dulce, restul fiind apa sarata a marilor si oceanelor. Din cele 5% doar 1-l,5% se pot utiliza, diferenta fiind reprezentata de apa din zapada si din ghetari.
Hidroterapia este o metoda terapeutica in care apa se foloseste atat intern, cat si extern, sub diferite forme: bai, comprese, frectii ori sauna. Actionand prin intermediul temperaturii, pe calea unor factori mecanici, prin substantele chimice sau gazele pe care le contine apa, hidroterapia isi gaseste aplicare intr-o serie larga de afectiuni.In aplicatiile externe, cele mai obisnuite cai prin care apa actioneaza asupra organismului sunt excitatia termica si excitatia mecanica.
Bineinteles, pielea este organul care mijloceste aceste excitatii si le valorifica in interiorul corpului. Excitatia termica a apei este conditionata in mod exclusiv de temperatura ei, in timp ce excitatia mecanica exercita actiuni bine determinate asupra pielii si, prin intermediul ei, asupra intregului organism uman in general.
Din experimentele facute de diferiti cercetatori in ultimii ani, s-a silit ca apa are memorie, poate sa stocheze anumite informatii si isi poate transforma structura in functie de mesajele pe care le primeste. Aceste mesaje pot fi transmise apei prin intermediul undelor sonore sau al celor electromagnetice.
Cercetatorul japonez Masaru Emoto prezinta urmatorul experiment in sectiunea sa Apa informationala. A plasat un vas cu apa in campul vibrational generat de o partitura muzicala clasica, iar dupa un timp a preluat o parte din apa din vas si a inghetat-o, obtinand niste cristale deosebit de frumoase si de regulate. Repetand experienta si plasand vasul cu apa intr-un camp vibrational de
muzica hea metal, nu s-au mai obtinut cristale cu forme regulate, ci o structura haotica, dezordonata. Se poate constata din aceasta experienta simpla ca apa isi poate modifica structura dupa informatiile pe care le primeste.
