Efectul terapeutic a! tratamentului cu
argila are la baza, in principal, trei componente: -termica;
- mecanica;
- chimica.
O masa argiloasa de o anumita temperatura, in contact cu pielea, incalzeste, dilatand semnificativ vasele periferice. Hipertermia atenueaza durerile, ajuta la resorbtia proceselor inflamatoare, intensifica hranirea tesuturilor si meolismul, exercitand si o actiune antispastica. Transpiratia, adesea foarte abundenta, are o extraordinara importanta intr-o serie de afectiuni. Concomitent, sudoarea din organism elimina unele produse de meolism, cum ar fi acidul uric si dirse tipuri de toxine. Astfel, incalzirea argilei pana la o temperatura destul de ridicata constituie o procedura termica puternica. La baza reactiei termice din tratamentul cu argila sta activizarea celulelor organismului, care este insotita de stimularea unor procese biochimice.
Actiunea chimica este determinata de structura chimica a argilei, care contine saruri ale dirselor elemente, oxizi de fier, calciu, magneziu, siliciu, precum si anhidrida sulfuroasa, acid carbonic si substante organice, care, in destul de mare masura, produc un efect iritativ asupra pielii.
Prin actiunea sa asupra organismului, tratamentul cu argila este apropiat de cel cu namol, fapt pentru care si contraindicatii le lor sunt comune: afectiuni ale sistemului cardiovascular, ale glandei tiroide, tuberculoza.
Pentru insanatosirea generala a organismului, este foarte eficienta imbinarea argiloterapiei cu masajul,
gimnastica medicala si hidroterapia.
Folosirea argilei in scop terapeutic este indicata in procesele cronice cu caracter inflamator si traumatic: leziuni insuficient cicatrizate, contuzii, afectiuni inflamatoare ale pielii.In cosmetica, argilele medicinale sunt larg utilizate la impachetari pentru prenirea si tratarea celulitei, seboreei, caderii parului, psoriazisului, in masti si sampoane.