Curentii de medie frecventa in domeniul medicinii sunt curenti alternativisinusoidali cu frecvente cuprinse intre1000 Hz (1 kHZ) si 100000 Hz (100 kHZ).

1. ACTIUNILE BIOLOGICE ALE CURENTILOR DE MF

In terapie sunt utilizate in general aparate care furnizeaza curenti cu frecvente cuprinse intre 3 si 10 kHz. Curentii alternativi din acest domeniu au o serie de proprietati, care le confera particularitati si efecte distincte fata de curentii de joasa frecventa.
La media frecventa aparitia excitatiei fibrelor nervoase mielinice esteposibila numai dupa o succesiune de perioade de curenti alternativi, deci dupa o sumatie de oscilatii de medie frecventa. Acesta este efectul "sumatiei temporare".
Pentru realizarea acestuia, curentul de MF trebuie sa depaseasca un anumit prag de intensitate si un anumit timp util. Acest tipm util este cu atat maimic, cu cat intensitatea de excitatie este mai mare.
Cu cat creste frecventa curentului (de MF), cu atat creste si numarul perioadelor necsare pentru declansarea unui potential de actiune.
O alta particularitate a modului de excitare produs de curentii de MF este asa numita excitatie "apolara" sau "ambipolara". Ea consta in faptul ca excitatiapoate fi produsa la oricare din cei doi poli si concomitent, daca ei sunt aplicatisimetric.
Efectul apolaritatii mediei frecvente este posibil prin respectarea unorconditii:
- Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica;
- Curentul de MF trebuie sa fie modulat in amplitdine, adica sa apara sisa dispara lent, la interval de cateva perioade de curent alternativ;
- Frecventa curentilor trebuie sa fie neaparat peste 1000 Hz.
Absenta polaritatii curentilor are avantaje esentiale pentru electrodiagnostic, dar mai ales pentru terapie, permitand obtinerea unei excitatii
adecvate transversale prin cuplul structural si functional nerv-muschi, precum si posibilitatea unei blocari reversibile a conductibilitatii nervoase (Muller si HumsberG).
Relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului exista si in domeniul mediei frecvente, cu deosebirea ca la curba stabilita cu MF, pragul deexcitabilitate corespunzator unei intensitati duble reobazei este mai mic decat incazul curentilor rectangulari.
"Negativarea primara" sau "locala" este unalt fenomen care apare in cazul excitarii cu MF. La stimul de MF cu intensitate subliminara, dupa trecerea unuianumit numar de perioade, apare local o "negativare primara" exprimata dedescresterea potentialului de repaus a membranei excitabile.
Negativarea produsa sub forma de platou, dispare lent, abia dupaintreruperea curentului. Inaltimea platoului de negativare atinge jumatate din inaltimea varfului potentialului de actiune.
Rezistenta cutanata este considerabil scazuta la curentii de MF, permitand o aplicare nedureroasa, utilizarea unei intensitati mai mari, precum siobtinerea unei penetratii mai mari, in tesuturi mai profunde.
Rapiditatea schimbarii directiei curentului alternativ de MF diminua riscurile efectelor electrolitice cu lezarea tegumentului, marind toleranta lategument si realizand avanatje evidente, mai ales la copii si la indivizii cusensibilitate cutanata crescuta la curent. De asemenea aceasta schimbare rapida a alternantelor curentului il face excitabil pentru nervii si receptorii cutanati.
Contractiile musculare obtinute cu MF percutanta, sunt puternice,reversibile si bine suportate, chiar nedureroase, probabil printr-un efect de blocajal proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere. Caracterul nedureros alcontractiei musculare este datorat si existentei fenomenului "incrucisariipragurilor".
Prin aceasta proprietate a curentilor de MF este posibila declansarea fara durere a contractiei musculare tetanice, se explica si inofensivitatea curentului de MF fata de muschiul cardiac, putandu-se aplica si transcardiac.

2. PRINCIPALELE EFECTE FIZIOLOGICE ALE CURENTILOR DE MF

- Actiune stimulatoare asupra musculaturii scheletice, producand contractii musculare puternice, reversibile si bine suportate.
- Efect de stimulare asupra muschilor netezi hipotoni, posibil de obtinut prin modulari crescute mai lent si mai lungi.

- Actiune analgezica.

- Actiune vasomotorie cu efect hiperemiant si resorbtiva.
Efecte derivate: decontracturante - miorelaxante, trofice (prinvasodilatatiile produsE) si asupra structurilor vegetative.
Multitudinea acestor actiuni fiziologice explica si motiveaza indicatiile terapeutice si valoarea aplicarii mediei frecvente intr-o serie intreaga de afectiuni
- radiculopatii, stari posttraumatice, reactivari artrozice, tulburari de circulatie periferica si alte stari morbide ale aparatului locomotor.

3. POSIBILITATILE DE APLICARE ALE CURENTILOR DE MF

3.1. In scop diagnostic

Existenta activitatii electrice spontane a unui muschi in repaus este caracteristica muschiului denervat. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventareuseste sa provoace contractie numai pe un muschi normo-inervat. Fata de diferitele frecvente purtatoare ale impulsurilor de medie frecventa se manifesta aceeasi reactivitate din partea tesutului muscular.
Intensitatea curentului necesar pentru producerea contractiei musculare trebuie sa fie cu atat mai mare, cu cat frecventa purtatoare este mai mare. La muschii denervati nu s-a putut produce nicio contractie musculara.

3.2. In scop terapeutic

3.2.1. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de MF modulat

Aparatul de productie franceza Miodinaflux , unul din tipurile de
"pionierat" din acest domeniu, permite aplicarea terapeutica a urmatoarelor forme de curenti de MF:
- medie frecventa pura (MFP);

- medie frecventa pura redresata (MFPR);

- medie frecventa cu modulare a frecventei de repetitie a trenurilorinperioada scurta - MF modulata in PS;
- medie frecventa modulata in PS - forma redresata;
- medie frecventa cu modulare a duratei trenurilor in perioada lunga -

MF modulata in PL;

- curent de MF modulata in PS - modulata in PL (dublu modulaT).
Actiunea curentilor de 5 kHz se manifesta in straturile superficiale alezonei de aplicatie, influentand cu predilectie musculatura striata si avand in principiu un efect mai excitomotor fata de frecventa de 10 kHz cu actiune mai profunda si efect mai analgetic.
Media frecventa pura este constanta in frecventa si intensitate.
Redresarea curentului de MF anuleaza semiundele negative ale oscilatiilor sinusoidale negative ale oscilatiilor sinusoidale, conferindu-i acestuiaun efect mai analgetic si vasodilatator si putand fi aplicat si ca iontoforeza.
Efectele fiziologice (si terapeuticE) ale acestor forme descrise mai sus sunt cele clasice ale mediei frecvente: excitomotorii si analgetice - ca efecteprincipale si vasodilatatorii, trofice, miorelaxante si vegetativo-reglatoare - caefecte derivate.
In practica se obisnuia ca o aplicatie sa inceapa cu un curent de MFconstant su redresat timp de 5-10 minute, cu scopul de a se ameliora
trofocotatea structurii musculare tratate si apoi se trecea la una din formelemodulate, in functie de efectul prioritar urmarit: analgetic sau excitomotor.
Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede se utiliza MF modulata in perioada lunga; duratele perioadelor de excitatie si a celor de repaus egale intre ele, iar durata totala a unei sedinte minimum 10 minute.
Deoarece avantajele terapeutice ale aplicatiilor de curenti de MFinterferentiali sunt mai mari, s-a renuntat treptat la fabricarea si utilizareaaparatelor ce produc un singur circuit de MF.

3.2.2. Procedeul prin curent interferential dupa Nemec

Consta in incrucisarea a doi curenti de MF cu frecvente diferite, la locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate.a. Particularitatile fizice ale curentilor interferentiali
In zona de intalnire a celor doi curenti cu frecvente diferite se produce un camp electric numit camp interferential, in care directia si amplitudinea curentuluide interferenta se modifica repetitiv, avand loc o amplificare si o scadere pana ladisparitia totala a intenstatii.
Amplitudinea curentului este cu atat mai mare cu cat curbele de nivel suntmai dese., rezulta ca pe directiile diagonalelor axelor formate de cei doi curenti, amplitudinile de interferenta sunt maxime.

In concluzie se pot afirma urmatoarele:

- curentul interferential rezulta din doi curenti de medie frecventa cu amplitudini constante, dar cu frecvente putin diferite;
- rezultatul este tot un curent de medie frecventa, dar cu amplitudineveriabila in functie de directia pe care il consideram;
- frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta dintre cei doi curenti;
- diferenta celor doua frecvente corespunde in cazul electroterapiei uneivariatii de joasa frecventa.
Unul dintre elementele ce conditioneaza eficacitatea terapeutica a curentului interferential este nivelul de variatie a amplitudinii sale.
Introducerea, adoptarea si raspandirea in electroterapie a procedeului princurenti de medie frecventa interferentiali sunt motivate de urmatoarele avantaje:
- modularea intensitatii prelungeste efectul de stimulare al curentuluialternativ de MF aplicat, prevenind instalarea fenomenului de acomodare;
- utilizarea frecventelor "purtatoare" din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului;
- pot fi utilizate intensitati mai mari de curent, cu un efect corespunzatorcrescut;
- interferentele de joasa frecventa sunt considerate cele mai active dinpunct de vedere biologic la nivelul celulelor.b. Variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curentii interferentiali

In functie de actiunea fiziologica optima si efectele urmarite, se aleg de lacaz la caz, tipurile de frecventa dorite, oferite de diferitele modele de aparate realizate in domeniu. Indicatiile generale privind excitoterapia electrica realizatade joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a celor doi curenti de medie frecventa, deriva din urmatoarele posibilitati principale de aplicatie.
Cu frecvente constante - modalitate de aplictie numita si "manual", constain alegerea unei frecvente constante intre 0 si 100 Hz; alegerea acestor frecvente se face in general dupa efectele urmaritesi care au fost apreciate aavea asupra muschilor striati sanatosi urmatoarele moduri de actiune:
- frecventele "mici" ar fi excitomotorii;
- frecventele "mijlocii", s-a constatat a fi decontracturante, vasomotorii-vasculotrofice si cu efect de reglare neuro-vegetativa, in sensul inhibarii hipertoniei simpaticului si a stimularii stistemului vag;
- frecventele "rapide"au efect analgetic.
Cu frecvente variabile (modulatE) ritmic - modalitate numita si "spectru":
- Modulatia 0-10 Hz sau "spectru" 0-10 Hz; aceasta forma are actiune excitanta asupra nervilor, indicatii de gimnastica musculara in hipotoniile musculare de inactivitate, in redorile articulare posttraumatice cu imobilizare, in constipatii atone, etc;
- Modulatia 90-100 Hz sau "spectru" 90-100 Hz, are actiune si indicatii asemanatoare cu cele ale frecventei constante de 100 Hz, predominand efectele antalgice;
- Modulatia 0-100 Hz sau "spectru" 0-100 Hz, produce o alternanta ritmica de efecte inhibitorii cu efectele excitatorii, adica stari derelaxare alternate cu stari de stimulare tisulara. Consecintele acesteiactiuni sunt: activarea functiilor celulare, reglarea tonusului modificatpatologic al tesuturilor, inclusiv al peretilor vasculari, o hiperemie activaa vaselor profunde, o hiperlimfenie, resorbtie rapida si evidenta a edemelor si exsudatelor perineale,, mai ales posttraumatice realizand un micromasaj activ de profunzime al musculaturii striate, cu efectebenefice in contracturi si retracturi musculare.
Din aceste efecte, rezulta ca indicatii prioritare: diferite tulburari trofice tisulare, inclusiv cele din sindromul algoneurodistriofic posttraumatic, dar si cele juxtaarticulare din artrite, periartrite si artroze, diverse afectiuni localizate cronice ale aparatului locomotor cu substrat osteoarticular si vascular, precum si diskinezii ale organelor abdominale, inclusiv ale micului bazin.
La orice aplicatie terapeutica cu interferentiali se urmaresc trei factori principali, in functie de forma curentului aplicat:

- cresterea pragului dureros,

- efectul stimulant,
- influentarea SNV.c. Modalitatile de aplicare si perfectionarea progresiva a acestora

Interferenta plana. Interferenta plana este realizata de modelelede aparate: Nemectrom, Nemectrodyine, Multidyne, Nemectrodyne-8. Cei do curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora (figura 145,pag. 191).
Intereferenta spatiala. In acest sistem exista 3 curenti care se incruciseaza in regiunea tratata.
Vectorul interferential - printr-un dispozitiv electronic realizeaza rotirea cu
45s a "trefelei"(fig 148) in sensul acelor de ceasornic si invers, periodic, cu ofrecventa careia ii corespunde o perioada de 2-3 secunde.
Interferenta dinamica. Aparatul romanesc "Interfrem" realizeaza o rotire a vectoruluii de interferenta maxima cu 360s la fiecare perioada de interferenta, caun radar care baleiaza tot planul.

Terapia interfero-triplex

In cadrul acestei terapii, se asociaza curentului interferential endogen, doi curenti exogeni de joasa frecventa.a. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali
Se deosebesc fundamental doua tehnici de aplicare a curentilor interferentiali si anume: statica si cinetica.
In tehnica statica, electorzii se mentin in timpul proecdurii in acelasi loc si asupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii alsici sunt cei de tip placa.
Placile sunt introduse in invelisuri umede cu textura sintetica, corespunzatoareca marime si atasati la cablurile cordonuluicvadruplu conectat la aparat. Amplasarea lor se face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zoneitratate. In afara electrozilor placa se utilizeaza si electrozi de tip pernita sielectrozi cu vacuum.
In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi "manusa" care se aplica pe mainile asistentului, fiin izolati electric de acesta. Celelalte doua cabluri se leagala doi electrozi-placa. Intensitatea curentului este reglata de pacient. Regiuneade tratat se afla in zona de interferenta a curentilor. Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul tratamentului, se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential, procedeul astfel utilizat fiind denumit "electrokineziterapie".b. Aparate de curenti interferentiali
Primele aparate au fost realizate de Nemec, care le-a denumit
"Endogenos", pentru a evidentia excitarea selectiva in profunzimea tesuturilor lanivelul locului tratat.c. Principalele efecte fiziologice ale curentilor interferentiali
- Efectul excitomotor pe musculatura striata. Curentul interferential actioneaza numai pe muschi sanatosi normoinervati.
- Efectul decontracturant, obtinut cu frecvente medii, prin alternantaritmica astarii de realxare cu cea de stimulare a tesutului muscular.

- Efectul vasculotrofic, hiperemiant si resorbtiv, se obtine prin doua modalitati de actiune: - directa pe vase si aceasta la randul ei, direct pe musculatura neteda a vaselor sanguine si indirect pe structura neurovegetativa vasculara;
- indirecta, prin gimnastica musculara realizata de efectul excitomotor muscular cu producere de contractii fiziologice, line.
- Efectul analgetic modifica perceptia dureroasa prin diminuarea excitabilitatii dureroase dar si prin combaterea hipoxiilor generatoare de durere.
- Actiunea excitomotorie pe musculatura neteda este realizata de orice formulaa de curent interferential, in mod indirect asupra dermatoamelor,miotoamelor, a ganglionilor vegetativi paravertebrali, lantului simpatic,ganglionului stelat.d. Indicatiile si contraindicatiile terapeutice ale curentilor interferentiali
Indicatiile sunt multiple si variate si ele decurg din prezentarea modului deactiune, a efectelor si a tolerantei curentilor interferentiali.

Afectiuni ale aparatului locomotor

- stari posttraumatice, leziuni postcontuzionale, sindrom algoneurodistofic postfracturi, entorse, luxatii, contuzii fara leziuni osoase, hematoame;
- afectiuni articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite,periartrite, artroze;
- afectiuni dureroase cu etiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale: spondiloze, spondilite, scolioze, discopatii, mialgii, neuromialgii, stari postcontuzionale;

- nevralgii si nevrite diferite;

- sechele paretice ale membrelor, in remisie.

Afectiuni vasculare periferice

Tulburari de circulatie arteriala, venoasa si limfatica, cu sau fara tulburari trofice; edeme vasculogenelocalizate, celulite, sindromul de ischemie periferica cronica de tip ateroscleroza obliteranta in stadiul I si II, trombangeita obliterantasi angiopatia diabetica.

Afectiuni ginecologice

Anexite, metroanexite nespecifice, parametrite, dismenoree, afectiuni inflamatorii ale micului bazin prin efecte spasmolitice la nivelul musculaturii netede, trofovascular, resorbtiv si antalgic.

Afectiuni ale organelor interne

- diskinezii biliare;

- hepatite cronice persistente;

- pancreatite cronice;

- gastrite, boala ulceroasa;

- distonii functionale intestinale: hipertonii spastice, atonii intestinalepostoperatorii;
- afectiuni reno-urinare: tulburari ale secretiei urinare cu retentii bazinetale, incontinente vezicale prin deficit al detrusorului sisfincterului vezical;

- edeme inflamatorii ale prostatei, hipertrofii de prostata, stari disfunctionale dupa prostatectomie.

Contraindicatii:

- afectiuni febrile de diferite etiologii;
- tuberculoza activa si cronic-evolutiva cu diferite localizari;
- neoplazii;

- stari casectice;

- toate procesele inflamatorii purulente;
- alpicatiile toracice in aria precordiala in cazurile cu tulburari cardiaceorganice, functionale si la cele cu stimulator cardiac.e. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenti interferentiali
Tehnica de lucru cu aparatele de curenti interferentiali include manevreleclasice, de rutina, legate de reperarea corecta a regiunii de tratat, alegerea si fixarea electrozilor, alegerea si fixarea frecventei si a modalitatii de interferenta alese si prescrise, dozarea intensitatii, durata si numarul sedintelor precum si elemente mai deosebite legate de caracteristicile si posibilitatile oferite de diferitele modele de aparate.
Tipuri si modele de electrozi utilizati la aplicatiile de curentiinterferentiali
- Electrozii clasici sunt in forma de placa, de aceea se mai numesc sielectrozi "plati";
- Electrozi speciali : punctiformi, electrozii pentru ochi constituiti dintr-omasca oculara cu electrozii aplicati deasupra globilor oculari si doi electrozi-pernuta aplicati in diagonala peste apofizele mastoide, electrozi inelari toracici, electrozi palmari, electrozi cu 4 campuri si electrozi cu 2 campuri;
- Electrozii cu vid (vacuuM) sau "ventuza".
Masajul profund de aspiratie reduce mult rezistenta electrica tisulara,crescand conductibilitatea tesuturilor la curenti interferentiali printr-o mai buna repartitie lichidiana sub electrozi, printr-o augmentare de 30 de ori a vascularizatiei prin capilarele activizate; de asemenea este activata dinamica circulatiei limfatice dintre sistemul limfatic si spatiile intercelualre, sunt imbunatatite aportul arterial de materii nutritive si eliminarea pe cale venoasa a produselor de dezasimilatie, sunt regalte reflex elementele sistemului nervos vegetativ local, este accentuat transferul ionic intre spatiul intra si extracelular.
Efectul vasodilatator si trofic al curentului de interferenta creste la randul sau efectele pulsatiilor produse de vid. Utilizarea combinata a celor doua formede terapie permite si reducerea duratei sedintei de tratament.
Ca indicatii terapeutice la metoda combinata pot fi retinute aproape toate afectiunile indicate terapiei de joasa frecventa, precum si cele indicate masajului manual. Contraindicatiile sunt reprezentate de procesele inflamatorii acute si zonele cu pericol de sangerare certa sau acuta.

FOTOTERAPIA

Fototerapia sau "terapia cu lumina" reprezinta utilizarea actiunii asupraorganismului a energiei radiante luminoase. Ea poate fi naturala - lumina solara sau artificiala - furnizata de spectrele de iradiere emise in anumite conditii de corpurile incalzite. Utilizarea in scop terapeutic a luminii solare este denumita helioterapie.
EFECTELE FIZIOLOGICE ALE LUMINII Efectele asupra proceselor de metabolism
Metabolismul general al organismului este influentat direct de regimul de iradiatii luminoase.
Razele vizibile si RUV maresc procesele de oxidare din organism. S-aconstatat ca metabolismul bazal creste in perioada initiala dupa iradiere si apoiscade, ajungandu-se la un echilibru metabolic.
Asupra metabolismului glucidic. S-a constatat ca sub actiunea luminii,glicemia (si glicozuriA) scade proportional cu intensitatea iradierii, la indivizii sanatosi si la diabetici la care scad si corpii cetonicI) in timpul eritemului actinic si apoi cresc, fara sa ajunga la valoarea initiala.
In acelasi timp, creste depunerea de glicogen in ficat si in tesutulmuscular.
Numeroase cercetari au demonstrat in mod repetat imbunatatirea performantelor atletilor si sportivilor de performanta, prin activizareametabolismului muscular, generata de cresterea glicogenului muscular.
Asupra metabolismului proteic. La iradierile moderate s-a constatat o stimulare a catabolismului proteic, urmata de o crestere a eliminarilor urinare de azot, fosfor si sulf ca urmare a degradarii aminoacizilor.
Asupra metabolismului mineral. Formarea vitaminei D cel mai insemnatefect il au RUV asupra calcemiei si fosforemiei care cresc mai ales in starile de hipocalcemie si calcemie normala. Astfel, in rahitism, unde calcemia si fosforemia sunt reduse, iradierile cu UV fac ca valorile calciului si fosforului sa revina la normal. In timpul iradierii cu UV se observa o scadere a eliminarii calciului si o absorbtie mai intensa a sa de catre tesuturi. Aceste efecte sunt determinate de producere vitaminei D in epiderm, sub actiunea RUV cu lungimilede unda de 280- 300 mµ.
Exista mai multe provitamine D (inactivE), transformate in vitamine Dactive sub influenta RUV.
Provitamina D3 (tahisteroL) depozitata in tegument este adusa de prin fluxul sanguin de la nivelul intestinului subtire, unde colectorul ingerat setransforma cu mare eficienta.
Vitamina D4 provine din 22-dehirocolesterol. Dar, singura cu efect antirahitic este vitamina D2 (calciferoL). Ea provine ergosterolul iradiat, substanta biologic inactiva, lipidica, neazotata, trecand printr-o serie de etape biologice intermediare. Sediul de formare al vitaminei D se presupune ca este stratul cornos.
Dupa iradierea cu ultraviolete, creste absorbtia intestinala a calciului
(fosforuluI) alimentar. Vitamina D determina cresterea absorbtiei de calciu si
fosfor in tesuturi. Nivelul sanguin crescut de fosfati favorizeaza depunerea sarurilor de calciu in epifizele oaselor lungi.
In consecinta, vitamina D joaca un rol important in tratamentul rahitismului, dar si al tetaniei, dezvoltarii si schimbarii dentitiei si in perioadainitierii lactatiei.
Actiunea asupra elementelor sanguine
Numeroase experimente au cercetat si constatat o serie de efecte aleiradierilor cu UV asupra unor componente sanguine:
- in conditiile in care hematiile sunt scazute, dupi iradierea cu

UV acestea cresc, apar forme tinere in sange;

- nr. leucocitelor creste in sangele venos si capilar sub actiunea iradierilor cu UV, atingand nivelul maxim la 30 min. si revenind la normal dupa 5-

6 ore;

- scaderea colesterolului cu medii de 11% dupa 6 saptamani,
15% dupa 6 luni, 22% dupa un an de la injectarea esantioanelor de sangeiradiate cu UV
Actiunea asupra circulatiei
Razele UV determina modificari ale circulatiei superficiale din tegument, precum si modificari ale circulatiei profunde:
- circulatia tegumentara si profunda sunt activate
- fluxul sanguin superficial creste sub actiunea directa a caldurii
- circulatia profunda creste prinr-o serie de reflexeneurovegetative la distanta, pe care le produce caldura prin exercitarea zonelorsimpatice profunde.

Actiunea asupra respiratiei

Se modifica schimburile gazoase prin marirea cantitatilor de oxigen absorbit, care sunt si mai importante daca ultravioletele sunt insotite si de infrarosii. Aceste modificari au loc pe cale reflexa prin excitarea centrului respirator, avand ca punct de plecare reactiile de la nivelul tegumentului.

Actiunea asupra aparatului digestiv

Secretia gastrica acida creste sub influenta RUV la persoanele cu hiposecretie, sub actiunea histaminei crescute in tegument sau/si mecanism reflex. S-a mai demonstrat o crestere a motilitatii gastrice si intestinale, precum sio stimulare a secretiei salivare si pancreatice.

Actiunea asupra glandelor endocrine

Are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calcic cu efecte favorabile in rahitism.

Actiunea asupra sistemului nervos

Radiatiile infrarosii aplicate in doze moderate au o actiune la inceput excitanta asupra SN, urmata de o faza de sedare prelungita care poate ajunge pina la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor; lumina influenteaza centrii vegetativi subcorticali din hipotalamus si neurohipofiza prin intermediul ochiului, culoarea rosie are o influenta net stimulanta, putand fi utilizata la bolnavii deprimati, culoarea albastra are in schimb un evident efect sedativ,
motiv pentru care poate fi folosita in crearea ambiantei la bolnavii cu stari dehiperexcitabilitate.
Asupra SNP, RUV au un efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase cu analgezice, mai accentuata la doze mari, prin actiune asupra filetelor simpatice vasomotoare din derm si a capilarelor si vaselor superficiale, precum si printr-o serie de reflexe cu punct de plecare tegumentar.
EFECTE CLINICE, PROPRIETATI TERAPEUTICE Radiatia ultravioleta
In general, sunt mentionate urmatoarele efecte:

- stimularea tegumentului

- pigmentatia cutanata

- exfolierea cutanata

- producerea vitaminei D, controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic, si implicit prevenirea rahitismului
- efect desensibilizant-antialgic, amelioreaza durerile articularesau periarticulare in artroze si alte suferinte articulare reumatice
- efect dezinfectant

- efecte psihologice

Efectele clinice ale razelor infrarosii
- activare a circulatiei cu incalzire tisulara si resorbtia edemelorsuperficiale
- miorelaxant si antialgic

- stimularea catabolismului

INDICATIILE TRATAMENTULUI CU RAZE ULTRAVIOLETE
- dermatologie: psoriazis, acnee, eczeme, furuncule, degeraturi, herpes Zoster, ulcere cutanate (atone si varicoasE), micoze;
- pediatrie: rahitism, afectiuni respiratorii;
- reumatologie: artritele reumatoide, artrozele, periartritele,nevralgiile. Se fac iradieri progresive pe fetele anterioara si posterioara a corpuluidezbracat, cu lampa cu mercur la 1,5m. distanta de suprafata corporala, incepand cu 2 min. si crescand zilnic 1 min., 15 sedinte zilnice pe o serie. Aplicatiile locale sunt indicate pe regiunile articulare afectate, prezentand fenomene inflamatorii, dureroase si troficitate cutanata alterata si au efecte antiinflamatorii, antialgice si desensibilizante.
In reumatismul abarticular si algoneurodistrofic se pot aplica iradieri generale, dar mai ales cu efecte antialgice si cu actiune pe zonele reflexecutanate. Pentru umarul dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentrucot - regiunea olecraniana, pentru pumn - fata dorsala, pentru sold - regiunea trohanteriana, pentru genunchi - regiunea interna si suprarotuliana, pentru glezna - fetele laterale.
In nevralgia sciatica, se aplica sedinte la 2-3 zile, urmarind un traseudescendent, incepand cu regiunea lombosacrata dureroasa si coborand in continuare pe fesa, coapsa.

- alte afectiuni: sindroame neurovegetative -hipersimpaticotoniile manifestate prin tahicardie, extrasistole, sindroame spasticeviscerale; unele tulburari endocrine; astmul bronsic; afectiuni din sfera ORL; afectiuni stomatologice; afectiuni din sfera obstretico-ginecologica; afectari ale starii generale.
CONTRAINDICATIILE ACTINOTERAPIEI

- tuberculoza pulmonara activa

- neoplaziile
- cardiopatiile decompensate, insuficienta cardiaca,ateroscleroza in stadii avansate
- insuficiente hepatice si renale, nefritele cronice si severe

- hipertiroidia

- diabetul zaharat

- sarcina

- tulburarile de pigmentatie

- fotosensibilitatile cutanate solare

- tromboflebite, tendinte la hemoragii.
Tratamentul cu RUV poate exacerba puseele acute de psoriazis,eczemele acute, lupusul eritematos, herpesul simplu.
INDICATIILE TRATAMENTULUI CU RAZE INFRAROSII
Aplicatiile de radiatii infrarosii se pot face in spatiu "deschis"(cu lampi de tip SolluX) si in spatiu "inchis"(cu bai de luminA).
Indicatiile RIR in spatiu deschis:
- afectiuni locale insotite de edeme inflamatorii, inflamatii alepielii, plagi superficiale pe cale de cicatrizare, furuncule, spondiloze, diferitetipuri de nevralgii, mialgii, tendinite, periartrite, tenosinovite;
- leziuni cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagi atone, degeraturi, eczeme;
- stari spastice ale viscerelor abdominale. Indicatiile RIR in spatiu inchis:
- boli cu metabolism scazut: obezitate, hipotiroidie, diabet;
- afectiuni reumatismale: artroze, periartrite, neuromialgii;
- intoxicatii cronice cu metale grele;
- afectiuni inflamatorii cronice si subacute ale organelorgenitale feminine - metroanexite;
- afectiuni cronice ale aparatului respirator: astm bronsic, bronsite cronice.
PRINCIPALELE CONTRAINDICATII ALE TERAPIEI CU RAZE
INFRAROSII
- nu se aplica in perioada imediat urmatoare traumatismelor;
- hemoragii recente;

- inflamatii acute,

- boli si stari febrile.

TEHNICA APLICARII RADIATIILOR ULTRAVIOLETE

Generalitati
Diferitele tipuri de lampi imaginate si utilizate au reprezentat tot
atatea etape in dezvoltarea actinoterapiei, aratandu-si proprietatile, dar siinconvenientele.
Lampile cu arc electric cu electrozi de carbune putin mineralizati realizau o proportie de RUV relativ redusa in comparatie cu RI produsa.
Lampile cu electrozi de carbune mineralizati emiteau RUV mai bogata sicu lungime de unda in functie de natura pulberii metalice utilizate la impregnarea carbunelui.
Lampile cu electrozi de carbune polimetalizati emit RUV in cantitate mare,dar si RI, fiind prevazute cu filtre absorbante pentru infrarosii si cu lentile de cuartpentru dirijarea razelor ultraviolete.
In aceste conditii, utilizarea terapeutica a acestor lampi s-a redus, facand loc lampilor cu vapori de mercur.
Lampile cu mercur emit radiatiile spectrului specific acestuia. Electrozii demercur sunt amplasati intr-un tub de cuart de diferite forme si dimensiuni,creandu-se un arc de vapori de mercur ionizati care iau nastere prin trecerea curentului electric care incalzeste mercurul pana la vaporizare. Cuartul are rolulde a absorbi radiatiile calde si vizibile, permitand trecerea RUV.
Metode de masurare a radiatiilor ultraviolete

Metode fizico-chimice

Ele utilizeaza receptori de diferite naturi:
- receptori termici sau actino-termici. Sunt dispozitive care absorbradiatiile ultraviolete si le transforma in caldura; utilizeaza termoelemente formatedin cupluri de metale diferite care, sub actiunea RUV dau nastere unui curent electric care se masoara cu un galvanometru. Efectul se mai poate masura prin modificarile mecanice produse cu radiometree sau prin variatiile rezistentei electrice;
- receptorii fotoelectrici, masoara RUV prin celule fotoemitatoare (pebaza efectului fotoelectric al luminiI) sau prin celule fotoelectrice (pe bazaefectului fotovoltaiC);
- receptorii fotochimici, se bazeaza pe actiunea luminii de a declansareactii chimice, cu modificarea culorii unor substante chimice sub actiunealuminii.
Metode actinobiologice
Acestea se bazeaza pe efectul lor bactericid sau pe efectul lor bactericid saupe efectul de producere a eritemului tegumentar. Masurarea puterii bactericidese recunoaste prin oprirea dezvoltarii culturilor microbiene. O anumita doza de
RUV inhiba multiplicarea bacteriilor, bacteriile sunt sensibile la UV.
Biodozimetria stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. Biodoza sau doza biologica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slaberitem ultraviolet, adica primul eritem perceptibil (care dispare dupa 24 orE) la oanumita persoana, cu o anumita sursa de ultraviolete, de la o distanta fixa (75cm sau cel mai adesea 50 cM).
Principii si conditii care trebuie respectate la efectuarea biodozimetriei:
- biodozimetria trebuie sa fie efctuata cu aceeasi lampa cu care se vaaplica tratamentul;
- pentru ca lampa sa emita intreg spectrul de UV, se lasa sa functioneze

5 minute de la momentul aprinderii sale;
- lampa trebuie asezata perpendicular pe zona tegumentara testata, inacest unghi de incidenta de 90° obtinandu-se cea mai mare intensitate deradiatie;
- este indicat ca biodozimetria sa se efectueze pe aceleasi regiuni sauregiuni invecinate, pe care se va aplica tratamentul, deoarece sensibilitateacutanata a corpului variaza de la regiune la regiune;
- celelalte regiuni cutanate vecine se acopera pentru protejare;
- rezulatatul biodozimetriei se cerceteaza de obicei dupa 24 ore;
La citirea rezultatului biodozimetriei, se pot intalni urmatoarele situatii:
- sa nu apara eritem datorita sursei de UV prea slaba, rezistentategumentara mai crescuta a regiunii sau a individului, daca zona cutanata a fosteritematizata, daca a fost o zona acoperita de cruste sau scuame mai groase, daca subiectul a fost expus anterior la radiatia solara;
- sa apara un eritem foarte precoce, fara perioada de latenta, are onuanta de rosu-inchis si dureaza cca. o ora, este datorat unei sensibilitatianormale de cauza patologica;
- sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade: gr. I
- culoare rosie de intensitate slaba; gr. II - rosu cu tenta neta, urmata de pigmentatie; gr. III - o reactie putin pala, urmata de descuamare; gr. IV - rosu aprins cu aspect de arsura, insotit de edem.
Pentru stabilirea biodozei se folosesc dispozitive numite senzitometre saubiodozimetre. Acestea se pot confectiona din hartie neagra, carton, metal.
Se utilizeaza biodozimetrul Gorbacev, foarte simplu si usor de manipulat, este confectionat din material plastic sau carton dublu, de forma dreptunghiulara,prevazut cu 6 orificii patrate echidistante si o bucata din acelasi material si deaceeasi dimensiuni, interpusa intre cele doua fete.
Tehnica propriu-zisaa biodozimetriei
Subiectul in decubit dorsal, se aseaza biodozimetrul pe tegumentul regiunii vizate pentru testare (lombar, abdomen, toracE), toate orificiile fiind acoperite. Restul tegumentului se acopera cu cerceafuri albe, iar fata cu ochelari (cu sticla coloratA) pentru protectie. Se aseaza lampa la o distanta de 50 cm de tegument,se aprinde si dupa o functionare de 5 min. se descopera succesiv, la intervale de cate un min., cele 6 orificii patrate ale biodozimetrului. In felul acesta, durata de iradiere va fi de 6 min. pentru primul patrat de tegument, de 5 min. pentru al doilea, 4 min. pentru al treilea, etc., ultimul patrat fiind expus un min. Se citeste eritemul aparut dupa 12-24 ore si se ia in consideratie primul patrat la care a aparut cel mai slab eritem, durata lui de expunere constituind bio doza pentrul pacientul respectiv.
Tehnica de aplicare a tratamentului cu UV din surse artificiale

1. Iradierile generale.

Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi si individual. Iradierile colective se fac in incaperi incalzite, aeresite sau ventilate, pe subiecti in pozitiistatice sau in miscare. Sunt indicate in cazuri de rahitism, la persoane cuastenie-anemie prin carenta solara sau alimentara, persoane cu astenie fizica si
in medicina muncii la persoanele care lucreaza in conditii lipsite de surse de lumina solara.
Iradierea individuala se poate face si ea in conditii statice - ortostatism,sezand, decubit - precum si in miscare. Pacientul va fi complet dezbracat, protejat cu ochelari cu sticla colorata care nu permit trecerea RUV, pentruprevenirea accidentelor oculare. Lampa va fi asezata perpendicular la aceeasidistanta pe tot parcursul sedintei si pusa in functiune cu 5 min. inainte de aplicatie. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit, de sursa utilizata si bineinteles dupa rezultatul biodozimetriei.
Dozele "slabe"(suberitematoase si eritemul degradulI) se aplica zilnic sau la doua zile si sunt indicate in pediatrie la rahitism, tetanie-spasmofilie,prematuritate si la adulti in stari de debilitate, instabilitate a termoreglarii, uneledermatoze, tulburari trofice cutanate.
Dozele "medii" (eritemul de gr. II) se aplica de doua ori pe saptamana si suntindicate in scopuri de stimulare generala a organismului, dereglari endocrine, disfunctii circulatorii periferice, boala astmatica.
Dozele "forte" (eritemul de gr. III) se aplica o data la 7-10-14 zile si sunt indicate mai ales in iradierile locale asupra unor afectiuni dermatologice.
Ritmul sedintelor este in functie de intensitatea acestora; la copii se recomanda aplicarea unor doze mai slabe, datorita sensibilitatii mai reduse laultraviolete fata de adulti.

2. Iradierile locale.

Iradierile locale sau aplicatiile in doze-eritem se executa in campuri sau arii cutanate bine delimitate, de obicei dreptunghiulare sau patrate, ale caror forma, dimensiune si numar sunt precizate si prescrise de medic, in functie de afectiunea tratata. Ele produc un puternic eritem cutanat si se aplica intotdeaunasi obligatoriu dupa biodoza, legat de scopul terapeutic urmarit.
Campurile cutanate se iradiaza succesiv de la o sedinta la alta pe alta suprafatade tegument, de exemplu, intr-un sindrom lombosciatic, se obisnuieste a se iradia succesiv pe un traseu descendent de la regiunea lombara, de-a lungul traiectului nervului sciatic, pana la glezna, pe partea cu exprimare masiva a nevralgiei.
Cele mai frecvente indicatii de aplicatie cu aceasta metoda sunt in reumatologie (articulatiile afectate de artrite, artrozE), diferite nevralgii si neuromialgii, in dermatologie si in astmul bronsic.

Helioterapia
= terapia cu raze ultraviolete si infrarosii naturale (de origine solarA).
Consta in expunerea la soare progresiva, foarte strict gradata, valabila in primul rand la subiectii sensibili (bolnavi, copii, batrani, blonzi, cu afectiuni psihicE). Se acopera corpul cu un cerceaf si apoi regiunile corporale se descopera succesiv si progresiv, in sens caudal-cranial.
Se va ajunge pana la o expunere totala de 3 ore, dupa care din momentul desavarsirii pigmentatiei durata expunerii se poate descreste. Extremitatea cefalica nu se expune (se acopera capuL). Se pot face 1-3 sedinte de expunerepe zi; durata expunerii se creste de la o zi la alta cu cate 5 min. In ceea ce
priveste orarul optim pentru obtinerea celor mai benefice efecte ale RUV solareasupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9-11 dimineata.

TRATAMENTUL CU RAZE INFRAROSII Baile de lumina

=sunt proceduri care utilizeaza actiunea asupra organismului a radiatiilor infrarosii si vizibile emise de lampi cu incandescenta si aplicate in spatiul inchisin dispozitive speciale.
Radiatiile infrarosii actioneaza direct si indirect asupra organismului, incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire importanta a corpului.
Dispozitivele utilizate pentru baile de lumina sunt diferite, in functie dedestinatia lor: unele sunt adaptate pentru bai de lumina generale sau complete -in care actiunea luminii cuprinde intregul corp al bolnavului, altele mai mici,pentru bai de lumina partiale, care cuprind anumite regiuni ale corpului.

Tehnica de aplicatie a procedurii

Pentru baia de lumina generala, pacientul se dezbraca complet si se aseazape scaunul cu inaltime reglabila din interiorul acesteia, apoi se inched usa si cele doua jumatati ale capacului, modeland un cerceaf in jurul gatului bolnavului,astfel incat aerul cald din interiorul baii sa nu poata iesi prin spatiul ramas liber.
Se aplica o compresa rece pe fruntea bolnavului, se aprind becurile, manipuland comutatoarele din exterior, fie in totalitate, fie partial - in functie de efectul urmarit si toleranta pacientului - element precizat de medic in prescriptia procedurii, ca de altfel si durata procedurii, urmarindu-se doar o preincalzire (5-
10 min.) sau o transpiratie pronuntata (20-25-30min.). In timpul procedurii seurmareste temperatura din interiorul baii si starea bolnavului. Este indicat ca safie schimbata compresa rece din 5 in 5 min., iar dupa terminarea procedurii se recomanda aplicarea unei proceduri de racire , de obicei spalarea cu apa la temperature de 22sC.
Baile de lumina partiale pot fi "superioare" (pe jumatatea superioara a corpului, excluzand partea cefalicA) sau "inferioare" (incluzand bazinul sicoapselE). Pacientul dezbracat se aseaza pe pat in decubit dorsal sau ventral, sise aplica baia de lumina pe partea indicata. Durata procedurii este variabila intre
5-20 min., iar la sfarsit se aplica o procedura de racire partiala (spalare cu apa la

22sC).

Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis
Se utilizeaza cel mai frecvent lampi de tipul Sollux, Vitalux, Sollex, precum si radiatoarele de infrarosii. In aceasta forma de aplicatie a RIR nu se provoaca transpiratie, deoarece nu se actioneaza prin incalzirea aerului din jurul corpului, ramanand numai actiunea directa a razelor trimise de lampa sau reflectate de reflectorul lampii Sollux. Va creste temperatura locala a regiunii cutanate irradiate, bolnavul avand senzatia de caldura progresiva, urmata de o inrosire neuniforma in cazul expunerilor prelungite si chiar de o pigmentatie.
Lampa Sollux are montat un bec cu filament de tungsten sau wolfram deputere diferita:300-500W; 1000-1500-2000W. Este prevazuta cu un reflector in forma de segment de sfera, care concentreaza radiatiile si le reflecta pe o suprafata restransa, precum si cu un localizator de forma tronconica, care la nivelul orificiului distal are un dispozitiv pentru intreruperea de filter, rosii sau
albastre. Lampa este fixata prin intermediul unor parghii cu diferite articulatii pe o tija metalica terminata pe un piedestal mobil. Cu ajutorul filtrelor se pot selecta anumite fascicule de radiatii, in functie de efectele dorite. Filtrele de oxid de mangan (rosiI) lasa sa treaca numai RIR cu lungime de unda cuprinsa intre 800-
2500 milimicroni, iar cele cu cobalt (albastrE), radiatiile cu lungime de unda intre

700-5000 milimicroni.

Lampa Vitalux este prevazuta cu bec (cu filament de tungsteN), ce emite radiatii luminoase, ultraviolete si in mai mica masura infrarosii.
Lampa Novolux are ca sursa de emisie un tub spiralat de sticla umplut cu neon. Functioneaza pe principiul ionizarii gazelor (neonuL) la trecerea unui curentelectric de inalta frecventa; emite radiatii infrarosii cu actiune mare de patrundere.
Tehnica de aplicare a RIR in spatiul deschis cu aceste lampi este destul de simpla, respectand anumiti parametrii:
- distanta de la sursa la tegumentul iradiat: intensitatea radiatiei variazainvers proportional cu patratul distantei - daca la o distanta de 60 cm. la nivelultegumentului se atinge o anumita cantitate de energie, la o distanta de 30 cm. doza de energie nu se dubleaza, ci este de 4 ori mai mare. De obicei se fac aplicatii la distante de 50-80 cm.
- intensitatea radiatiilor, poate fi moderata cu producerea unei senzatii agreabile. Multe lampi sunt prevazute cu un comutator de dozare a intensitatii intrei trepte tolerabile de intensitate.
- durata sedintei este variabila intre 5 si 20 min. in functie de indicatiesi efectul urmarit: antialgic si antispastic, antiinflamator, activare a circulatiei saustimulare a metabolismului.
- regiunea indicata pentru iradiere se lasa dscoperita pentru aplicareaprocedurii.
In timpul aplictiei se recomanda supravegherea bolnavului pentru a sepreintampina producerea unor eventuale arsuri.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor