PSORIASISUL VULGAR

Este o boala de piele relativ frecventa care afecteaza 1-2% din populatie. Debuteaza de obicei la varsta adulta, dar sunt cunoscute cazuri si la copii si la batrani.
Leziunile de psoriasis se localizeaza preponderent pe zonele de extensie: coate, genunchi, regiunea sacrata, dar pot afecta oricare parte a pielii, mai rar fata. Leziunile sunt eritematoase, bine delimitate si sunt usor supradenivelate, acoperite de scuame groase, albe-sidefii, lamelare, usor detasabile. Gratarea scuamelor produce dare albicioase, pulverulente, datorita patrunderii aerului intre straturile scuamelor (semnul spermantetuluI). Gratarea metodica a scuamelor: la desprinderea ultimului strat de scuama se produce o hemoragie punctiforma (semnul Auspitz sau "roua sangeranda") datorita deschiderii capilarelor sanguine din varful papilelor dermice care sunt inalte (papilomatozA) si acoperite doar de cateva straturi de celule epidermice.
Dupa forma si dimensiunea leziunilor deosebim:

. psoriasis gutat (in picaturA)
. psoriasis numular (placi rotunde asemanatoare monedeloR)
. psoriasis in placarde(ajungand la diametru de zeci de cm.)

. psoriasis inelar (placi cu centru claR)

. psoriasis figurat, cu contur policiclic (geografiC)
. psoriasis inversat (localizat in pliurI) lipsesc scuamele datorita umezelii si maceratiei locale
. psoriasis generalizat cu leziuni diseminate pe trunchi si membre
. psoriasis universal: leziunile acopera aproape intregul tegument, persista cateva mici zone de tegument de aspect normal
Dupa localizare:

. in pielea paroasa a capului: placi eritematoscuamoase bine delimitate, fara alterarea parului.
. la unghii: hiperkeratoza subunghiala (seamana cu onicomicozA), depresiuni punctiforme ale lamei unghiei (aspect de "degetar"), onicoliza, "pata de ulei" (coloratia galbena a lamei unghialE).
. pe mucoase (raR): pe gland gasim placi circinate eritematoase.

Examenul histopatologic

Este caracteristic: epidermul ingrosat prezinta o scuama parakeratozica cu microabcese continand polinucleare neutrofile. Crestele interpapilare sunt alungite uniform. Stratul granulos lipseste, epidermul prezinta exocitoza cu polinuclerare. Papilele dermice sunt alungite, cu capilare dilatate, sunt acoperite de doar cateva straturi de celule epidermice. In derm se gasesc vase dilatate, inconjurate de leucocite polinucleare si mononucleare.

Etiologia psoriasisului nu este cunoscuta. Se stie ca este o boala care pentru a se exprima clinic presupune existenta unor factori genetici poligenici si de mediu.

 Rolul ereditatii este demonstrat de cazurile familiale, frecventa mai mare a cazurilor la cupluri la care ambii sunt psoriatici, asocierea frecventa a antigenelor HLA-Cw6 si HLA -B13

 Factorii de mediu care declanseaza sau agraveaza boala sunt numerosi:
- traumatismele (semnul Köbner = pe locul unui traumatism apare o leziune de psoriasis, de ex. dupa zgarieturi, cicatrici postoperatorii etc.)
- infectiile (dupa faringoamigdalite streptococice apar frecvent forme de psoriasis gutaT)
- factori endocrini (psoriasisul apare mai frecvent la pubertate si menopauza, se amelioreaza la gravide, se agraveaza postpartuM)
- lumina solara (in general expunerea la soare amelioreaza boala, rar o agraveazA)
- medicamente (sarurile de litiu, betablocantele, corticoterapia, antimalaricele pot agrava sau declansa psoriazisuL)
- stresul psihic agraveaza boala.

Patogenie

In psoriasis exista un turnover epidermic crescut: in loc de o luna, celulele bazale ajung la suprafata epidermului in 3-4 zile. Factorii declansatori amintiti determina activarea keratinocitului care elibereaza IL-1 si IL-8 cu rol chemotactic pentru leucocite si limfocite. Limfocitele T din derm sunt activate de celulele Langerhans, sintetizeaza limfokine care determina hiperproliferarea keratinocitara.

Forme clinice particulare de psoriasis

 Psoriasisul eritrodermic

Se caracterizeaza prin tegumente in totalitate rosii- vii (om rosU), bolnavul este adesea febril, starea generala se altereaza. Eritrodermia apare rar ca prima manifestare a psoriasisului, de obicei asistam la eritrodermizarea unui psoriasis cunoscut, sub actiunea unei infectii sau unui tratament intempestiv (cignolina, corticoterapiE). In psoriasisul universal se pastreaza mici zone de tegument sanatos, bolnavul nu prezinta febra, starea generala este relativ buna. La psoriasisul eritrodermic asistam la pierdere de caldura in exces, pierdere de lichide, proteine, ceea ce explica gravitatea cazurilor.

 Psoriasisul pustulos

Se caracterizeaza prin formare de pustule pe suprafata pielii. La examenul microscopic pustula este formata din acumularea de polinucleare in straturile superficiale ale epidermului care are un aspect spongiform (pustula spongiformA).

Deosebim doua forme de psoriasis pustulos:

- psoriasisul pustulos palmo-plantar: aparitia recidivanta de pustule amicrobiene (confundata des cu tinea palmo-plantarA).
O forma speciala, localizata la varful degetelor se numeste acrodermatita continua (HalloppeaU).
- psoriasisul pustulos generalizat: bolnav febril, starea generala alterata, eruptie pustuloasa generalizata, mai accentuata pe zonele de flexie. Se asociaza cu hipoalbuminemie, hipocalcemie, leucocitoza cu neutrofilie si limfopenie, VSH crecut. Adesea se asociaza cu artropatii, poate duce la casexie si moarte.
O forma speciala de psoriasis pustulos este "impetigo herpetiform" al gravidelor.

 Psoriasis artropatic

Poate preceda psoriasisul, dar de obicei afectarea cutanata precede artropatia. Se asociaza mai des cu psoriasisul pustulos si eritrodermic, cu psoriasisul unghiilor.
Artropatia poate afecta:
- articulatiile periferice, fiind o poliatrita seronegativa (absenta factorului reumatoiD) cu afectarea mai ales a articulatiilor interfalangiene distale, uneori sub forma de artrita mutilanta cu osteoliza severa, cu telescoparea degetelor
- articulatiile sacroiliace si ale coloanei vertebrale determinand spondilite si sacroileite psoriazice.

Tratament

Se indica tratament diferentiat dupa forma clinica, varsta, extinderea leziunilor. Orice tratament vizeaza obtinerea unei remisiuni clinice. Nu dispunem de metode de tratament curativ. Tinand cont de faptul ca afectiunea are evolutie cronica recidivanta, cu perioade de posibila remisiune spontana, in cazurile necomplicate indicam un tratament topic ce favorizeaza ameliorarea simptomelor cutanate.

Tratamentul local:

- bai zilnice prelungite, precedate de aplicarea unor ungvente keratolitice decapante pe baza de acid salicilic 3-5% si uree 15-20%.
Dupa decaparea leziunilor scuamoase se vor aplica medicamente care au efect de reducere a turnoverului cutanat accentuat:

- cignolin (derivat sintetic al crisarobinei - substanta naturala extrasa dintr-o planta tropicalA) are efect antimitotic prin inhibarea sintezei acizilor nucleici. Este o substanta iritanta, poate determina un eritem cutanat pronuntat, uneori poate provoca eritrodermizarea psoriasisului. Se aplica in concentratii mici de 0,1% 30 minute, se creste concentratia si durata aplicarii in functie de toleranta pacientului.

- gudroanele naturale (de carbune = coal tar, de pin = oleum cadinI) au efect similar cu cignolinul, dar eficacitatea lor este mai redusa.

- dermatocorticoizii au actiune vasoconstrictoare, antiinflamatorie, citostatica si de inhibare a fosfolipazei A2. Sunt cele mai agreate medicamente de pacienti, dar efectul lor se atenueaza in timp (tahifilaxiE). Sunt indicate in leziuni limitate, psoriasisul scalpului, psoriasisul inversat, psoriasisul unghiilor. Au dezavantajul ca remisiunea dupa tratament este mai scurta decat cea obtinuta prin cignolin, pot favoriza evolutia bolii spre eritrodermie sau psoriasis pustulos, aplicarea lor este grevata de efecte secundare locale si sistemice ale corticoterapiei topice.

- analogii vitaminei D3 (calcipotrioL) actioneaza prin reducerea proliferarii keratinocitare si reducerea activitatii limfocitelor T. Se aplica sub forma de ungvent.

- fototerapia: razele ultraviolete inhiba sinteza de ADN din epiderm. Se indica sub diverse forme:

- expunere la raze solare

- cure heliomarine
- expunere la raze ultraviolete emise de lampi clasice de u.v., se poate asocia cu aplicarea gudroanelor
- fotochimioterapia (PUVA) se bazeaza pe asocierea razelor ultraviolete A cu medicamente din grupul psoralenilor. Psoralenii se gasesc in plante (pastarnac, patrunjeL) si sub actiunea ultravioletelor formeaza compusi stabili cu bazele pirimidinice ale ADN-lui, inhiband replicarea. Se administreaza cu 2 ore inaintea expunerii la raze u.v. (OXSORALEN, MELADININA). In combinatie cu psoralenii razele u.v. au un efect pigmentogen accentuat, ceea ce explica aplicarea lor si in tratamentul tulburarilor de pigmentare cutanata (vitiligO).

Tratamentul sistemic

Nu este indicat in formele obisnuite de psoriasis. Azi dispunem de cateva medicamente eficiente care pot "albi" o eruptie psoriazica, dar nu vindeca boala, de aceea nu se indica decat in cazuri de psoriasis grav, rebel la tratamentele locale (psoriasis eritrodermic, pustulos, artropatiC).

- citostaticele inhiba sinteza acizilor nucleici, actioneaza imunosupresiv pe limfocitele T.

- Metotrexatul inhiba dihidrofolat reductaza, scade sinteza timinei. Se administreaza 15 mg pe saptamana, fractionat in 3 prize, la 12 ore interval. Efecte secundare: hematice, hepatice. Antidot: acidul folic.
- ciclosporina reduce proliferarea epidermica prin blocarea sintezei IL-2 si de alte limfokine si prin deprimarea imunitatii prin efect pe limfocitele T. Dezavantaje: cost ridicat, efecte secundare renale grave.

- retinoizii sunt derivati acizi de vitamina A (retinoL). Se utilizeaza acitretinul (NEOTIGASON) care actioneaza prin scaderea proliferarii epidermice, normalizarea keratinizarii, reduce chemotactismul leucocitelor. Se pot folosi in asociere cu PUVA (Re-PUVA) sau cu UVB (RE-UVB). Efecte secundare: cresterea lipoproteinelor, hiperostoze, uscaciunea mucoaselor cu cheilite exfoliative suparatoare, teratogenitate (se exclud din tratament femeile la varsta de procreerE).

PARAPSORIASISUL

Parapsoriasisul este o dermatoza cronica independenta de psoriasis, care inglobeaza cateva stari eritematoscuamoase de etiologie necunoscuta, cu evolutie cronica, rezistente la tratamentele dermatologice.
Deosebim doua forme mai importante de parapsoriasis :

. parapsoriasisul in picaturi: caracterizat printr-o eruptie papuloasa lenticulara simetrica pe trunchi si membre, cu leziunile acoperite de o scuama uscata care se poate deprinde in bloc

. parapsoriasisul in placi: leziuni sub forma de pete ovalare sau benzi orizontale pe trunchi si membre, acoperite de o scuama fina, furfuracee. Evolueaza zeci de ani fara simptome subiective, fiind rezistent la tratament. Se poate transforma in micozis fungoid (limfom cutanat cu limfocite T). In acest caz placile devin infiltrate, pruriginoase.

PITIRIASISUL RUBRA PILAR

Este o tulburare cronica de keratinizare caracterizata prin papule cornoase foliculare cat o gamalie de ac, inconjurate de eritem. Prin confluare leziunile formeaza placarde eritematokeratozice aspre la palpare dand senzatia de razuitoare.
Leziunile se localizeaza electiv pe genunchi, coate, dosul mainilor, se asociaza cu o hiperkeratoza difuza palmoplantara.

Tratament : reactioneaza favorabil la tratament cu derivati acizi de vitamina A (acitretin = NEOTIGASON).

PITIRIAZISUL ROZAT GIBERT

Este o dermatoza eritematoscuamoasa care apare mai frecvent la tineri.
Debuteaza sub forma unui placard eritematoscuamos pe trunchi sau membre, de 3-4 cm diametru, acoperit de o fina scuama.
Dupa circa 1 saptamana apar alte pete rozate, mai mici decat placa "mama", diseminate pe trunchi si radacina membrelor. Petele ovalare au aspectul unui "medalion", se dispun cu marele ax paralel cu spatiile intercostale (aspect de "pom de Craciun"), sunt acoperite de o scuama foarte fina, care cu timpul devine mai evidenta la periferie sub forma unui guleras, in timp ce centrul leziunii apare mai deprimat, cu un aspect incretit.
Leziunile nu sunt insotite de semne subiective (lipseste prurituL).
Dupa 4-6 saptamani dermatoza se vindeca spontan, de obicei fara recidive.
Etiopatogenia: necunoscuta. Se considera ca ar fi de origine virotica (incidenta mai crescuta primavara si toamna, existenta unor mici epidemii in familie si colectivitatI).

Tratament:

Este important sa favorizam vindecarea spontana si sa evitam orice tratament iritanat (bai cu sapun, lotiuni spirtoase - adesea aplicate datorita confuziilor cu dermatomicozE). Expunerea treptata la raze u.v. favorizeaza remisiunea. In cazurile iritate recurgem la aplicarea dermatocorticoizilor.

ACRODERMATITA PAPULOASA GIANOTTI - CROSTI

Este o eruptie cutanata eritemato-papuloasa care reprezinta un raspuns la o infectie virala. (Initial s-a incriminat virusul hepatitei B, ulterior si virusurile coxackie, echovirusuri, poliomieliteI).
Apare brusc, la copii aparent sanatosi, sub forma unor eruptii papuloase de 5-10 mm diametru, dispuse pe fata, fese si zonele de extensie ale extremitatilor (coate, genunchI). Poate coexista cu moderate semne generale (subfebrilitate, asteniE). Hepatita evolueaza de obicei anicteric, antigenul Hbs se poate detecta dupa 10 zile dupa debutul eruptiei.

LICHENUL PLAN

Este o dermatoza cutaneo-mucoasa papuloasa, pruriginoasa, cu evolutie cronica.
Se caracterizeaza prin aparitia de papule de 1-3 mm diametru, rosii-violacei, stralucitoare, plane, poligonale, prezentand pe suprafata lor o retea albicioasa. Papulele izolate pot conflua in placi si placarde. Pe locul unui traumatism local (grataJ) apar leziuni noi de lichen (semnul KöbneR).

Localizarea mai frecventa a eruptiei: fata anterioara a pumnilor, regiunea lombara, regiunile maleolare. In unele cazuri leziunile devin hipertrofice si se acopera cu o scuama groasa, hiperkeratozica (lichen cornoS).Leziunile cutanate pot persista luni sau ani. De obicei cele remise lasa in urma pete pigmentate.
Afectarea mucoaselor este frecventa: pe mucoasa bucala, buze, limba, mucoasa genitala si perianal apare un reticul albicios (in gura: aspect de frunza de ferigA).
Examenul histopatologic
Este caracteristic: hiperacantoza, hiperkeratoza ortokeratozica, hipergranuloza discontinua, in dermul superficial este prezent un infiltrat inflamator monomorf limfocitar, dispus in banda orizontala, in contact direct cu stratul bazal al epidermului pe care tinde sa-l dezorganizeze (degenerescenta hidropica a celulelor bazalE). Limita dermoepidermica prezinta papile ridicate "in bolta", cu muguri interpapilari ascutiti, cu aspect de "dinti de ferestrau". Pigmentul melanic din melanocitele lezate este captat in macrofagele (melanoforE) dermice.
Etiologia lichenului plan nu este cunoscuta. Se invoca rolul unor infectii virale, se cunosc efectele declansatoare ale stresurilor psihice, medicamentelor (saruri de aur, substante chimice folosite la developarea filmelor coloR). Teoria etiologiei autoimune se bazeaza pe aspectul infiltratului limfocitar dermic si punerea in evidenta a unor "antigene specifice de lichen plan" prin metode de imunofluorescenta.

Tratament

General:
- corticoterapia 0,5-1 mg/kgcorp/zi timp de 6 saptamani pana la obtinerea remisiunii, urmata de reducerea treptata a dozelor timp de inca 6 saptamani. Recidivele sunt posibile.
- retinoizii sub forma de acitretin (NEOTIGASON) se aplica similar psoriasisului
- griseofulvina este un antibiotic antifungic, in lichen actioneaza prin efectul antiinflamator
Local:

- se indica dermatocorticoizii, adesea sub pansament oclusiv
- razele ultraviolete singure sau sub forma de PUVA-terapie sunt urmate adesea de remisiunea eruptiei de lichen.

ERITEMUL POLIMORF

Este un sindrom cutaneomucos plurietiologic, determinat de infectii virale (herpes, hepatita B, gripa etc.), microbiene (streptococ, micoplasmE), administrare de medicamente (sulfamidE), boli autoimune (lupus eritematoS) sau de cauze necunoscute.
Este mai frecvent primavara si toamna. Debuteaza ca o infectie a cailor respiratorii superioare
(curbatura, cefalee , rinoreE). Deosebim eritem polimorf minor si major.

. Forma minora - leziuni simetrice pe dosul mainilor, picioarelor, coate, genunchi, uneori si pe fata
- forma eritemato-papuloasa cu leziuni "in cocarda" realizand aspectul de "eritem iris": placi rotunde cu centru cianotic sau purpuric, inconjurat de un lizereu eritematos, urmate la 1-2 saptamani de pete pigmentare.
- forma veziculo-buloasa cu bula centrala, inconjurata de cercuri concentrice veziculoase (aspect de "herpes iris")
Leziunile cutanate se pot insoti de leziuni erozive ale mucoaselor bucale si genitale.

. Forma majora (sindromul Stevens JohnsoN) - debuteaza brusc, cu febra ridicata, adesea pneumonie, hematurie, diaree, artralgii. Leziunile descrise la eritemul polimorf minor se dispun aici si la nivelul trunchiului, mucoasele sunt constant afectate (inclusiv ochii: keratite, irite, uveitE). Poate evolua spre deces prin infectii supraadaugate, afectare renala, toxemie.

Tratament

General: - antibiotice pentru combaterea infectiei

- corticoterapie (mai ales in formele gravE)

- antiinflamatoare nesteroidiene

Local: - in forme usoare: dermatocorticoizi; - in forme erozive: ca la piodermite.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor