Munca scolarului este preponderent intelectuala si pretinde o anumita tehnica, in directia careia l-am inta de pe acum pe cititor sa consulte cele cateva recomandari inserate la modulul consacrat adolescentului. Ne marginim aici la cateva sugestii prind indeosebi calauzirea scolarului mic, aflat la primii pasi ai actitatii sale.
Trecem repede peste necesitatea asigurarii conditiilor de confort pentru lucru, foarte importante, dar de care parintii s-au ocupat inca din etapa pregatirii copilului in vederea scolaritatii.
Credem ca unul dintre primele obiective de urmarit, cu scolarul mic, este de a-i stimula dorinta obtinerii rezultatelor prin forte proprii. ,.Deocamdata c prea firav, mititelul, sa nu-l oboseasca prea tare\", tinde sa riposteze cate un parinte si se apuca de rezolvarea problemei la matematica sau de redactarea compunerii pentru a doua zi. Dubla greseala! Primul neajuns consta in crearea unui precedent, cu atat mai periculos cu cat aluneca spre permanentizare, ceea ce va lene intelectul copilului, in loc de a-I stimula. Ce se va intampla mai tarziu, cand problemele pe care Ic va avea elevul de rezolvat vor depasi, eventual, cunostintele parintilor? Al doilea neajuns, nu mai putin grav, consta in efectul contra-educativ precoce: de mic, copilul isi formeaza ideea ca se pot obtine succese si altfel decat prin munca cinstita.
Sunt bine cunoscute dificultatile de care se lovesc o parte din scolari la matematici. Ele nu constituie insa o justificare pentru aprecierea deseori pripita si superficiala: a€˛copilul meu n-are talent la matematica si asta e. Ce sa-i fac?\". Unii parinti mai ignoreaza rolul matematicii in formarea gandirii sau uita ca matematicile au patruns in cele mai diverse ramuri si actitati, in biologie, in medicina, ba chiar in domenii atat de consacrat a€˛umanistice\" cum ar fi lingstica sau compozitia muzicala! Aproape oricine, cat nu s-ar gandi de pe acum, s-ar putea sa se intalneasca cu matematica in itoarea actitate profesionala.
Cu matematica se intampla insa un lucru asupra caruia credem ca ar merita sa ne oprim pentru cateva clipe. Oare este ea cu adevarat atat de a€˛gica\" precum se spune? Da, daca este conceputa ca o colectie de legi si de teoreme pe care trebuie sS le inveti pe dinafara si sa fii cat de cat capabil sa Ic reda:, atat cat e nevoie pentru nota de trecere. Dar multe se pn,\' schimba daca scolarul este ajutat ..sa dea de\' gustul matematicii\". Ca prin minune, arida disciplina isi dezvaluie o fata cu totul noua, neasteptata si atragatoare, pentru cel care are norocul sa patrunda sub coaja aparent ostila, sa ajunga la miezul matematcii. in aceasta ipostaza, el poate fi captivat de armonia nesfarsitei lumi a cifrelor, a unghiurilor si cercurilor, a urilor drepte sau curbe, a spatiului cu trei sau patru dimensiuni Pentru cel patruns in aceasta lume, matematica incepe sa dobandeasca farmecul unui sport al mintii, procura satisfactii neasteptate. Dovada ne-o furnizeaza numarul in continua crestere al elelor care se ocupa pentru placerea lor de matematici, in afara obligatiilor scolare, se aboneaza la publicatiile de specialitate, rezolva si compun probleme, participa la concursuri si olimpiade. Nu negam ca s-ar putea ca, efectiv, un copil sa fie refractar la matematici, orice s-ar face, dar nu credem ca proportia acestor refractari ar fi atat de marc cum o sustin unii parinti.
Deci, sa-i trezim copilului gustul pentru matematici dar cum? Unii profesori reusesc aceasta cu o clasa intreaga de ele. Dar daca se dobandeste un astfel de succes in familie, poale prin aportul tatalui, mai frecvent familiarizat cu cifrele, conteaza de asemenea enorm. Az, oricum, celor care neglijeaza -sa\" o faca, desi le-ar sta in putere (pentru ca, recunoastem, nu e la indemana oricui).
Eventual, se pot dovedi utile si serciile meditatorului. Cu aceasta patrundem intr-un domeniu actual, toarte discutat si adesea controversat, in care ultimui cuvant poate nici n-a fost spus. Fara indoiala, nu pot fi contestate serciile meditatorului competent in a-l stimula pe copil sa treaca prin propriile lui forte obstacolului reprezentat de o materie sau alta. Avem insa mari rezerve fata de meditatorul care ( Mica publicitate) ;,garan-teaza reusita\", oferind copilului rezolvari pe tava. in sfarsit, avem rezerve mari de tot fata de recurgerea abuziva la serciile meditatorilor, pornita de la prejudecata potrit careia succesele scolare ale copilului s-ar putea sconta in raport direct cu sumele cheltuite pe meditatii. Transformarea copilului intr-o masina de invatat, cu o manivela invartita de o echipa intreaga de meditatori, poate sa rezolve, eventual, o situatie de moment, dar inrautateste perspectiva pentru alte situarti, cand adolescentul si tanarul de mai tarziu vor trebui oricum sa se descurce singuri si nu vor mai putea sa aiba alaturi un meditator care sa le rezolve problema la matematici, fizica s.a.m.d. in aceasta ordine de idei, excesul de meditatii ne in directa atingere cu problematica de
igiena mintala, ca un factor susceptibil sa favorizeze trauma psihica atat de profunda a esecului, a ratarii.
O ultima sugestie: invajati-l, incurajaji-l pe copil sa joace sah. Acest sport al mintii prin excelenta ascute spiritul de observatie, dezvolta rationamentul riguros, capacitatea de a analiza o situatie sub toate aspectele, de a lua o decizie cu prevederea tuturor consecintelor, cultiva combatitatea si curajul. Face parte din igiena mintala!
