Cea mai frecventa
tumora a articulatiei temporomandibulare este osteomul condilului mandibular. Originea lui este inca discutata fiind incriminati factori traumatici (traumatisme directe sau indirecte soldate cu fracturi si calus exuberanT), infectiosi (artrite cronicE) si endocrini. Este intalnit mai frecvent la adultul tanar, este unilateral, insotit de o crstere in exces a jumatatii respective a mandibulei, cu
tulburari de ocluzie. Se palpeaza anterior de tragus, sub radacina longitudinala a zigomei; poate proemina in conductul auditiv extern, producand o hipoacuzie cu senzatie de ureche infundata. Diagnosticul pozitiv se stabileste cu ajutorul radiografiei care arata condilul marit de volum si deformat adesea depasind cavitatea glenoida ceea ce determina si o limitare a excursiilor mandibulare. Diagnosticul diferential se face cu hiperplazia de condil, care se insoteste de aceleasi tulburari de crestere si moddificari de ocluzie ale mandibulei, insa condilul apare numai marit dimensional, pastrandu-si forma normala.
Tratamentul consta in rezectia condilului mandibular.
Alte
tumori benigne, citate la nivelul articulatiei temporomandibulare sunt: condromul, osteocondromul, fibromixomul. Tumorile maligne primare sunt intalnite foarte rar; condrosarcomul, sarcomul sinovial, fibrosarcomul.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
