Plecand de la celulele primare, de tip "stem" cele doua linii limfocitare, T si B, se separa ca urmare a instructiei suferite in organele limfoide primare, timusul si respectiv bursa Fabricius (Hieronymus Fabricius ab Aquapendente 1537-1619). Bursa este un organ bine definit la pasari, situat in regiunea cloacei, dar corespondentul acestui organ la mamifere este greu de identificat strict anatomic, cu toate ca functional rolul bursei pare a fi detinut de anumite formatiuni limfoide ale tubului digestiv.
Dupa o perioada de instruire, in timus sau in bursa, limfocitele colonizeaza o serie de organe si in special maduva oaselor,
splina si ganglionii limfatici pentru ca apoi limfocitele din aceste "organe secundare" sa se delimiteze ireversibil in una din seriile liniei limfocitare B sau T.
Ambele linii limfocitare, B si T, detin proprietati definitorii ale reactivitatii imunitare si in primul rand - specificitatea reactiei cu un anumit antigen. Celulele stimulate de antigen se multiplica formand o clona de celule identice, a caror activitate tinde sa elimine antigenul respectiv din organism.
Sub aspect efector, stimularea antigenica a limfocitelor T determina producerea unor substante numite limfokine, iar stimularea limfocitelor B duce, printr-un proces de diviziune, la formarea unei clone de celule, care in final, imbraca infatisarea plasmocitelor si care secreta
anticorpi (imunoglobulinE).
Proliferarea limfocitelor T in timus este extrem de vie (una din cele mai rapide din organisM), aceste celule divizandu-se de trei ori in timpul unei zile. Intr-un anumit moment de dezvoltare, limfocitele T se strecoara printre celulele epiteliale si parasesc timusul pe calea capilarelor sanguine. Ele se vor acumula apoi in anumite zone ale ganglionilor limfatici si ale splinei, denumite zone timo-dependente, de unde reintra periodic in circulatia generala pe calea vaselor limfatice si a canalului toracic. O buna parte din masa limfocitelor T se afla in stare circulanta, putand veni cu usurinta in contact cu antigene din diferite regiuni ale corpului.
Acelasi precursor celular primitiv va da
nastere limfocitelor B, pentru formarea carora este necesara o instructie primara in bursa. Dupa instructia bursala celulele sistemului limfocitar B dobandesc proprietatea de a secreta imunoglobuline.
Intr-un stadiu ulterior, o celula sau un grup de celule B va intalni antigenul corespunzator, va fi stimulata de catre acesta si va prolifera, generand in final o clona de plasmocite identice, cu o mare capacitate de a fabrica imunoglobuline. In cursul transformarii limfocitului B in plasmocit, celula ia infatisarea asa-numitului limfoblast. intreaga clona produce un singur tip de anticorp, fiecare plasmocit secretand circa 2 000 de molecule anticorp pe secunda, durata vietii unui plasmocit fiind de cateva zile.
O parte din celulele B pastreaza insa trasaturile limfocitare, devin asa-numitele celule cu memorie imunologica, au o viata indelungata si asigura reactiile imune de mare amploare ca raspuns la un nou contact cu antigenul.
Imediat dupa instructia bursala, limfocitele, devenite acum limfocite B, sintetizeaza imunoglobuline. Cronologic apar mai intai imunoglobulinele M (IgM) dupa care survine virarea functionala spre celelate clase.
Desi proliferarea celulelor imunoformatoare indusa de contactul cu antigenul este exploziva, ea este la un moment dat reprimata in primul rand gratie unui mecanism de feed-back prin care, la un anumit nivel, masa de anticorpi inhiba proliferarea clonei celulare care o produce.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
