Epidemiologie
Litiaza biliara este o entitate relativ frecventa, peste 10% din populatia adulta a tarilor europene prezentand aceasta stare morbida. In Banat, un studiu prospectiv a aratat ca 13% din adultii peste 20 de ani aveau
litiaza biliara. Descoperire adesea intamplatoare, cu ocazia efectuarii unei ecografii de rutina, litiaza biliara poate fi adesea clinic manifesta.
Etiopatogenia litiazei biliare
Factorii etiologici principali incriminati in aparitia litiazei biliare colesterolotice sunt: predispozitia genetica, sexul feminin (raport femei/barbati cu litiaza biliara 2-3/1), obezitatea, varsta, hiperlipoproteinemiile, paritatea,
diabetul zaharat etc.
Patogenia litiazei biliare colesterolice consta dintr-o rupere a echilibrului existent in bila, unde colesterolul, acizii biliari si lecitina sunt intr-un echilibru ce asigura solubilizarea colesterolului. O crestere a eliminarii de colesterol (in hiperlipoproteinemii, in slabiri bruste in greutate, in diabetul zaharat, in obezitatE) sau, din contra, o scadere a eliminarii de acizi biliari vor duce la ruperea echilibrului ce asigura solubilizarea colesterolului, la precipitarea acestuia si nucleierea cristalelor de colesterol. Staza biliara (de exemplu, in sarcinA) este un alt factor care favorizeaza formarea calculilor. In cazul litiazei de bilirubinat de calciu, mecanismul de formare este diferit si consta dintr-o eliminare crescuta de bilirubinat, cum apare in hemoliza cronica,
ciroza hepatica, infectii cu Clonorsis (in tarile asiatice, unde, in mod clasic, predomina litiaza de bilirubinat de calciU).
Diagnosticul
Diagnosticul litiazei biliare poate fi clinic, atunci cand apare colica biliara sau un sindrom dispeptic, ce poate sugera o suferinta biliara. Trebuie precizat ca foarte adesea litiaza biliara este asimptomatica, complet sau partial (doar vagi simptome dispepticE), iar diagnosticarea ei se face intamplator.
Diagnosticul paraclinic al litiazei biliare se face prin ecografie. La examinarea ultrasonica litiaza biliara apare ca una sau mai multe imagini hiperreflectogene, mobile cu pozitia bolnavului si care prezinta "umbra posterioara". Dimensiunile calculilor se pot aprecia prin ecografie, la fel si numarul aproximativ. Alte metode diagnostice pentru litiaza biliara cum este colecistografia, nu se mai folosesc; eventual doar in vederea unei litolize medicamentoase sau litotripsii extracorporeale (pentru determinarea caracterului radiotransparent sau radioopac al calculiloR) se apeleaza la ele.
Computer
tomografia poate aprecia continutul de calciu al calculilor biliari, in vederea unei terapii nechirurgicale, dar metoda este relativ scumpa pentru astfel de scopuri.
Un concept modern asupra litiazei biliare este cel al impartirii litiazei biliare in:
-litiaza biliara simptomatica;
-litiaza biliara asimptomatica;
Litiaza biliara simptomatica este aceea care genereaza colicile biliare (prin colica biliara se intelege o
durere intensa sau violenta localizata in epigastru sau in hipocondrul drept, eventual iradiind subscapular, cu durata de obicei de peste jumatate de orA).Greturile sau
varsaturile (la fel cefaleea sau migrenA), aparute in afara unei dureri colicative, nu incadreaza o litiaza ca fiind simptomatica.
Litiaza biliara asimptomatica este aceea care nu genereaza
colici biliare.
Diagnosticul diferential al litiazei biliare se face din punct de vedere clinic cu durerea ulceroasa, colica renala, durerea din pancreatita cronica, dispepsia de tip dismotilitate etc. Diagnosticul diferential ecografic al litiazei biliare se face cu polipul vezicular, neoplasmul de vezica biliara, cu malul biliar ("sludge biliar").
Evolutie
Evolutia litiazei biliare este adesea imprevizibila. In general, litiaza biliara simptomatica genereaza colici relativ frecvente, care se pot complica cu hidrops vezicular, colecistita acuta etc. Litiaza biliara asimptomatica ramane adesea fara simptome pe tot restul vietii, iar niste studii prospective au aratat ca doar aprox.20% din litiazele biliare asimptomatice au devenit simptomatice (cu colici biliarE) in 10 ani de urmarire.
Complicatii
Complicatiile litiazei biliare sunt: colica biliara, hidropsul vezicular, colecistita acuta, migrarea calculoasa coledociana, pancreatita acuta biliara, ileusul biliar, neoplasmul de vezica biliara.
Prognostic
Prognosticul litiazei biliare este bun, deoarece cazurile simptomatice se rezolva cel mai adesea chirurgical, iar cele asimptomatice se tin sub supraveghere.
Tratamentul litiazei biliare
La ora actuala exista aproape un consens ca litiaza biliara asimptomatica sa fie tinuta doar sub observatie si nu rezolvata chirurgical (ghidul OMGE-Organizatia Mondiala de GastroenterologiE). Avand in vedere ca doar 1-2% din cazurile asimptomatice devin anual simptomatice, espectativa pare solutia cea mai logica si cea mai economica, ramanand ca, daca simptomele apar, sa se decida o terapie.Trebuie sa retinem ca realizarea colecistectomiei, desi este un gest chirurgical relativ simplu, este grevata uneori de aparitia unor complicatii.
Litiaza biliara simptomatica va fi tratata. Cel mai adesea acest tratament este chirurgical si mai rar prin tehnici nechirurgicale. O data cu introducerea colecistectomiei laparoscopice, a crescut gradul de acceptabilitate de catre bolnav a interventiei. Ea asigura o interventie sigura, o spitalizare scurta si sechele postoperatorii minime (in mainile unor chirurgi bine antrenati in aceasta tehnicA). Se trateaza prin aceasta tehnica mai ales litiaza biliara necomplicata, dar si colecistita acuta sau hidropsul vezicular. In colecistita scleroatrofica litiazica sau in suspiciunea de litiaza coledociana, se prefera cel mai adesea tehnica clasica a colecistectomiei deschise. In suspiciunea de litiaza coledociana, explorarea coledocului prin ERCP (colangiografie endoscopica retrogradA) este obligatorie, descoperirea de calculi permitand extragerea lor prin endoscopie.
Tehnicile nechirurgicale de tratament al litiazei biliare sunt litoliza medicamentoasa si litotripsia extracorporeala.
Litoliza medicamentoasa se adreseaza calculilor de colesterol, de preferinta de mici dimensiuni, ce umplu sub jumatate din volumul vezicular si cu un
colecist cu zona infundibulo-cistica permeabila. Tratamentul consta din administrarea de acid ursodeoxicolic (10 mg/kg corp/zI) preparatul Ursofalk sau din combinarea acestuia cu acid chenodeoxicolic (10-15 mg/kg corp/zI), preparatul Litofalk pentru un interval de 3-12 luni, pana la dizolvarea completa a calculilor (sansa de succes este de 50% si exista riscul de recidiva de aprox. 10%/an, in primii 5 anI). Supravegherea rezultatelor se face prin ecografie. Metoda de disolutie medicamentoasa a calculilor a devenit tot mai rar utilizata in ultimii ani.
Litotripsia extracorporeala (ESWL) consta din bombardarea calculilor de colesterol cu unde de soc (shock wave lithotripsY); ea se adreseaza calculilor unici sau putin numerosi, de preferinta sub 15 mm. Fragmentele rezultate din litotripsie vor fi apoi dizolvate prin administrarea de acizi biliari (in special acid ursodeoxicoliC), pana la disparitia completa a tuturor fragmentelor de calculi din vezica. Ambele tehnici nechirurgicale (litoliza medicamentoasa si ESWL) sunt relativ scumpe si sunt tot mai rar folosite la ora actuala.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
