Definitie:
- prin IM se intelege contactul maxim care se realizeaza intre dintii celor 2 arcade;
- este cea mai frecventa pozitie functionala mandibulo-craniana cu contact dento-dentare;
- in IM se incheie majoritatea ciclurilor functionale prin care se realizeaza incizia si masticatia alimentelor;
Exista mai multe aspecte clinice ale cluziei in IM:
1. Ocluzia centrica:
- intelegem contact maxim intre dintii celor 2 arcade realizat intre cuspizii de sprijin si fosetele centrale si marginale ale antagonistilor;
- reprezinta ocluzia cea mai bine echilibrata unde mandibula ocupa o pozitie simetrica fata de maxilar;
- termenul se refera strict la rapoartele dento-dentare;
- la nivel ocluzal cuspizii de sprijin trebuie sa articuleze in centrul dintilor antagonisti sau de-a lungul unei linii imaginare care uneste centrul dintilor cuspidati. Astfel se realizeaza ocluzia centrica.
- termenul de ocluzie centrica creeaza confunzii, adica altii considera ca ar fi PIM cand condilii sunt in RC, ceea ce semnifica ca termenul este corelat cu IM si RC.
2. Ocluzia habituala (obisnuitA):
Dawson o numeste centrica habituala sau de obisnuinta = contact maxim intre dintii celor 2 arcade se realizeaza prin devierea mandibulei la stanga, dreapta sau inainte, fata de maxilar.
Caracteristici:
- cauza: initial nu putem vorbi de ocluzie habituala, ci de ocluzie centrica, care la un moment dat trece: (contact prematur in IM care a actionat o perioada de timp mai lunga si care cu mult timp inainte a provocat devierea mandibulei, iar pacientul si-a gasit o alta pozitie de IM care sa ocoleasca acest obstacoL). Cauza este reprezentata de un obstacol (contact prematuR) care a impiedicat mandibula in IM.
- ocluzia centrica presupunea contacte simetrice atat in stanga cat si in dreapta aparatului stomatognat. La aparitia contactului prematur, mandibula va devia (lateral, stanga sau dreaptA) pentru a gasi alte contacte multiple pentru masticatie;
- aceste reflexe sunt constiente, apoi devin inconstiente si se numesc engrame (reflexE);
- aceste noi engrame sunt asimetrice datorita mandibulei care este deviata si duc la o abrazie dentara asimentrica si la formarea altor stopuri ocluzale care nu mai sunt atat de bine tolerate de tesuturile care realizeaza ocluzia;
- in cazul unor reactivitati, cele 4 structuri actioneaza prin mijloace de adaptare:
dintii - sufera abrazie asimetrica care duce la devierea liniei mediane, lucru constatat la examenul clinic;
parodontiul - reactioneaza prin neostructura osoasa - ↑ rezistenta din jurul dintilor care sufera presiuni in afara axului lor, tabla osoasa de la nivelul parodontiului se adapteaza prin ingrosare, spongioasa isi intareste structura osoasa.
- la Rx - lamina dura ingrosata si o condensare osoasa a spongioasei alveolare;
musculatura - se adapteaza datorita aparitiei noilor engrame; s-a realizat un anumit stereotip ce compenseaza bine masticatia;
ATM - se poate adapta prin rezorbtie si atrofie, la nivel condilian pentru noua pozitie.
Pacientul nu acuza discomfort, se adapteaza.
- ocluzia habituala este ireversibila; nici macar protetic nu mai riscam sa refacem ocluzia centrica - nu mai restabilim RC. Datorita faptului ca este ireversibila dar bine tolerata, este considerata ocluzie functionala.
- conditia este ca ocluzia habituala sa fie adaptata functional, sa nu deranjeze;
- obiectiv, nu trebuie sa avem modificari patologice: trauma parodontala, dureri musculare;
- ocluzia habituala daca trece in ocluzie decompensata - tratamentul disfunctiei cranio-maxilare sau mandibulo-craniana - trebuie reabilitata.
3. Ocluzia artificiala
- ocluzia restabilita cu ajutorul lucrarilor protetice;
- = ocluzie terapeutica sau organica;
- este reprezentata de relieful ocluzal al lucrarilor protetice, dar si de ocluzia naturala care a suferit remodelari coronare prin slefuiri selective;
- remodelarea coronara (= corono-plastia = resapare coronara = slefuiri selectivE);
Modalitati de refacere a ocluziei artificiale in ocluzie de IM
- in parodontopatii care au ajuns in stadiul de migrari dentare - remodelare coronara;
- cand individul prezinta ocluzie centrica, refacerea unei edentatii prin proteze fixe seva face tot in ocluzie centrica cu refacerea stopurilor ocluzale functionale de tip cuspid - foseta;
- cand individul prezinta ocluzie habituala, refacerea ocluzala prin punte se face in ocluzie de IM pe care o are, adica ocluzie habituala;
- trebuie realizate contacte functionale cuspid -foseta.
Aspecte practice stricte
- fazele clinice de importanta maxima in realizarea stopurilor ocluzale functionale in realizarea unei punti;
- se respecta principiul de modelare a reliefului ocluzal prin modelarea contactelor cuspid - foseta. Aceasta este preluata de contacte functionale ce au existat;
- in conditiile cand nu a avut stopuri ocluzale la dintii stalpi slefuirea se realizeaza a.i. tehnicianul sa realizeze stopuri functionale.
Realizarea corecta a unei punti:
1. Slefuirea dintilor cu un modelaj care sa asigure stopuri ocluzale functionale a dntilor stalpi decisi;
2. Vor fi examinate in ocluzie. Acestia realizeaza stopuri functionale cu antagonisti. Daca exista stopuri functionale, slefuirea se face normal; Daca exista stopuri nefunctionale, slefuirea se face atipic a.i. modelajul realizat de tehnician a machetei sa se faca cu refacerea stopurilor ocluzale functionale.
3. Amprenta in ocluzie centrica:
- [amprenta intr-un singur timp = antagonistii + camp protetic];
- [amprenta in 2 timpi = kitul + al II-lea material];
Cand luam amprenta trebuie sa ne referim la obiectivele amprentarii care sunt urmatoarele:
Amprentarea corecta a:
- dintilor stalpi,
- antagonistilor,
- a dintilor vecini,
- a bresei edentate,
- in ocluzie, care toate se iau deodata.
- Stentul - portamprenta + materialul fluid ce amprenteaza fidel totul sau stent + stomaflex pasta (kit + fluiD). Exista situatii clinice cand IM este disparuta - amprentarea se face separat:
1. amprentarea campului protetic;
2. amprentarea antagonistilor;
3. amprentarea IM.
4. Proba machetei in ceara:
- rol hotarator daca stopurile ocluzale sunt functionale;
- vom verifica si modelajul celorlalte suprafete;
- in CB dirijam mandibula pacientului sa muste in IM;
- constatam ca la nivelul ocluzal s-au imprimat antagonistii - punte inalta - tehnicianul a gravat prea mult;
- inchiderea marginala
5. proba scheletului metalic:
- verificarea pe model - dintii in contact cu antagonistii;
- verificarea in CB - realizarea ariei de contact;
- sa existe contacte functionale.
PLANUL DE OCUZIE
- reprezinta suprafata ce se formeaza prin unirea marginii incizale si a varfurilor cuspidiene. (vf cuspidiene se refera atat la cuspizii V cat si la cei O);
- exista plan de ocluzie maxilar si mandibular;
- suprafata care se formeaza in momentul contactului dintre ariile ocluzale la dintii maxilari si mandibulari.
Caractere:
1. este un plan real; la acest nivel se intalnesc dittii celor doua arcade
2. se refera la dentatia naturala sau arcade artificiale realizate prin lucrari protetice
3. este un plan curb caruia i se pot descrie 3 curburi:
Curburile planului de ocluzie:
1. Curbura sagitala (curba lui SpeE) prin care se intelege linia ce se formeaza prin unirea vf cuspizilor V in plan sagital.
Caracteristicile curbei sagitale: - profunzimea maxilara la nivelul M1
- este o curba cu concavitarea in sus la mand si convexitatea in jos la maxilar.
- adancimea curburii este diferita, incepand de la o adancime minima, uneori chiar dreapta (orizontalA), pana la o adancime mare.
Intotdeauna gradul de adancime a curburii este corelat cu caracteristicile ocluziei frontale a.i.:
- cand avem curbura adanca, exagerata, obligatoriu avem supraacoperire mare si trapta sagitala mica pentru a realiza dezocluzia dintilor laterali in miscarea de propulsie;
- curbura plata - asociata cu pozitia incisivilor cap la cap.
Aceste corelatii prezinta imprtanta practica pentru restaurari protetice atat pentru zona frontala cat si pentru zona laterala.
- Exista numeroase situatii patologice cand curba sagitala este modificata. Putem intalni curba sagitala neregulata care apare datorita modificarilor postextractionale prin migrarea vecinilor si antagonistilor, care deniveleaza planul de ocluzie.
- Curbura inversa - cand se realizeaza punti maxilare si mandibulare pe arcada cu greseli de conceptie sau in cazul unei punti gresite a anagonistilor
2. Curbura transversala (curba lui WilsoN) - este data de gradul de inclinare a dintilor cuspidati. (dintii maxilari au o inclinatie cu convergenta la maxilar si dintii mandibulari cu divergenta apicala - cuspizii P sunt mai coborati decat cei V, iar la nivelul mandibular, cuspizii V sunt mai ridicati decat cei L).
- este curbura care uneste vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecarui dinte atat in hemiarcada stg, cat si in cea dr, si care se prelungeste spre linia mediana.
- curbura lui Wilson prelungita la nivelu liniei mediane formeaza un unghi cu varful in jos. Aceasta se datoreaza pozitiei cuspizior P si V mandibulari care sunt implantati intr-o pozitie mai inalta fata de cuspizii de echilibru sau de ghidaj.
- importanta curburii transversale este deosebita in studiul ghidajului lateral.
- la maxilar concav in jos si invers la mandibula;
- este o curbura de compensatie care asigura mobilitatea in miscarile de lateralitate.
3. Curbura incizala (frontalA) este curbura ce uneste marginile incizale ale I superiori - conturul pe care il ia marginea incizala a incisivilor.
- in mod normal este curba cu concavitatea indreptata in sus deoarece prin unirea marg incizale ale I se realizeaza aceasta curba intrucat incisivii laterali sunt plasati mai sus decat incisivii centrali.
- de fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.
- curbura cu concavitatea in jos - Ic < Il.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
