in iunie 1978, in presa din intreaga lume, a aparut stirea despre
nasterea unei fetite, Luiza Brown, primul copil conceput in eprubeta. Medicii au recurs la aceasta metoda deoarece nu au putut remedia trompele uterine vatamate ale femeii, in rest parintii fetitei fiind absolut sanatosi. Fertilizarea extracorporala a celulelor sexuale a fost realizata de catre medicii Robert Edwards si Patrick Steptow. Acest eveniment a nascut controverse pentru multa vreme. Aparatorii ferventi ai acestei metode, vedeau in aceasta o sansa unica pentru femeile cu modificari ireversibile ale trompelor, adversarii ei, o gaseau diabolica.
Astazi a aparut problema donarii copiilor, o dilema in atentia politicienilor, juristilor, jurnalistilor si a tuturor celor care isi fac griji pentru viitorul omenirii. In prezent, traiesc nu putini copii a caror concepere a fost realizata extracorporal. Ce presupune aceasta metoda de tratament, cum este realizata selectia cuplurilor si care sunt sansele de succes?
Fertilizarea in eprubeta (in vitro) este o incercare dea obtine
sarcina dorita in primul rand pentru cuplurile la care celulele sexuale feminine si cele masculine nu se pot intalni altfel. in majoritatea cazurilor, este rba despre o impermeabilitate a
trompelor uterine care nu poate fi remediata pe cale chirurgicala. Pentru a spori sansele de reusita, in perioada de pregatire, femeia urmeaza o terapie hormonala, pentru a stimula maturizarea mai multor foliculi si, respectiv, a mai multor ovule. Procesul este controlat riguros, astfel incat momentul iesirii ovulului din
ovar sa poata fi prezis cu exactitate. La un moment dat, medicul investigheaza pe cale laparoscopica ovarul. Pe suprafata acestuia se afla cativa foliculi in interiorul carora se dezlta cate un ovul. Folosind laparoscopul pe post de vehicul, medicul introduce un ac lung si foarte subtire prin cavitatea abdominala in unul din foliculi si aspira continutul acestuia. Repeta procedura de cateva ori.
1 - dupa stimularea hormonala a ovulelor se absorb cateva ovule din foliculi cu ajutorul punctiei;
2 - ovulele sunt amestecate\" cu spermatozoizii;
3 - fertilizarea si divizarea initiala a celulelor in afara organismului (in eprubeta);
4 - dupa 48 de ore de la
punctie se imteaza in
uter pana la trei embrioni, prin vagin.
Sperma este tratata cu solutie speciala, iar apoi amestecata cu ovulele. Potrivit datelor unor cercetatori, pentru ca fertilizarea sa aiba loc sunt suficienti circa 35 mii de spermatozoizi. Bineinteles, sansele de reusita cu o astfel de cantitate de spermatozoizi sunt mai mici decat in cazurile in care se foloseste o cantitate normala de spermatozoizi. Nu trebuie uitat nici faptul ca aceasta procedura este destul de costisitoare si deloc simpla, de aceea sunt selectati barbati cu o capacitate de
fertilizare buna; 1 ml de sperma trebuie sa contina cel putin 50-l00 mii de spermatozoizi.
Procesul de contopire a spermatozoidului cu ovulul poate fi studiat la microscop. Se poate vedea, de asemenea, cum intre acestia are loc schimbul de substante nutritive (meolismul). Dupa numai 18 ore se poate spune deja daca fertilizarea a avut loc. Dupa numai o zi, daca in urma diviziunii avem in eprubeta cel putin opt noi celule, putem transfera embrionul care incepe sa se dezlte in
uterul mamei.
Spre deosebire de metoda transferului celulelor sexuale in trompele uterine, metoda de fertilizare in vitro ne permite sa controlam procesul la microscop. In afara de asta, cresc sansele pentru o sperma de calitate inferioara, intrucat avem la dispozitie mai multe ovule. Putem propune aceasta metoda si femeilor care sufera de endometrioza, daca tratamentele anterioare nu au dat rezultate. Nici nu merita sa insistam asupra faptului ca pentru fertilizarea extracorporala nu ne putem adresa decat centrelor specializate mari, cu o bogata experienta in tratarea sterilitatii.In perioada de pregatire este important sa discutam toate nuantele problemei, inclusiv cele medicale, juridice, etice. Se analizeaza rezultatele tuturor investigatiilor anterioare. Aceasta procedura complexa este pasul urmator dupa ce am epuizat toate celelalte metode. Presupune consumuri atat fizice, cat si financiare. Procesul propriu-zis dureaza injur de patru saptamani. incepe cu stimularea hormonala a ovarelor. Nu fiecare
ovul poate fi tertilizat sau transferat in uter. De aceea, se urmareste obtinerea a 3-5 ovule mature pe durata aceluiasi ciclu. inainte de toate, cuplul, dar si medicul, r sa afle daca fertiliza1^3 a avLlf loc. Dupa numai 16-20 de ore putem avea rezultatele primei etape de tratament. Cateva ovule fecundate sunt retinute in termostat, unde 90 % dintre acestea r dezlta embrioni. A doua zi, cativa embrioni sunt introdusi m uter prin vagin, cu ajutorul unui cateter subtire- Aceasta procedura dureaza doar cateva minute. Nu trebuie sa va faceti griji ca acestia ar putea sa cada\" in timpu\' mersului, sezutului sau urinarii. Este demonstrat ca embrionul se comporta la fel, fie ca femeia sta la pat citeva zile dupa transferul embrionului, fie ca isi ia mai putine masuri de precautie. Daca totul decurge normal, in aproximativ patru zile embrionul nideaza in peretele uterului si dszltarea de mai departe este similara cu cea a unei sarcifl\' normale. Ceea ce inseamna ca frecventa complicatiilor (iTialformatii, arturi spontane, nasteri premature) se incadreaza in limitele indicatorilor obisnuiti.
