Desii inflamatia este descrisǎ ca o reactie comunǎ nespecificǎ, de apǎrare impotriva distrugerii celulare, natura agentului patogen poate influenta tabloul inflamatiei.
Reactia inflamatorie este influentatǎ de natura agentului patogen dar si de tesutul afectat.
Inflamatiile supurative
Cand se formeazǎ puroiul, inflamatia este denumitǎ inflamatie supurativǎ. Supuratia in general indicǎ faptul cǎ infectia a fost localizatǎ.
In perioada de dinaintea aparitiei terapiei cu antibiotice era privitǎ ca un semn favorabil. Cu toate acestea puteau apare flegmoanele care reprezintǎ rǎspandirea difuzǎ a procesului supurativ.
Inflamatia seroasǎ - apare prin acumularea excesivǎ a unui lichid clar, seros, asa cum se intamplǎ de exemplu in cangrena gazoasǎ (clostridiuM).
Spre deosebire de aceasta in tesuturile compacte inflamate (tesut osoS) cantitatea de exudat este limitatǎ si inflamatia provoacǎ o crestere a presiunii in tesuturile inconjuroare ce duce la
obstructia vaselor sanguine si aparitia necrozei cu o complicatie (osteomielitelE).
Inflamatia fibrinoasǎ - se caracterizeazǎ printr-o producere in exces de fibrinǎ, de obicei in cantitǎtile naturale, ducand la pleurezii, pericardite si peritonite fibrinoase.
Cand alǎturi de excesul de fibrinǎ apare si un exudat seros important, vorbim de o inflamatie serofibrinoasǎ.
Inflamatiile hemoragice
Aparitia unui exudat sanguin indicǎ o afectare vascularǎ severǎ. Poate fi intalnitǎ in afectiuni pulmonare: otrǎviri cu substante organo-fosforice,
pneumonia gripalǎ; poate apǎre deasemenea in pancreatitele hemoragice si in antraxul cutanat.
In afarǎ de caracteristicile si proprietǎtile agentului cauzal, dinamica procesului inflamator este influentatǎ si de terenul pe care se desfǎsoarǎ.
1. Varsta - cele douǎ extremitǎti influenteazǎ procesul inflamator.
Noul nǎscut are o capacitate limitatǎ de a realiza procese inflamatorii cu toate caracteristicile sale. Datoritǎ dezvoltǎrii incomplete a mecanismelor de apǎrare organismul noului nǎscut nu poate delimita germenii din focarul inflamator, existand un mare risc de diseminarea infectiilor.
La varstnici, care in general au o reactivitate diminuatǎ, se dezvoltǎ mai frecvent procese inflamatorii cronice, vindecarea fǎcandu-se mult mai incet.
2. Starea nutritionalǎ a organismului este un alt factor de mare importantǎ.
Denutritii cronici, casecticii, prezintǎ o evolutie mult mai gravǎ a procesului inflamator, riscul diseminǎrii microbiene fiind crescut iar vindecarea fǎcandu-se defectuos si greoi.
Desfǎsuratǎ la nivel celular, umoral si vascular, reactia inflamatorie este controlatǎ de sistemul neuroendocrin, formatia recticularǎ, hipotalamus si cortex, avand un caracter general (73).
Procesul inflamator cronic
Diferenta dintre procesul acut si cel cronic se face numai din punct de vedere al evolutiei in timp. Cel cronic se intinde pe o perioadǎ mai mare de douǎ sǎptǎmani, indiferent de factorul cauzal. In fapt procesul inflamator cronic este precedat de o evolutie nesatisfǎcǎtoare a celui acut. Dacǎ agentul patogen persistǎ in focarul inflamator reactia va continua pe o perioadǎ mai indelungatǎ. Supuratia, puroiul, si vindecarea incompletǎ pot complica evolutia inflamatiei.
Inflamatia cronicǎ se caracterizeazǎ histologic prin existenta unui infiltrat dens bogat in limfocite si macrofage. Dependent de extinderea leziunilor tisulare se poate produce revenirea la normal a structuilor sau apar procese reparatorii cu fibrozǎ si alterarea tesuturilor respective.
EXUDATUL INFLAMATOR
Exudatul inflamator este format din:
. Plasma exudata
. Celule sanguine transvazate
. Proliferarea locala celulara
. Produsii locali de catabolism
Natura exudatului variaza in functie de organul sau tesutul interesat si de durata procesului inflamator.
Inflamatiile pot evolua cu exudat noncelular, celular, mixt sau cu procese de tip granulomatos.
Exudatul noncelular
Exudatul noncelular poate fi:
. Seros: de exemplu lichidul dintr-o vezicula sau lichidul pleural din pleureziile seroase, format din plasma exudata bogata in proteine si rare leucocite.
. Fibrinos: format cand lichidul extravazat contine mult fibrinogen care se transforma in filamente de fibrina, foarte aderente. Exudatele fibrinoase sunt intalnite la nivelul seroaselor inflamate, cum sunt pleura si pericardul.
. Mucinos sau cataral: se formeaza pe suprafata mucoaselor inflamate, unde se gasesc celule secretoare de mucus. Exudatul nu se produce prin transvazare, ci prin stimularea secretiei fiziologice a glandelor mucosecretante. Exemplul comun este rinoreea de la debutul rinitelor acute.
Exudatul celular
Acest tip de exudat contine foarte multe neutrofile, care predomina in focar. Acest tip de exudat reprezinta puroiul si este caracteristic pentru
infectiile bacteriene.
Puroiul este format din:
. Neutrofile vii sau degradate
. Bacterii vii sau moarte
. Detritus celular degradat (lichefiaT) de enzimele lizozomale.
Cand supuratia se produce intr-un tesut solid sau in parenchim, evolutia depinde in mare masura de bariera imuno-fibrino-leucocitara. Aceasta este o retea de fibrina care contine in ochiurile ei neutrofile, limfocite, monocite si macrofage. Ea are rol de aparare si de limitare a extinderii procesului inflamator prin factorul mecanic (fibrinA) si prin celulele continute.
Bariera imuno-fibrino-leucocitara are o importanta deosebita in limitarea infectiilor bacteriene. Unii germeni stimuleaza formarea barierei. De exemplu stafilococii secreta stafilocoagulaza, o enzima care stimuleaza productia de fibrina, infectia stafilococica apare de aceea sub forma de abces, bine delimitat si strict localizat, cu o bariera fibrino-leucocitara constituita. Prin aceasta bariera trec greu
antibioticele si vindecarea este dificila. De aceea se recomanda evacuarea chirurgicala a abceselor cand este posibil.
Alti germeni inhiba formarea barierei imuno-fibrino-leucocitare. De exemplu, streptococii secreta streptokinaza, o enzima fibrinolitica. Aceasta nu permite formarea retelei de fibrina. Infectia evolueaza sub forma de flegmon, slab delimitat, fara bariera fibrino-leucocitara, cu tendinta de extensie spre tesuturile din jur.
Exudatele cu structura mixta
Exudatele mixte contin elemente noncelulare si celulare. Exemple:
. Exudatul fibrinopurulent contine in special fibrina si neutrofile.
. Exudatul mucopurulent este format din mucus si neutrofile.
Inflamatia granulomatoasa
Inflamatia granulomatoasa se caracterizeaza prin acumularea uni numar mare de macrofage in agregate numite granuloame. O parte din macrofage se transforma in celule gigante si celule epitelioide. Acest tip de inflamatie apare in prezenta unor germeni care rezista la fagocitoza (de exemplu Mycobacterium tuberculosiS) sau a unor materiale de sutura neresorbabile .
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
