Tulburarile de tip schizofren sunt caracterizate, in general, prin distorsiuni fundamentale si caracteristice ale gandirii si perceptiei si ale afectelor care sunt neadecvate sau tocite. Campul de constiinta clar si capacitatea intelectuala sunt deobicei mentinute, desi unele deficite cognitive se pot instala in decursul timpului. Tulburarea implica functiile cele mai bazale, care dau unei persoane sentimentul unicitatii, individualitatii si autodirectionarii de sine. Cele mai intime ganduri, sentimente si acte sunt adesea trtite ca fiind cunoscute sau impartasite de altii; se pot dezvolta si deliruri explicative, avand ca convingere ca forse naturale sau supranaturale actioneaza pentru a influenaa gandurile si actiunile individului afectat, in modalitati care sunt, adesea, bizare. Ei pot sa se vada pe ei insati ca pivotul a tot ceea ce se intampla. Halucinatiile, in special auditive, sunt frecvente si pot comenta conduitele sau gandurile S. Perceptia este frecvent perturbata, astfel ca culorile si sunetele pot fi excesiv de vii sau alterate in calitate, si pot sa apara trasaturi irelevante ale unor ganduri obisnuite ca fiind mai importante decat intregul obiect sau situatie. Perplexitatea apare de obicei precoce, si duce frecvent la convingerea ca situatiile de fiecare zi poseda un inaeles, in special de rau augur, care se refera doar la individul respectiv. In tulburarile de gandire tipic schizofrene, trasaturile periferice si irelevante ale unui concept, care sunt inhibate intr-o activitate mentala normal directionata, sunt aduse in prim plan si utilizate in locul acelora care sunt relevante si adecvate situatiei. Astfel, gandirea devine vag_, eliptica si obscura, iar expresia ei in vorbire uneori incomprehensibila. Intreruperile si interpelarile in cursul gandirii sunt frecvente, iar gandurile pot parea a fi "extrase" de unii agenai externi. Dispozitia afectiva este, in mod caracteristic, superficiala, capricioasa sau nepotrivita. Ambivalenaa si tulburarea voinaei pot apare sub forma de inertie, negativism sau stupor. Catatonia poate fi prezenta. Debutul poate fi acut, cu comportament serios perturbat, sau insidios, cu o dezvoltare gradala a ideilor si conduitei ciudate. Evolutia este variabila, si nu este inevitabil cronica sau deteriorativa (evolutia este specificata prin al 5-lea caracteR). Intr-un numar de cazuri, care poate varia in dupa tipul de cultura si de populatie poate rezulta o recuperare completa, sau aproape completa. Distributia pe sexe este aproximativ egala, dar debutul tinde sa fie tardiv la femei.
Cu toate ca nu pot fi idenificate simptome stric patognomice, este util ca, in scopuri practice, sa se divida simptomele de mai sus in grupuri de importanta speciala pentru diagnostic, care apar adesea impreuna, cum ar fi:
(A). Ecoul gandirii, insertia sau retragerea gandirii si raspandirea gandirii;
(B). Delirurile de control, influenas sau pasivitate, clar referitoare la miscarile corpului sau a membrelor sau la ganduri, actiuni sau sentimente specifice; perceptia deliranta;
(C). Voci halucinatorii facand un comentariu continuu despre comportamentul S., sau discutandu-l intre ele, sau alte tipuri de voci halucinatorii, venind dintr-o anumita parte a corpului;
(D). Deliruri persistente, de orice fel, care sunt cultural inadecvate si complet imposibile; de ex.: deliruri de identitate politica sau religioasa, capacitate si puteri supraumane (de ex.: a fi in stare sa controleze vremea, sau de a fi in comunicare cu straini din alte lumE);
(E). Halucinatii persistente, in orice modalitate, cand sunt insotite de deliruri temporare sau semiconstituite, fara un continut afectiv clar, sau de catre idei de supraevaluare persistente sau cand apar zilnic, timp de saptamani sau luni;
(F). Intreruperi sau interpolari in cursul gandirii, din care rezulta incoerenas, vorbire irelevanta sau neologisme;
(G). Comportament catatonic, cum ar fi: excitatia, flexibilitatea ceroasa sau existenta unei anumite posturi; negativism, mutism, sau stupor;
(H). Simptome "negative", cum ar fi o marcata apatie, sarscie a vorbirii, rscirea sau incongruenaa raspunsurilor emotionale (ele, de obicei, au ca rezultat retragerea sociala si scaderea performanaei socialE). Trebuie sa fie clar ca acestea nu se datoreaza depresiei sau medicatiei neuroleptice.
(I). O modificare semnificative si intensa in calitatea globala a unor aspecte ale comportamentului, ce se manifesta prin lipsa de interes, de finalitate, inutilitate, atitudine de tip auto-repliere si retragere sociala.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Cerinaa normala pentru un diagnostic de schizofrenie este ca cel putin un simptom foarte clar (ti, de obicei, doua sau mai multe daca sunt mai putin bine conturatE) apartinand oricaruia dintre grupele listate mai sus de la (A) la (D), sau cel putin doua simptome din grupele (E) la (H), trebuie sa fie in mod clar prezente in majoritatea timpului pe o perioada de o luna sau peste. Stari intrunind astfel de exigenae simptomatice, dar de o durata de sub o luna (indiferent daca sunt tratate sau nU) trebuie sa fie diagnosticate intr-o prima instanas ca
tulburari psihotice sch.-like. acute (F23.2) si reclasificate ca schizofrenie daca simptomele persista perioade mai lungi de timp.
Privind retrospectiv, putem constata ca o faza prodromala, cu simptome si comportamente cum ar fi pierderea interesului pentru munca, activitati sociale, inf_tisare si
igiena personala, impreuna cu anxietate generalizata si grade usoare de
depresie si preocupare a precedat debutul simptomelor psihotice cu saptamani sau chiar luni de zile. Din cauza dificultatilor de a delimita in timp debutul, criteriul duratei de o luna se aplica numai simptomelor specifice listate mai sus si nu oricarei faze prodromale nonpsihotice.
Diagnosticul de schizofrenie nu trebuie pus in prezenta unor simptome depresive sau maniacale extensive, decat daca este clar ca simtomele de tip schizofren au antedatat tulburarea afectiva. daca atat simptomele schizofrenice cat si cele afective se dezvolta impreuna, si sunt egal echilibrate, atunci trebuie pus diagnosticul de tulburare schizo-afectiva, chiar daca simptomele de tip schizofren prin ele insele ar justifica diagnosticul de schizofrenie. Schizofrenia nu trebuie diagnosticata nici in prezenta unei boli cerebrale evidente sau in timpul starilor de intoxicatie, cu sau fara sevraj. Tulburarile similare ce se dezvolta in prezenta epilepsiei sau a altei boli cerebrale trebuie codificate la F06.2, iar cele induse de drog la F1x.5.
Modalitatea evolutiva:
Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi clasificata utilizand cel de-al treilea caracter al codului, astfel:
F20.x0 - Continua
F20.x1 - Episodica, cu deficit progresiv
F20.x2 - Episodica, cu deficit stabil
F20.x3 - Episodica, remitenta
F20.x4 - Remisiune incompleta
F20.x5 - Remisiune completa
F20.x8 - alte
F20.x9 - Perioada de observatie sub 1 an
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
