Proprietatile terapeutice ale telor medicinale depind de faptul ca ele contin asa-numite substante chimice acti, capabile sa exercite asupra organismului viu o actiune fiziologica cu caracter terapeutic. Ele se pot gasi fie in intreaga ta, fie numai in anumite parti ale sale. Substantele acti fac parte din dirse grupe de compusi organici: alcaloizi, glicozizi, saponine, uleiuri volatile, vitamine, antibiotice, fitoncide etc.
Alcaloizii sunt substante organice de origine getala, care contin azot si se pot combina cu dirsi acizi, formand saruri. Ei dau o reactie bazica, de unde le vine si denumirea ("alcali\" - in araba - inseamna "baza\"). in majoritatea cazurilor, alcaloizii au actiune puternica, adesea toxica asupra organismului, dar multi dintre ei au o foarte mare importanta terapeutica, ca de exemplu: morfina, atropina, chinina, cofeina, paparina, stricnina, pilocarpina, efedrina, platifilina,
nicotina etc. De obicei, unul si acelasi alcaloid are actiune diferita asupra organismului. in te, cel mai frecnt,
se intalnesc cativa alcaloizi. Plantele cele mai bogate in alcaloizi sunt cele din familia macului, fasolea, piciorul-cocosului.
Uleiurile volatile sunt substante organice volatile, cu miros aromat, original. Ele sunt sintetizate de piante, cele mai raspandite fiind terpenele sau derivatele acestora. in natura, exista o mare concentratie de agenti volatili. Continutul uleiurilor volatile difera de la o ta !a alta, incepand cu urme ale acestora si ajungand pana la 2-3%. Cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se gaseste in flori, frunze, fructe. Uleiurile se dizolva greu in apa si cu mult mai usor in eter, cloroform si alcool. Uleiurile volatile sunt insile si foarte sensibile la cresterea temperaturii. De aceea, trebuie acordata o deosebita atentie regulilor de culegere, uscare si prelucrare a telor medicinale care contin uleiuri volatile.
Unele dintre aceste uleiuri au proprietati antimicotice (menta, salvia, ienuparul, mesteacanul, pelinul si altele). Datorita insusirilor tamaduitoare, sunt larg folosite in medicina, printre altele, in tratarea psoriazisului. Uleiurile volatile contin terpene valoroase. Astfel, frunzele de
salvie contin 1-2% ulei volatil si terpene in cantitate mare. Terpenele sunt carbohidrati; derivatii lor oxigenati se numesc terpenoizi si toti fac parte din clasa mai larga a compusilor organici. Unii dintre ei fiind izolati din te, li s-a studiat compozitia chimica. Acizii organici - grupa de compusi organici cu proprietatile acizilor, care se formeaza in urma proceselor biochimice din sucul celular al majoritatii telor. Se gasesc in stare solubila, sub forma [ de saruri, in anumite proportii si in dirse parti ale telor (radacini, frunze etc). Ce! mai frecnt se intalnesc urmatorii acizi organici: malic, oxalic, citric, formic, chihlimbaric, tartric, benzoic. Deosebit de bogate in acizi organici sunt
legumele si fructele. S-a silit si actiunea farmacologica a acizilor organici. Astfel, acizii salicilic, benzoic si cortic au efect antiinflamator. Acidul salicilic se gaseste in Viola tricolor (trei-frati-patati), coada-soricelului, pelin, musetei. intre 0,9-3,7% acizi organici (preponderent acid citric si mai putin malic) se gasesc in fructele de maces. Se folosesc in toate dermatozele. Acizi cum sunt cel malic, tartric, citric, salicilic, sunt in continutul
fructelor de mur albastrui care se utilizeaza intern, sub forma de decoct (20,0:200 ml) de frunze sau fructe uscate, cate 1/3 pahar inainte de masa, de trei ori pe zi, si se recomanda in eczema, neurodermita, vitiligo, hipercheratoza, psoriazis, alopecie.
Antibioticele - substante speciale, de origine microbiana, getala sau animala, capabile sa franeze cresterea si inmultirea microorganismelor patogene. Se cunosc cateva sute de mii de antibiotice, dintre care cele mai multe sunt rezultatul activitatii dirselor microorganisme. Antibioticele telor se numesc fitoncide; ele au fost descoperite si studiate de B.P. Tokin. Structura chimica a fitoncidelor nu a fost silita, dar s-a constatat ca acestea nu sunt o singura substanta, ci un complex biologic de compusi organici. Continutul fitoncidelor nu depinde numai de tipul acestora, ci si de particularitatile unora dintre te, de solul pe care cresc, de vreme, anotimp etc.
Antibioticele getale acti se gasesc in usturoi, ceapa, urzica, mesteacan, stejar, pin, rachitele, merisor, maline, eucalipt, tuia. De la un an la altul, ele se folosesc cu succes si tot mai intens, in tratarea si profilaxia multor afectiuni. Cand se aplica local,
antibioticele getale stimuleaza procesele regenerati ale tesuturilor afectate. Unui dintre preparatele cu proprietati antibiotice este novoimaninul, din sunatoare. La acest produs sunt sensibile
bacteriile gramm-poziti si negati. Se recomanda in practica chimica si se utilizeaza extern, in tratamentul proceselor purulent-inflamatoare.
GHcozizii sunt substante organice de origine getala care se descompun sub actiunea fermentilor, precum si prin fierberea vreunui
zahar -glucoza, ramnoza etc, sau a unei parti nezaharoase-aglicona. in stare pura, glicozizii sunt substante amare, sub forma de cristale, de regula, solubile in apa. Natura actiunii glicoziziior asupra organismului este determinata de structura chimica a agliconei. Varietatea structurii dirselor aglicone permite folosirea glicoziziior in tratamentul mai multor afectiuni. O larga intrebuintare o au asa-numitii glicozizi cardiaci. Fiind foarte toxici, ei trebuie folositi numai sub control medical. Plantele cele mai valoroase care contin glicozizi sunt: degetarita, coronaria, scumpia, struguri i-ursului etc.
Saponinele - sunt glicozizi care, agitati in apa, formeaza o spuma persistenta, asemanatoare celei de sapun ("sapo\", in latina, inseamna "sapun\"). Si acestea se descompun in zahar si aglicona, in cazul de fata denumita sapogenina, a carei structura chimica determina actiunea terapeutica a telor ce contin saponina.
Vitaminele sunt substante organice complexe, produse de te, necesare realizarii unui meolism normal. Ele intra in componenta majoritatii sistemelor de fermentare ale organismului si ajuta meolismul normal al albuminelor, grasimilor si carbohidratilor.
Se cunosc aproximativ 30 de vitamine. Pentru om, principala sursa de
vitamine este hrana. Unele vitamine (B, D) se sintetizeaza in organism. Necesarul de vitamine pentru organism difera si depinde de varsta, natura activitatii depuse etc.
Bogate in vitamine sunt: macesul,
coacazul negru,
nucile rzi, dirse citrice, pinul, ciubotica-cucului,
catina alba, usturoiul, scorusa, urzica, si multe alte te medicinale.
Starea pielii depinde de starea organismului in ansamblu. Pentru ca acesta sa nu devina o prada usoara pentru bacterii si virusi, in hrana trebuie sa fie prezente, in cantitate suficienta, substante care indeparteaza sau distrug microorganismele noci. Cele mai eficiente ajutoare in lupta impotriva bacteriilor si virusilor sunt considerate vitaminele si microelementele.
Vitamina A (retinol) participa la meolismul albuminelor, grasimilor si carbohidratilor, intareste sistemul imunitar, contribuie la asigurarea unei deri bune, la cicatrizarea rapida a ranilor, dezvoltarea normala a tesutului cartilaginos si a celui osos. Retinolul are rolul principal in procesul de innoire a pielii, parului si unghiilor, sprijina functiile de aparare ale pielii si mucoaselor, amplifica activitatea fermentilor din celulele pielii, imbunatatind elasticitatea si starea generala a acesteia.
Provitamina A (beta-caroten) se gaseste in fructele de culoare portocalie si radacinoase, legumele rzi, salata. in organism, se transforma partial in vitamina A.In hrana getala, vitamina A se intalneste sub forma de provitamina a carotinei. Aceasta, la randul ei, este continuta de morcov, salata, ardei, dovleac, rosii, coacaz, patrunjel, papadie si altele. Retinolul si carotina se recomanda in tratamentul psoriazisului si al altor dermatoze.In calitate de antioxidant, vitamina A participa la comunicarea dintre celulele sistemului de aparare, care pot interactiona numai cu ajutorul ei. Astfel, ele pot paraliza raspandirea bacteriilor acumulate. Fara antioxidanti, mecanismele de aparare ale corpului isi incetinesc activitatea si, in final, se blocheaza.In medicina, retinoizii se folosesc in tratamentul ihtiozei, acneei si psoriazisului. Ei regleaza procesul de reinnoire a celulelor si functiile glandeior sebacee, contribuie la imbunatatirea sintezei colagenilor si franeaza procesele inflamatoare.
Acidul vitaminei A este folosit in tratarea pielii de pergament. Preparatele cu retinoizi trebuie folosite numai sub observatia medicului.
Derivatele vitaminei A - acetatul sau paimitatul - intra in compozitia preparatelor pentru pielea matura si a unor produse pentru protectie antisolara. Vitamina A previne formarea ridurilor, incetineste imbatranirea pielii, ajuta la regenerarea ei, inclusiv cand aceasta este afectata de razele ultraviolete.
Asimilarea vitaminei A este obstructionata de preparatele estrogene. lipsa grasimilor din alimentatie, dereglari ale ficatului si deficitul de suc alcalin.
Vitamina Bl (tiamina) asigura functionarea normala a organismului. intrucat ea nu se acumuleaza in organism, trebuie ca in permanenta sa se consume alimente care contin tiamina; ajuta la reglarea meolismului grasimilor, albuminelor si carbohidratilor. Cand tiamina este insuficienta, se diminueaza respiratia tisulara si se acumuleaza acidul pyroracemic. in unele dermatoze, vitamina Bl regleaza meolismul deficitar de la nilul pielii. Daca in organism vitamina B1 este insuficienta, scade pofta de mancare, se deregleaza activitatea tractuiui digestiv, apar ameteli, slabiciune, dupa care se dezvolta polinevrita. Tiamina, impreuna cu vitaminele A si C, se administreaza in psoriazis.
Surse de vitamina Bl: drojdia de bere uscata si presata (proaspata), cerealele, tomatele, mazarea rde, stevia, cartofii, ceapa, morcovii, conopida, ardeiul, fasolea.
Vitamina Bl are actiune favorabila in tratarea caderii parului, seboreei si incaruntirii, participa la meolismul carbohidratilor, influenteaza functionarea organelor de digestie, intensifica mobilitatea si activitatea secretoare a stomacului, regleaza functionarea inimii.
Vitamina B2 (riboflavina) participa !a meolism, joaca un rol substantial in sinteza albuminei si a lipidelor, favorizeaza functionarea normala a tractuiui gastro-intestinal si ficatului, imbunatateste derea, este o componenta importanta a procesului de alimentare cu sange, contribuie la cicatrizarea ranilor, asigura derea in alb si in culori. Daca riboflavina este deficitara in organism, cresterea incetineste, apare slabiciunea, se diminueaza capacitatea de munca si acuitatea derii, se constata modificari patologice ale mucoasei bucale. Bogate in vitamina B2 sunt legumele murate si drojdia de bere. in cantitate relativ mare, vitamina B2 se gaseste in germenii de grau si secara, mazarea rde si nuci. Este eficienta in tratarea psoriazisului, eczemei, pemusului etc.
Vitamina B3, PP (acidul nicotinic, nicotinamida) este necesara realizarii proceselor de oxidare biologica din organism, intra in componenta unor fermenti importanti, ia parte !a multe procese meolice, dar mai ales la descompunerea carbohidratilor si procesele oxidativ-regenerati. Se foloseste in tratarea psoriazisului si a vasculitelor.
Insuficienta vitaminei B3 provoaca avitaminoza, pierderea poftei de mancare, modificari ale pielii, afectiuni ale stomacului, pancreasului si ficatului. Pielea incepe sa se descuameze, isi pierde elasticitatea si culoarea fireasca. Surse de vitamina B3: frunzele de telina, tomatele, morcovii, sfecla, dovleacul, ardeiul, hrisca, ciupercile. Cel mai bine, vitamina B3 se asimileaza din alimente de origine_ animala.In cosmetica, acidul nicotinic se introduce in lotiuni destinate ingrijirii tenului si parului.
Vitamina B5 (acidul panthotenic). Deficitul de vitamina B5 provoaca serioase dereglari in organism, inclusiv ale sistemului nervos si functiilor pielii. Acidul pantothenic, mai frecnt sub forma pantothenatului de calciu, se utilizeaza in tratarea afectiunilor pielii si a multor altor boli. Vitamina B5 (acidul pantothenic) regleaza meolismul carbohidratilor, albuminelor si lipidelor, este parte componenta a cofermentului care participa ia functionarea normala a tesutului epitelial. Este foarte raspandita in natura, in cantitati insemnate se intalneste in drojdia de bere, legume, fructe si cereale. Deficitul de vitamina B5 duce la depigmentare, provoaca oboseala, surmenaj, modificari patologice ale inlisului epitelial.
Surse de vitamina B5: practic, toate produsele de origine getala, dar mai ales drojdia, tarate de orez si grau.
Vitamina B6{pindo\\ma) este necesara in reglarea meolismului albuminelor si lipidelor, cresterea rezistentei organismului fata de boii infectioase, imbunatatirea activitatii sistemului endocrin si a altor organe. Deficitul de vitamina B6 favorizeaza dermatita seboreica, cheilita, caderea parului. Ea este eficienta in psoriazisul exudativ.
Surse de vitamina B6: cartoful, varza alba, morcovul, tomatele si alte legume.
Vitamina B6 (acidul folie) stimuleaza si regleaza formarea sangelui, previne ateroscleroza, imbunatateste meolismul albuminelor si lipidelor, scade nilul colesterolului in sange. impreuna cu vitamina B12, acidul folie intra in componenta cromozomilor, ajuta la inmultirea celulelor, ia parte la meolismul colinei si metioninei. Se gaseste in tele cu boabe, conopida, salata, spanac, patrunjel rde, ciuperci, drojdie si altele. in terapia bolnavilor de psoriazis, vitamina B6 se administreaza sub forma de lete si prafuri.
Vitamina BIO (acidul paraaminobenzoic^ favorizeaza cresterea parului, mentinandu-i si culoarea naturala. in plus, acidul paraaminobenzoic diminueaza activitatea glandei tiroide. Se gaseste in drojdie si tarate.
Vitamina BI2 (cianocol sal amina) participa la procesele de formare a sangelui, sinteza acizilor nucleici, regenerarea fibrelor nervoase. Deficitul de vitamina B12 din organism provoaca anemie. Se foloseste in terapia complexa a bolnavilor de psoriazis. La copii, vitamina B12 stimuleaza cresterea si le imbunatateste starea generala, in principal, se gaseste in produse de origine animala.
Vitamina B15 - in medicina, se foloseste in ateroscleroza, dereglari in circulatia sangelui, hepatite si alte afectiuni. A fost descoperita in semintele multor te si in taratele de orez. Se administreaza in psoriazis, sclerodermie, ulcere trofice.
Vitaminei C (acidul ascorbic) - participa la sinteza colagenului, meolismul carbohidratilor, procesul de coagulare a sangelui, formarea hormonilor steroidieni, regenerarea tesuturilor, intarirea sistemului imunitar.
Datorita vitaminei C, eritrocitele asimileaza mai bine fierul. Totodata, aceasta vitamina franeaza formarea produselor cancerigene, neutralizeaza si elimina toxinele din organism, fapt pentru care este de neinlocuit in profilaxia cancerului. Daca in organism nu este suficienta vitamina C, membranele bazale - adica reteaua cea mai de jos pe care stau straturile de celule -devin friabile, iar anumite elemente pierd trainicia legaturilor. Drept urmare, membranele bazale se subtiaza atat de mult, incat, prin orificiile formate, trec celulele sangelui.
Vitamina C este necesara functionarii corecte a acelor celule imuni tare care reactioneaza primele la aparitia unei bacterii. In cazul unei infectii virale, deja numai dupa cateva ore, se poate constata scaderea concentratiei de vitamina C la nilul globulelor albe, leucocitele. Ele consuma vitamina C pentru a ajunge mai repede la corpurile si substantele straine si a le distruge, iar celulele memoriei, cu ajutorul vitaminei C, maresc secretia de anticorpi. De aceea, reactia instantanee a sistemului imunitar depinde direct de cantitatea de vitamina C din organism.
Vitamina C imbunatateste meolismul lipidelor, ceea ce are o deosebita importanta in ateroscleroza. Aceasta vitamina se introduce in preparatele menite sa creasca imunitatea pielii, sa o regenereze.
Organismul omului nu sintetizeaza vitamina C, ci o primeste din afara.
Cand exista deficit de vitamina C, scade capacitatea de munca, rezistenta fata de substantele toxice si conditiile extreme, slabeste activitatea inimii, a ficatului si altor organe, se instaleaza surmenajul, apatia, omul se poate imbolnavi de scorbut.
Supradozarea vitaminei C (daca se iau mai mult de 5 gr. pe zi) favorizeaza diareea si dereglarea functiilor glandei tiroide.
Acidul ascorbic este larg raspandit in natura. Sunt bogate in vitamina C fructele de maces, coacazele negre, merele, prunele, fragii, ceapa rde, varza, mararul, patrunjelul, ardeiul dulce, agrisele, merisorul, afinele, kiwi, citricele si tomatele. Multa vitamina C este in cetina de pin, brad, cedru si zada, in dirse te medicinale. In scop profilactic si terapeutic, vitamina C se recomanda in multe afectiuni, inclusiv psoriazis.
Vitamina D (calciferol) este elaborata de organism sau intra o data cu hrana. Sub piele se afla o substanta deosebita care, sub actiunea razelor ultraviolete, elaboreaza vitamina D. Aceasta este prelucrata de catre organism si, numai dupa aceea intra in procesele care regleaza nilul calciului. Principala functie a vitaminei D in organism este de a mentine in sange nilul necesar de calciu. Vitamina D (calciferolul) are proprietati antirahitice, favorizeaza cresterea, influentand meolismul fosfo-calcic si al carbohidratilor. in majoritatea telor s-au descoperit doar provitaminele ergosterin si sitosterin. Numai in ciuperci si unele te superioare se intalneste o cantitate neinsemnata de vitamina D. Preponderent, ea se gaseste in produse de origine animala. Se utilizeaza in tratarea tuberculozei pielii, psoriazisului si a altor dermatoze.
Insuficienta vitaminei D duce la pierderea capacitatii organismului de a asimila calciul. incercand sa mentina nilul necesar de vitamina D, organismul o ia din sange si din tesutul osos, ceea ce duce la osteoporoza, fragilitatea oaselor si rahitism la copii.
Excesul de vitamina D se depune in ficat, putand provoca intoxicatie; totodata, o mare cantitate de vitamina D face ca organismul sa asimileze mai mult calciu decat e necesar. Surplusul acestuia se depune in rinichi, ducand la imbolnavirea lor. Simptomele supradozarii vitaminei D: greata, pierderea poftei de mancare, voma, diaree alternand cu constipatie, iritare, depresie.
Surse de vitamina D: ficat, oua, lapte, unt, cascaval, ulei de peste. Vitamina D sintetica se obtine iradiind cu doze mici de radiatii substanta ergosterol, pe care o elaboreaza unele tipuri de ciuperci. Sub forma sintetica, vitamina D se foloseste in suplimentele de vitamine si pentru vitaminizarea unor alimente - margarina, fulgii de cereale pentru micul dejun al copiilor.
Vitamina E (tocoferol). Este o grupa de compusi din clasa tocoferolilor.
Vitamina E participa la apararea imunitara si in importante procese ale meolismului celular, joaca un rol-cheie in sinteza albuminei si a hemei (nucleul hemoglobinei), actiaza respiratia tisulara, stimuleaza alimentarea cu sange, impiedica procesul oxidativ din organism. Vitamina E (tocoferol) exista preponderent in cereale, boabe, fructe, legume si uleiuri getale. Deficitul de vitamina E genereaza dereglari ale functiei glandelor sexuale, imbatranirea timpurie.
Vitamina E protejeaza membranele celulelor de radicalii liberi si incearca sa-i transforme pe cei mai multi in molecule de reala valoare. Este un puternic antioxidant.
Vitamina E, impreuna cu vitamina A, asigura mobilitatea globulelor albe din sange, in lupta cu bacteriile. Ea reprima activitatea excesiva a substantelor care apar in procesele inflamatoare prelungite. Daca acestea se acumuleaza in cantitate prea mare, vitamina E atrage fagocitele in segmentele respecti.
Deficitul de vitamina E provoaca serioase probleme: se distrug eritrocitele, in muschi se dezvolta un proces distrofic, vasele devin friabile, sunt afectate celulele nervoase si ficatul, se dezvolta in fertilitatea.
Surse de vitamina E: uleiurile getale obtinute prin presare la rece {temperaturile inalte prelungite distrug vitamina E), migdalele, margarina, cerealele, nucile, telina, mararul, salata, germenii de grau, legumele cu boabe.
Prin fierberea alimentelor se pierde aproape jumatate din vitamina E, iar actiunea luminii puternice si a oxigenului o diminueaza si mai mult din punct de dere cantitativ. Ea se asimileaza mai bine impreuna cu grasimile.
Vitamina E protejeaza de oxidare nu numai pielea, dar si cremele cosmetice. Intra in componenta cremelor de protectie.
Vitamina F este un amestec de acizi grasi nesaturati-linolic, linolenic si arahidic, sau ai eterurilor etilice sau metilice ale acestora, cu aspect de lichid uleios, de culoare galbena. Acesti acizi, sub forma de trigliceride, intra in cantitati mari in componenta multor uleiuri getale.
Deficitul de vitamina F duce la subtierea si caderea parului, aparitia matretei, uscarea si descuamarea pielii. Vitamina F contribuie la asimilarea grasimilor, participa la meolismul grasimilor pielii. Acidul linoic si linolic se gasesc in uleiurile getale de floarea soarelui, in nuci, soia etc. Acidul arahidic se sintetizeaza in organism, sub influenta vitaminei B6. Insuficienta vitaminei F in organism se
manifesta prin uscarea pielii, friabilitatea si caderea parului, precum si modificari trofice ale unghiilor. Vitamina F le este recomandata bolnavjlor de psoriazis.
In cosmetica, se foloseste in componenta cremelor nutriti, indeosebi a celor pentru tenul ofilit, in produse pentru ingrijirea parului. Vitamina H (biotina) este un compus asimilat vitaminelor, intrucat se sintetizeaza in organismul uman. Regleaza sistemul nervos al omului, starea inlisului epitelial, ia parte la meolismul grasimilor. Cand vitamina H este deficitara in organism, se dezvolta dermatita scuamoasa, care aminteste de seboree si eczema copilului. Sunt bogate in biotina tele cu boabe, cartoful, drojdia, conopida, ceapa rde, fasolea, mazarea rde.
Se utilizeaza in caderea parului si psoriazis, intra in componenta produselor pentru ingrijirea parului si a mastilor cosmetice.
Vitamina K (fillohinona) face parte din grupa vitaminelor antihemoragice, se gaseste in morcov, salata, tomate, matase de porumb, ardeiul de apa, traista-ciobanului, coada-soricelului, , conopida, varza alba, mazarea rde, urzica, spanac, cartof.
Profesorul american Malvin L. Alson a elaborat un preparat special, pe baza de vitamina K, pentru tratarea externa a dirselor pigmentatii ale pielii. Acest preparat contine hidrochinona - un produs puternic pentru depigmentare, care distruge melanina. Folosirea imprudenta a preparatului poate provoca reactie alergica. Vitamina K diminueaza intensitatea inflamatiilor si edemelor, fiind eficienta in tratamentul hematoamelor, acneei, a! deficientelor vasculare legate de varsta si eritemelor solare. in plus, vitamina K ajuta la coagularea sangelui.
Vitamina P (taninuri, bioflavonoide) - face parte din grupa
substantelor care cresc rezistenta peretilor vaselor capilare, respectiv
I rutinul, taninul, cathelinele din ceaiuri. Vitamina P influenteaza
pozitiv digestia, activitatea sistemului sanguin, a ficatului, cii
biliare si altor organe. Se gaseste in: legume, maces, scorus, struguri,
coacazul negru, portocale, ceaiul rde, tomate si ardei, dirse tipuri
de varza, sfecla, stevie, morcov, cartof, frunze de patrunjel si telina.In componenta produselor pentru ingrijirea tenului, vitamina
P se introduce sub forma extractelor de te ce contin flavonoizi.
Substanjele minerale sunt reprezentate de saruri ale acizilor
anorganici care fac parte din structura celulelor si a lichidelorIntercelulare, hormonilor, vitaminelor, fermentilor etc. Marea grupa
a preparatelor medicinale o alcatuiesc compusii naturali de macro
si microelemente sub forma de extracte hidrice (decocturi etc).
Actiunea substantelor biologic acti poate fi stimulata sau inhibata de microelementele pe care acestea le contin. Ele provin din straturile profunde ale solului, se acumuleaza in tulpini, frunze si frucie. Trecerea microelementelor din sol in ta este un proces extrem de complex, asupra caruia isi exercita influenta o multitudine de factori. Se considera ca zincul, cobaltul, cuprul, manganul. molibdenul si alte elemente sunt asimilate de te sub forma de substante organice care se formeaza in dilutiile din sol, ce se intersecteaza cu radacinile fine ale telor, prin intermediul acizilor organici eliminati de acestea.
Interesanta este raspandirea microelementelor in interiorul celulelor si prin organele telor. Astfel, radacinile telor cu boabe concentreaza cupru, molibden, plumb, crom, titaniu, strontiu, bariu, iar fructele lor - cupru, mangan si nichel.
Asupra unora dintre microelemente ne vom opri mai detaliat.
Cuprul intra in organismul omului o data cu hrana. Prin intermediul sangelui, el patrunde repede in toate celulele, tesuturile si organele, dar la fel de repede se si elimina de aici. Participa la unele procese ce tin de meolism, cum ar fi: respiratia tisulara, formarea pigmentilor etc. Cuprul ajuta organismul sa nu fie receptiv fata de infectii, leaga toxinele microbiene si amplifica actiunea antibioticelor. Legumele si fructele contin intre 3 si 23 mg/100 gr. de cupru. Mult cupru se gaseste in mere, spanac, morcovi, cartofi, varza si ciuperci.
Manganul este necesar pentru cresterea normala a copiilor. El ia parte la diminuarea cantitatii de zahar in sange, impiedica degenerarea ficatului, cauzata de grasimi, scade nilul lipidelor totale. Bogate in mangan sunt: soia, mazarea, painea de secara, taratele de grau si orez, cartofii, rosiile si, indeosebi, sfecla rosie.
Nichelul stimuleaza procesele fermentati, oxidarea acidului ascorbic si are proprietati diuretice. Mult nichel se gaseste in hrisca, morcov si salata.
Cobaltul participa activ la procesul de formare a hormonilor glandei (iroide. Este continut de multe te alimentare si medicinale. Deosebit de bogate in cobalt sunt: sfecla, ridichea, ceapa rde, spanacul. Putin mai redusa este cantitatea de cobalt din pepenele rde, dovleac si conopida.
Fierul se gaseste in hemoglobina si este cel care formeaza oxigenul pentru muschi. in cazul deficitului de fier (la getarieni, femei in timpul menstruatiei), se constata: anemie, dureri de cap, paloare, vlaguire, scaderea imunitatii. In cazul excesului de fier,
acesta se depune in ficat si pancreas, provocand ingalbenirea tegumentului. Fierul se gaseste in legume si cereale.
Iodul este continut de hormonul glandei tiroide. Deficitul de iod afecteaza evolutia produsului de conceptie, favorizeaza aparitia gusii. Supradozarea iodului genereaza alergii. Iodul este continut de sarea iodata si algele marine.
Potasiu! se gaseste in sange, regleaza cantitatea de lichide din organism, este important pentru activitatea musculara, in aritmie. Excesul de potasiu poate genera o diminuare a reflexelor si dereglarea ritmului cardiac. Se gaseste in banane, cacao, drojdie de bere.
Calciu! este prezent in tesutul oaselor si dintilor, joaca un rol important in innoirea celulelor si formarea sangelui. Deficitul de calciu provoaca friabintatea oaselor (osteoporoza) si deteriorarea dintilor. Calciul se gaseste in alge si legume.
Magneziu! intra in componenta terminatiilor nervoase si a tesutului muscular, actiaza enzimele (fermentii), accelereaza biosinteza albuminelor si procesele imunitare. Deficitul de magneziu provoaca anxietate, tremur, ameteala, palpitatii, spasme. Se gaseste in cereale, nuci.
Natriui este prezent in toate tesuturile si joaca un rol important in realizarea echilibrului apei in organism. Deficitul de natriu duce la scaderea tensiunii, cresterea pulsului, apatie, aparitia spasmelor rnuscuiare, in timp ce excesul de natriu poate genera cresterea tensiunii, insotita de ameteala. Natriui se gaseste in sarea de bucatarie, cereale.
Fluorul face parte din structura oaselor si a dintilor, stimuland cresterea celulelor osoase. Deficitul de fluor favorizeaza aparitia riilor, iar excesul - colorarea smaltului dentar, afectarea functiei Je epurare a rinichilor. Se gaseste in apa poila, ceai negru, alge. Zincul este o componenta a structurii tesuturilor osoase si musculare, necesara formarii ADN si ARN, proteinelor, insulinei, sustine imunitatea, favorizeaza dezvoltarea fizica, participa la formarea sangelui, reproducere, meolismul carbohidratilor, lipidelor si albuminelor. Deficitul de zinc favorizeaza afectiuni ale ficatului, incetineste cresterea la copii, provoaca pierderea poftei de mancare, diminueaza senzatiile gustati, temporizeaza cicatrizarea ranilor. Excesul de zinc poate genera deranjamente gastro-intestinale. Surse de zinc: algele, tele cu boabe, cerealele, ceapa, spanacul, ciupercile.
Fitoncidele sunt substante organice cu continut chimic variat si actiune antimicrobiana exprimata. Se folosesc in unele afectiuni infectioase. In uzul extern, fitoncidele actioneaza ca produse dezinfectante. in medicina, sunt larg utilizate fitoncidele usturoiului, cepei, tuiei, eucaliptului si ale altor te.
Lactonele sunt substante care se formeaza din acizi oxidanti. Unele dintre ele au efect terapeutic. De exemplu, cumarina creste sensibilitatea organismului la lumina, influenteaza structura sangelui are actiune antitumorala.
Substantele amare - nu contin azot, favorizeaza activitatea glandelor stomacale si se folosesc pentru imbunatatirea digestiei. Substantele amare se gasesc in cantitate mare, in: pelin, anghinare, papadie.
Flavonele sunt compusi organici din clasa heterociclicelor. Derivatele lor se numesc flavonoizi. Flavonele si flavonoizii au culoarea galbena ("flavum\", in latina, inseamna "galben\"), sunt greu solubile in apa sau insolubile. Multi flavonoizi, cum ar fi: rutina, cuercetina, hesperidina, citrina etc, au proprietatea de a intari capilarele. De regula, flavonele si flavonoizii nu sunt toxice. Ele se gasesc in troscot, porumbar si alte te.
Substantele tanante sau taninii sunt derivate ale fenolilor multiatomici care nu contin azot. Au gust astringent, nu sunt toxice, au actiune antiinflamatoare asupra mucoaselor si suprafetelor cu leziuni, ingusteaza vasele, diminueaza secretia de umoare apoasa si mucozitati. Substantele tanante au o larga intrebuintare in afectiuni dermatologice, arsuri etc, si se gasesc in stejar, salvie, afine, musetel, sorbestrea, sunatoare si alte te.
Polizaharidele sunt carbohidrati complecsi, de importanta vitala pentru organismele animale si getale. S-a silit ca unele polizaharide de origine getala au actiune antibiotica, antivirala si antitumorala. Din aceasta categorie fac parte rasinile getale, pectinete, mucozitatile, inulinale, celuloza si amidonul.
Rasinile getale sunt substante cleioase cu structura chimica diferita. Ele se elimina din fisurile si crestaturile naturale ale tulpinilor copacilor, sub forma unei mase dense care, treptat, se usuca sub actiunea aerului.
Pectinele sunt compusi care intra in structura substantei intercelulare a telor si participa la eliberarea organismului de substante toxice. S-a constatat calitatea de antidot a unor pec^tine.
Mucozitatile sunt substante neazotoase, apropiate de pectine si celuloza. Sunt folosite ca produs medicinal protector, in unele dermatoze, sub forma de comprese sau cataplasme.
Inulina este o polizaharida de rezerva a telor din familia compozeelor si campanulelor, format din reziduurile D-fructozei si
D-glucozei - 6%. Se dizolva foarte greu in apa rece si bine - in apa fierbinte. Se gaseste in radacinile telor inulinice: topinambur {nap porcesc), cicoarea-gherghina, care li se recomanda bolnavilor de diabet zaharat.
Amidonul este o polizaharida produsa de unele te. Se foloseste sub forma de pulbere, pasta si alifii, in dermatologia pediatrica.
Celuloza este principala componenta a celulelor getale; ea face parte din grupa polizaharidelor, care nu au nimic in comun cu zaharoasele; imbunatateste meolismul, ajuta la eliminarea din organism a produsilor meolici etc. Celuloza este un produs terapeutic de o valoare incontesila in dermatozele cronice, insotite de dereglari ale functiilor motorii si secreto-excretoare ale tractului digestiv.
Triterpenoizii sunt substante apropiate de steroizi din punct de dere al structurii si proprietatilor. Desi s-a izolat un mare numar de compusi triterpenoizi, deocamdata, aceasta clasa de substante nu se numara printre cele larg utilizate in practica. Comparativ cu steroizii, triterpenii se studiaza mai putin ca produse medicamentoase.
Triterpenoizii tetraciclinici sunt apropiati de steroizi din punct de dere al structurii. Unul dintre primele asemenea preparate a fost acidul gliciretinic care intra in componenta saponinei de lemn-dulce, cunoscuta sub denumirea de "glicirizina\" sau "acid glicirizinic\". Cunoscut din cele mai chi timpuri, ginsengul, printre alte substante biologic acti, contine glicozizi ai triterpenoiduiui panaxadiol.
Cumarinele sunt compusi naturali, a caror structura chimica are la baza cumarina sau izocumarina. Ele se gasesc in multe te din familia umbeliferelor: pedicuta, amareala, prangos. naprasnic, anghelica, talpa-ursului, pastarnac si altele.
Studiile farmacologice ale derivatelor cumarinelor au aratat ca unele dintre ele au actiune fotosensibilizatoare, colagoga si sedativa. S-a silit ca o combinatie din doua sau trei cumarine, ativ cu flecare componenta luata separat, este mai activa si mai putin toxica.
Pigmentii constituie o grupa de compusi organici cu proprietati de coloranti. Ei se gasesc, preponderent, in sucul celular al telor si dau urmatoarele culori: galben, rosu, albastru, violet si altele. Pigmentii getali au proprieati dezinfectante si cicatrizante. in medicina populara a multor tari si popoare, pigmentii se folosesc cu succes in hiperhidroza, eczema si rani infectate. Solutiile hidrice ale unor te ce contin pigmenti se folosesc in tratarea arsurilor, ranilor infectate, psoriazisului (trifoiul, nucul etc).
Din categoria pigmentilor getali fac parte clorofila rde, carotinoizii. S-au constatat proprietatile stimulatoare si epitelizante ale clorofilei. Din ea s-a obtinut preparatul clorofilipt, care s-a dodit foarte eficient pentru tratarea unor boli ale pielii. O mare cantitate de clorofila se gaseste in: frunzele de urzica, trifoi si ale altor te.
Fermentii sunt substante organice de natura albuminoida, care joaca un rol important in meolismul de la nilul organismului animalelor si omului: ei indeplinesc rolul de catalizator, participand la complexe reactii bio-chimice.
