1.) Generalitati:

Un numar de sindroame cu disfunctii cognitive s-a demonstrate a fi induse de modificari cromozomale, cel mai frcvent fiind sidromul Down, sau trisomia 21, care reprezinta o trieme din cazutile de retard mental, de l moderat pana la cel sever.
Sindromul Down este o afectiune permanenta in cadrul careia o persoana se naste cu anumite trasaturi fizice distincte, de exemplu facies aplatizat si gat scurt si un grad de intarziere mintala. Desi sindromul Down este permanent, majoritatea pacientilor pot duce o viata normala, activa. Beneficiind de ingrijirea adecvata si de ajutorul care au nevoie, copii cu sindrom Down pot avea crestere si dezvoltarea spectaculoasa si pot deveni adulti sanatosi. In medie s-a estimat ca unul din 800 sau 900 de copii se naste cu aceasta anomalie. Trasaturile genetice ale indiviziilor afectati de sindromul Down au fost pentru prima data descrise in 1866 de John Langley Down, un medic ce conducea un azil de copii retardati mintal. In urmatorii 90 de ani cauza sindromului Down a ramas un mister. Apoi in 1959 medicul francez Jerome Lejeune si Patricia Jacobs au indentificat in mod independent cauza ca fiind o anomalie genetica.
2.) Cauze:
Au fost emise mai multe teorii in legatura cu etioligia acestei boli dar cauza exacta nu este inca cunoscute. Probabil intervin mai multi factori ca: tulburari hormonale, radiatii, infectii virale, probleme imunologice, dar factorul cel mai implicat este varsta mamei.
Sindromul Down este cauzat de diviziunea celulara anormala cel mai frec-vent la nivelul ovocitului inainte sau in momentul conceptiei. Mai putin frecvent diviziunea celulara anormala poate afecta spermatozoidul in momentul conceptiei. Nu se cunosc factorii care determina celulele sa se divida anormal. Celulele sunt grupate sub forma de cromozomi. In mod normal in copil mosteneste 46 de cromozomi, cate 23 de la fiecare parinte. In urma diviziunii celulare anormale din sindromul Down rezulta material genetic suplimentar, de obicei un extra cromozom. Sindromul Down este clasificat in conformitate cu modul specific in care materialul genetic suplimentar este produs. Unii bebelusi pot sa aiba un amestec de celule normale si trisomice in corp. Medicii pot sa afle daca o femeie insarcinata are in pantece un copil cu sindromul Down cu ajutorul unui test de amniocente-za. Aceste material extra genetic determina intarzierea mentala si fizica a copilului.
Sistemele afectate de sindromul Down sunt: cardiovascular, nervos, cutanat si exocrine.
3.) Simptome:
Sindromul Down este diagnosticat la scurt timp dupa nastere, deoarece caracteristicile fizice sunt usor de determinat. Multe dintre caracteristicile acestui sindrom pot parea oameni care nu au sindromul Down, astfel incat analiza cromozomilor este cea care confirma diagnosticul. Majoritatea copiilor ci sindrom Down au cateva din urmatoarele trasaturi fizice:
- statura mica: copilul are de obicei un ritm de crestere mai lent, iar la varsta adulta este mai mica decat media
- tonus muscular scazut (hipotoniE): un copil poate avea mai putina forta musculara decat alti copii cu aceeacsi varsta
- gat scurt, gros cu tesut adipos si piele in exces
- brate si picioare scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul mare si al doilea de la picior
- multi au capul scurt si cu urechi mici, limba relativ mare care iese peste buza inferioara pronuntata, incheieturi mobile
- ochii se orienteaza in sus si spre exterior si adesea au o cuta de piele dispusa vertical intre cele doua pleoape, in coltul interior al ochiului; acesta este cunoscuta su numele de cuta epicantica
- un singur pliu la nivelul partii centrale a palmei: acesta este numit pliu palmar transvers sau linia simiana

Trasaturi faciale:

In sindromul Down se intalnesc trasaturi faciale distincte cum ar fi:

- urechi de forma modificata

- gura si limba anormal constituite: cerul gurii poate fi foarte arcuit si ingust
- punte nazala aplatizata: portiunea aplatizata a nasului situata intre cei doi ochi este frecvent infundata
- pete Brushfield: un fragment tisular pe iris, aceste pete nu afecteaza vederea
- dinti atipici si incovoiati: dintii copilului pot sa para mai tarziu si intr-un mod neobisnuit
Copilul poate prezenta si alte afectiuni asociate sindromului Down, cum ar fi:
- nivel de inteligenta sub normal, care afecteaza aproape fiecare copil cu sindrom Down
- afectiuni ale inimii diagnosticate la putin timp dupa nastere
- boli precum hipotiroidism, boala celiaca si afectiuni oculare
- susceptibilitate pentru alte probleme medicale, cum ar fi infectii respiratorii, afectarea auzului si probleme denrate
In situatii rare, mozicismul, o forma de sindrom Down, poate fi confundat cu alte boli mostenite sau tulburarui de dezvoltare. Indivizii cu sindrom Down prezinta o slaba memorie auditiva ei sunt mai favorizati in procesarea vizuala putand copia sau desena forme sau imagini, dar omitand unele detalii interne; abilitatile de receptie a limbajului sunt mai dezvoltate decat cele de expresie , adica sunt mai capabili sa inteleaga ce li se spune decat sa vorbeasca; au compotamente de abordare sociala aproape normale, desi sunt limitati in capacitatea de a intelege granitele impuse social; prezinta pirderi auditive care pot parea o lipssa de atentie, ei insa nu potpercepe sunetele moi sau unii indici fonetici subtili; in schimb, demonstreaza abilitati vizuo-spatiale relative bine demonstrate si o memorie vizuo-spatiala relative bine dezvoltata; au o abilitate in a se exprimaprin gesture folosind mainile; sunt capabili sa-si dea seama de emotiile celorlalti desi strategiilepe care le folosesc difera de a oamenilor normali. Prezinta un interes crescut pentru muzicasi traiesc emotii puternice cand asculta muzica.
4.) Mecanism fiziopatogenetic
Efectele sindromului Down se schimba de obicei tot timpul. Desi efectele specifice sunt variabile pentru fiecare copil, poate fi utila familiarizarea cu cateva aspecte generale ale sindromului Down.
Sugarii cu sindrom Down ating de obicei repere de crestere si deazvoltare timpurie (cum ar fi intoarcerea de pe o parte pe alta, statul in sezut, statul in picioare, mersul si vorbituL), mai tarziu decat la ceilalti copii. Ar putea fi necesara o terapie speciala, de exemplu logoterapia.

Copiii cu sindrom Down

Problemele de sanatate si tulburarile in dezvoltare pot contribui la aparitia problemelor compotamentale. De exemplu, un copil poate dezvolta o tulburare de opozitionism provocator, in parte datorita problemelor de comunicare sau interpretare a a cerintelor celorlalti. Rabdarea cu care parintii trebuie sa infrunte situatia, oportunitatile educationale si de socializare, precum si activitatile fizice adecvate, pot fi de ajutor in prevenirea sau in rezolvarea problemei de comportament. In cazul in care un copil prezinta probleme mintale, cum sunt anxietatea sa depresia, pot fi necesare consilierea si tratamentul medicamentos.

Adolescentii cu sindron Down

Pubertatea incepe ~ la aceeasi varsta ca si la ceilalti adolescenti. Acestia pot avea dificultati sociale si puncte vulnerbile. De exemplu, adolescentii cu sindrom Down sunt susceptibili la abuzuri, injurii si alte tipri de agresiuni. Pot avea mai multe dificultati in confruntarea emotiilor si sentimentele puternice specifice varstei. Uneori aceste stari tensionale pot duce ;la probleme mentale, in special depresie. Adolecentii reusesc de obicei sa absolve liceul, in cazul in care incapacitatile lor nu sunt severe. Scolile profesionale sunt utile.
Adulti cun sindrom Down se descurca bin ein sociatate. Frecvent ei sunt salariati, au priteni si relatii romantice si participa la activitile comunitare.
Barbatii cu sindrom Down sunt cel mai frecvent sterili si nu pot avea copii, iar femeile bolnave pot avea copii, dar menopauza se instaleaza de obicei precoce.

5.) Factori de risc

Factorii de risc asociati cu sindromul down sunt variabili in functie de clasificarea acestuia. Factorii care cresc riscul ca un copil sa aiba sindrom Down tip trisomia 21, tipul cel mai comun (95% din cazurI), includ:
-mama vartsnica :femeile mai in varsta de 35 de an, prezinta un risc crescut pentru a avea un copil cu Sindrom Down ; acest risc creste continuu cu inaintarea in varsta
-tata varstnic:cercetatorii din domeniul medical investigueaza legatura dintre varsta tatalui si riscul de a avea un copil cu Sindrom Down ;studiile recente indica faptul ca da ca tatal are varsta mai mare de 40 de ani si mama mai mare de 35 de ani, ei au un risc crescut de a avea un copil bolnav de Sindrom Down
-frate/sora cu sindrom Down :femeile care au deja un copil cu sindrom Down tip trisomia 21 au un risc de 1% de a mai avea un copil cu aceasta afectiune.

MOZAICISMUL

Este un tip de sindrom Down in care se produce material genetic suplimentar in cateva dintre celulele organismului, in timp ce celelalte celule se desvolta normal .Mozaicismul afecteaza numai 1% pana la 2 % din populatia cu Sindrom Down. Factorii de risc pentru mozaicism sunt similari celor pentru trisomia 21.
SINDROMUL DOWN DE TIP TRANSLOCATIE
Este singura forma care poate fi uneori mostenita direct. Oricum, majoritatea cazutilor de sindrom Down tip translocatie sunt mutatii genetice sporadice,din cause necunosute.Translocatia reprezinte 3-4% din totalul cazurilor de sindrom Down.pot fi purtatoare de gene translocate urmatoarele personae:

-au istoric familial de sindrom Down

- au avut alti copii cu sindrom Down
Nu se cunosc cauzele sau factoriicare determina sindromul dar medicii nu stiu sigur de ce celulele se divid anormal si produc materialul genetic suplimentar.
CONSULTUL DE SPECIALITATE
Este necesar de urgenta, un consult medical de specialitate,in urmatoarele situatii:
-sugarul sau copilul mic cu sindrom Down prezinta semen care indica:
-blocaj intestinal, cum ar fi durerea abdominala severa, voma si posibil distensia stomacului
-probleme cardiace, ca de exemplu colorarea in albastru a buzelor si a degetelor de la mana, dificultatile respiratorii sau modificarea brusca a comportamentului alimentar sau motor.
-orice persoana cu sindrom Down indifferent de varsta care prezinta semen de dislocatie ale oaselor gatului; aceasta conditie apare frecvant dupa un traumatism; simptomele pot include: durere la nivelul gatului, limitarea miscarilor gatului,senzatie de slabiciune la nivelul bratelor si picioarelor, dificultati in mers si modificarea controlului sfincterian.
Este indicat consultul medical de specialitate cat mai curand posibil si cazul in care apare copilul sau adultul cu sindrom Down prezinta probleme de comportament. Frecvent aceste probleme, mai alea daca apar la adulti, sunt o reactie la problemele medicale sau fizice.Se recomanda, de asemenea, atentie sporita pentru depistarea semnelor de depresie, aniexitate sau alte probleme mentale.

INVESTIGATII

A) SCREENING-UL
Reprezinta evaluarea riscului individual si da argumente pentru a ajuta cuplul sa compare riscul de a avea o sarcina afectata de sindrom down cu posibilitatea de afla diagnosticul dar sunt sanse de 1%de a pierde sarcina.
Testele de screening nu pun diagnosticul de Sindrom Down ci mai degaraba furnizeaza in prima parte a sarcinii informatii despre probabilitatea ca fatul sa aiba aceasta afectiune. Testele de monitorizare includ:
-ecografie fetala:aceasta investigatie poate depista semen ale sindromului Down in prima parte a sarcinii' o imagine de ecofrafie fetala poate arata o proeminenta mai mare decat normal in partea posterioara a gatului fetal ; aceasta proeminenta este detectata prin masurarea grosimii pilului cutanat, pentru a estima distanta dintre suprafata pielii si oasele gatului
-triplu test al serului matern determina cantitatea din urmatoarele sunstante

-alfa-fetoproteina (AFP)

- gonadotropina corionica(hCG)

-estriol(E3)

-cvadruplu test al serului matern :testul se numeste cvadruplu cand se adauga un test p[entru inhibina A ; aceasta fiinde o proteina produsa de fetus si de placenta. Testul poate detecta majoritatea cazurilor de sindrom Down si este mai eficiente decat riplu test.
-o alta posibilitate de monitorizare care poate fi disponibila, este reprezentata de combinarea escografiei fetale cu un test serologic.
Investigatiile de monitorizare pentru sindromul Down ca si pentru alte afectiuni impun consimtamantul solicitantilor.

B)DIAGNOSTIC PRENATAL

Pe perioada sarcinii Sindromul Down paote fi diagnosticat pe baza unei analize cromozomiale numita cariotiparea. Aceasta proba poate fi luata direct de la nivelul fatului sau din placenta, folosind urmatorele metode:
-amniocenteza: aceasta se face de obicei intre saptamanile 15 si 18 de sarcina sau chiar mai tarziu; lichidul care inconjoara fatul contine celule eliminate de fatul care se dezvolta. Aceste celule pot fi testatepentru mai mult de 100 de tipuri de defecte asociate cu boli genetice printer care si sindromul Down. Testul se efectueaza prin introducerea unui ac trnsabdominal pana la nivelul uterului. Amniocenteza re un risc de avort de 1% si acuratete de 99,8%.
-biopsia vilozitatilor corionice: acesta investigatie se face mai devreme dcat amniocneteza, ideal intre saptamanile 10-12 de sarcina. Materialul genetic din cellule vilozitatilor corionice este identic cu cel al celulelor fetale. O biopsie a acestor celule poate furniza medicilor o informatie genetica despre fat. Medicii pot astfel preciza dca exista probabilitatea ca fatul sa aiba anumite afectiuni, precum sindromul Down care se datoreaza unor cromozomi anormali. Biopsia vilozitatilor corionoce se face de obicei transvaginal. Medicul introduce un speculum pentru a indeparta usor peretii vaginului, apoi un cateter este ghidat ecografic de-a lungul colului uterin pana la placenta. In momentul in care cateterul este corect plasat, se prelevreaza o mostra de celule din vilozitatiile corionice. Uneori proba se face si prin introducerea unui act transabdominal pana la nivelul uterului. Rezultatele biopsiei coriale sunt disponibile in cateva zile.

C)DIAGNOSTIC POSTNATAL

Daca sindromul Down nu a fost diagnosticat inainte de nastere pe baza unei testari a cariotipului, frecvent trasaturilor fizce ale copilului la nastere pot indica medicilor cu precizie prezenta sindromului Down. Oricum, semnele pot fi discrete la nou-nascuti, in functie de tipul de sindrom Down prezent. In general, un diagnostic preliminar poate fi frecvent pus, pe baza observatiei trasaturilor fizice si a: - rezultatelor triplei sau cvadruplei testari
- detaliilor referitoare la istoricul medical al parintilor
- examinarii fizice a copilului pentru alte probleme medicale
De asemenea, se va recolta o proba de sange de la nou-nascut pentru analiza cromozomiala necesara cofirmarii diagnosticului. Rezultatele acestei investigatii sunt disponibile in 2 - 3 saptamani.
Detectarea precoce
Investigatiile pentru sindromul Down pe perioada sarcinii, care impun consimtamantul mamei, por fi recomandate in care mama:
- este in varsta de 35 de ani au mai mult

- are istoric familiar de sindrom Down

- stie ca ea sau partenerul ei, sunt purtatori ai genei pentru sindromul Down translocatiei
Scrining-ul pentru sindromul Down se face cu ajutorul triplului post matern. Testatrea prenatala pentru un diagnostic de certitudine a sindromului Down impune cariotiparia. Proba folosita pentru aceasta investigatie este recoltata prin amniocenteza sau biopsie a vilozitatiilor corionice.
Consiliera genetica ofera o varietate de informatii si este utila in planificarea familiala.

TRATAMENT - GENERALITATI
1. Tratament initial - nou- nascutul cu sindrom Down va trebui s abenfevieze in prima luna de examinari medicale repetate si de investigatii variate. Aceste teste se fac in scopu;l monitorizarii afectiunii si a depistarii precoce, a boliloe associate sindromului Down, precum si a altor probleme de sanatate. Aceste verificari sunt un bun prilej pentru a discuta problemele care ii ingrijoreaza pe parinti.
2. Tratament de intretinere - controlele medicale peridoce
- ajutorul dat copilului pentru a se adapta pentru schimbarile den mediul fizic si social
- promovarea independentei
Majoritatea parinitilor ai caror copii au sindrom Down, au acelasi probleme legate de vasta copilului:
- problemele specifice nou-nascutului includ frecvent obtinerea suportului emotional si informarea in legatura cu sindromul Down
- problemele specifice sugarului, se axeaza frecvent pe profilaxia racelilor si a infectiilor; de asemenea, pot fi incercate diferite tipuri de terapii, in functie de ritmul de crestere si dezvoltare a copilului
- problemele specifice primei copilarii, sunt de regula in relatie cu ritmul de crestere si dezvoltare a copilului, care tipic este mai lent decat al altor copii de aceeasi varsta; vor fi vizate foarte probabil comportamentul, abilitatile sociale, dieta si exercitiul, precum si profilaxia imbolnavirilor curente
- problemele specifice copilariei medii si tarzii, sunt intens dominate de castigarea independentei, abilitatile sociale si educatie
- probleme specifice adolescentului si adultului tanar, sunt corelate frecvent cu tranzitia spre perioda de adult si planuriile de viitor, de exemplu locuinta; de asemenea, pot sa apara probleme legate de sexualitate si realtii interumane.
Laxitatea ligamentara intalnita la copiii cu sindrom Down, ii predispune la dislocatii osoase, in special la nivelul gatului. Radiografiile coloanei cervicale sunt solicitate doar o singura data, motivul fiind dorinta copiulului e a practica anumite spoturi(lupte si scufundarile sunt evitatE).
Incercarile de a-l invata pe copil sa fie independent, sunt influentate de nivelul de inteligenta si abilitatiile fizice ale acestuia. Desi s-ar putea sa fie necesar mai mult timp pentru ca acesta sa-si insuseasca si sa deprinda anumite abilitati, rezultatele pot fi surprinzatoare.
Beneficiind de incurajarile si indrumarile adecvate, copilul poate sa-si insuseasca urmatorele abilitati:
- mersul si alte comportamente motorii:sugarul si copilul mic poate fi invatat sa-si incordeze muschii prin intermediul jocului directionat; pe masura ce copilul creste, parintii pot colabora cu un fizioterapeut si cu medicul pediatru, pentru a concepe un program de exercitii car a ajute la mentinerea si crestrea tonusului muscular si a abilitatiilor fixice
- hranirea independenta: parintii is potinvata copilul sa manance independent incepand de a-i permite sa manance cu mana si ai oferi sa bea lichide cu vascozitate cerescuta
- inbracatul: copilul poate fi invatat sa seimbrace sibgur, daca i se ofera mai mult timp pentru a i se explica si a exersa
- comunicarea: gesturile simple, precumprivitul in timpul vorbirii sau al aratarii si denumirii obiectelor, pot fi utile pentru al invata sa vorbeasca
- ingrijirea si igiena: copilul va trebuiinvatat despre importanta faptului de a fi curat si de a arata bine; parintii trebuie sa-i stabileasca o rutina zilnica pentru o imbaiere si ingrijire; pe masura ce copilul creste, aceasta va capata o importanta mereu crescanda; gradual se vor adauga noi pasi la rutina zilnica, de exemplu folosirea deodorantului
- nu trebuie uitat ce acesti copii pot tolera o durere de intensitate foarte mare, inainte de a o exprima sau pot si fie capabili sa o descrie foarte bine; primul semn de boala poate fi o schimbare in comportamentul copilului
- exista cateva tratamente controversate pentru sindromul Down, care circula prin diferite mijloace media sau prin viu grai; se recomanda consultarea medicilor specialisti in legatura cu aceste tratamente, inainte de a le folosi

DURATA DE VIATA
Mai mult de jumatate sin persoanele cu sindrom Down, traiesc peste 50 de ani. Aproximativ 13% din populatia cu sindrom Down are o speranta de viata de peste 68 de ani. In plus, tratamentele imbunatatite si grupurile de suport bine organizate, au ajutat persoanele bonave sa traiasca mai mult si mai bine. Oricum, tebuie retinut ca un copil bolnav are o speranta de viata mai mica decat media. Bolile si probleme-le de sanatate asociate, pot fi uneori severe si pot determina moartea prematura. De exemplu, malformatiile cardiace pot duce uneori la insuficienta cardiaca sau alte probleme serioase care scurteaza durata de viata. Examinarile medicale programate periodic, sunt utile in indentificarea, tratarea si monotorizarea acestor probleme.

3. Tratament ambulatoriu

Parintii copiilor cu sindrom Down au un rol important in a-si ajuta copiii sa isi atinga potentialul maxim. Majoritatea familiilor aleg sa isi creasca copilul, in timp ce altele prefera adoptia. Gruparile si organizatiil ede suport, pot ajuta parintii sa ia decizia corecta poentru familial or.
A fi parintele unui copil ci sindroem Down, implica o multime de provocari si frustraru si frecventa schimbari ale satrii sufletesrti - toate putand duce la epuizare. Se recomanda parintilor sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa aiba puterea de a fi alaturi de copil si de a veni la intampinarea nevoilor lui.
. Dificultati scolare
Majoritatea copiilor cu sindrom Down, pot urma cursurile unei scoli normale. S-ar putea sa fie necesar un program de studiu adaptat, iar uneori chiar o scoala speciala.
Parintii trebuie sa fie implicati in educatia copilului. Copiii cu invaliditati precum cele cu sindrom Down, au legal dreptul la educatie. Aceste legi protejeaza si drepturile parintilor de a fi bine informati in legatura cu decizile educationale referitoare la copil.

. Probleme specifice adolescentilor, tinerilor si adultilor
Odata cu atingerea pubertatii, ingrijirea adecvata si igiena devin foarte importante. Acceptarea proprie persoane si stima de sine sunt influentate de modul in care adolescentul sau tanarul se raporteaza la acestea.
Din punct de vedere social, adolescentii si adultii cu sindrom Down au acelasi nevoi ca oricare alta persoana. Cei mai multi vor dori sa mearga la intalniri cu prieteneul/prietena, sa se socializeze si sa intretina relatii intime. Adolecentul poate fi ajutat sa dezvolte relatii sociale armonioase, daca este indrumat sa deprinda comportamentul si abilitatiile sociale adecvate. El va fi, de asemenea, incurajat sa participle la activitatiile sociale si comunitare. Asigurarea de oportunitati pentru a forma pritenii armonioase este critica pentru fericirea si sensul existential al tanarului.
In orice caz, parintii trebuie sa fie constienti de dificultatile si vulnerabilitati-ile sociale pe care copilul le intampina, pregatirea tanarului pentru relatii sociale armonioase si pentru eventualitatea unei relatii intime se face devreme in viata:
- tanarul va fi educat sa aibe respectpentru propriul corp si pentru corpul celorlalti
- parintii trebuie sa vorbeasca deschisdespre propriile credinte si idei
- adolescentul va primi educatie sexualaprezentata intr-un mod realist si pe care il poate intelege; i se va vorbi despre aspectele reproductive si intime ale sexului
- se va discuta despre metodele decontrola nasterii si cele de protectie sexuala pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuala
Planurile privind viitoarea locuinta a copilului cor incepe din perioada adolescentei. Cele mai multe persoane adulte cu sindrom Down, locuiesc independent, in case sau apartamente comunitare, carte beneficiaza de servicii suportive. Oricum, majoritatea caselor si centrelor comunitare reclama un grad minim de independenta, de exemplu posibilitatea de a manca, de a se imbraca si de a se imbaia singur.
Un adul cu sindrom Down poate munci departe de locuinta si are acces la activitatile sociale. Un stil de viata activ implicand un continuu process de invatare, face pe oricine, inclusive persoana cu sindrom Down, sa se simta mult mai tonic si increztor in sensul vietii. O optiune poate fi serviciul de ingrijire pentru adulti, sau Jocurile Olimpice Speciale sau orice alta activitate care pune accentual pe exercitiu.Trebuie incurajate interesele,precum arta sau pasiunile, de exemplu desenul.
4. Tratement medicamentos
Terapia medicamentoasa nu este utilizata in sindromul Down. In orice caz , medicamentele se folosesc pentru a trata alte boli asocite sindromului Down sau alte probleme de sanatate care pot sa apara, de exemplu antibioticele pentru infectii ale urechii sau hormone tiroidieni pentru glanda tiroida hipoactiva.
5.Alte tratamente
Un copil cu Sindrom Down poate necesita si terapie aditionala, consiliere sau instruire speciala.Parintii si celelalte personae implicate in ingrijire, ar putea avea nevoie de asistenta in planificarea unui viitor sigur pentru membrul familiei cu Sindrom Down.
Diferite tipuri de terapie precum logoterapia,sunt frecvent utilizate pentru a a juta persoanele bolnave sa deprinda abilitatile de baza sis a fie pe cat posibil independente.
Exista tratamente controversate pentru sindromul down care s-au dovedit fie utile, fie au un beneficiu discutabil.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor