Cu aceasta intrebare patrundem intr-o problema medico-pedagogica extrem de .complexa, greu de epuizat chiar sj intr-o sectiune intreaga, cat cea de fata. Cert este ca in rezolvarea acestei probleme parintii au de jucat un roi hotarator. Ei sunt primii chemati sa vindece, daca raul s-a produs. Si lot ei, mai cu seama, sunt chemati sa preintampine raul. Dar, poate fi el cu adevarat prenit? Vom cauta sa ne spunem parerea ceva mai departe, dupa o prealabila incercare de a schita jaloanele modului de reactie in fata faptului implinit: copilul nu invata bine. il ameninta corigenta, repetentia. Ce-i de facut in aceasta situatie? Si, inainte de loale, ce nu trebuie facut?
Ceea ce in nici un caz nu trebuie facut este sa se adopte o pozitie\' pasiva, de resemnare fatalista. De exemplu: a€žCe sa-i faci? Ne-a fost scris noua sa am ghinion cu copilul asta. Asa e el, slabut la minte, mai mult nu poate. Orice am incerca, tot nu serste la nimic..,\".
Eroare! Daca copilul nu invata bine, inseamna ca:
' trebuie sa existe undeva o cauza;
' cauza trebuie cautata, scoasa la iala;
' o data descoperita cauza, ea trebuie atacata, prin toate mijloacele, pentru ca e de domeniul posibilului sa fie inlaturata.
Aici apare necesara o precizare importanta. Descoperirea cauzei nu reprezinta o operatie usoara si, de regula, parintii nu se pot descurca singuri. In fata aparitiei greutatilor la invatatura ale copilului, ei au nevoie de ajutorul medicului si al pedagogului.
Uneori, cauza poate fi relativ simpla, in sensul ca tine direct si exclusiv de domeniul medicinii si poate fi inlaturata prin mijloace pur medicale. Sa dam cateva exemple:
' Tulburarile de dere exercita o influenta negativa deosebita asupra activitatii scolare. Dintre aceste tulburari, cel mai des intalnita la scolari este miopia. Copilul miop, chiar daca sta in prima banca, nu intelege ce se scrie la la sau ce se arata pe harta. Pentru a citi, el trebuie sa duca sectiunea mai aproape de ochi,\' iar cititul il oboseste si ii provoaca des dureri de cap. Treptat, capacitatea lui de a invata slabeste. Un examen de specialitate facut a timp, urmat de purtatul ochelarilor corespunzatori, repune totul in ordine, spre usurarea si satisfactia parintilor.
' Tulburarile de auz, desi mai rar intalnite decat tulburarile de dere, exercita la fel o influenta daunatoare. Uneori totul se trage de la un simplu dop de ceara. Alteori, o boala a urechii sau o infectie de cinatate impun interntia salutara a medicului specialist O.R.L.
' Vegetatiile adenoide, destul de frecnte la scolari, au cateodata un rasunet extrem de puternic asupra intregului organism, producand o intarziere in dezvoltarea fizica si intelectuala. Extirparea getatiilor se face printr-o operatie usoara, care nu trebuie sub nici un motiv amanata, daca a fost recomandata de medic. in cele mai multe cazuri operatia este unnala de o cotitura fit starea generala a copilului si de progrese rapide la mvatatura.
' Modificarile in functiile unor glande cu secretie interna (hipofiza, tiroida) sunt, de asemenea, insotite de
tulburari de crestere si de greutati accentuate la scoala. Numai medicul endocrinolog este in masura sa descopere cauza si sa instituie tratamentul corespunzator.
' Tot de competenta medicului tin unele boli cu mers cronic, capabile sa micsoreze randamentul la invatatura, cum sunt reumatismul, bolile de inima, tuberculoza,
anemia sau diabetul.In
reumatism exista. intre altele, si o tulburare nervoasa caracteristica, numita corce, care apare mai des intre 7 si 14 ani si mai ales la fete. Primele simptome nu sunt prea concludente: copilul incepe sa fie nervos, profesorul observa ca nu se mai exprima limpede, ca se stramba in clasa. Apoi boala trece in forma ei caracteristica: elevul prezinta miscari spontane, involuntare, rapide, aritmice, executate fara nici un scop. Atacurile de coree dureaza adesea multe saptamani si pot sa se, repete, dar vindecarea este completa.
Tulburarile nervoase de alta natura si modificarile in sfera psihicului constituie frecnt cauza unor dificultati scolare. Fireste, exista deficiente mintale genetice conditionate, de diferite grade, caro se traduc printr-o intarziere in dezvoltarea intelectuala si pretind masuri speciale. in acelasi domeniu al competentei specialistului psihiatru intra manifestarile de inceput ale unor boli mintale riile, asupra carora nu ne oprim, pentru ca nu se numara printre obiectile lucrarii de fata. Acestea sunt insa cazuri rare, daca le raportam la marea masa a copiilor. Mult mai frecnte sunt insa cazurile in care greutatile la invatatura pornesc de la dereglare functionala (deci nu o boala organica, propriu-zisa), avandu-si izvorul in lipsa de organizare a regimului de viata al scolarului. Lipsa de somn, culcatul la ore tarzii dupa o lunga a€žsedinta\" de televizor, folosirea gresita a timpului liber, supraincarcarea cu tot felul de activitati parascolare, consumul unor cantitati chiar reduse de bauturi alcoolice, precum si corolarele celor enumerate. care sunt oboseala si surmenajul ' toate acestea, la un Ioc sau in parte, sunt in stare sa-l faca pe un omulet inca in plina crestere sa dea inapoi la invatatura, sa se intoarca acasa cu note din ce in ce mai rele. Se intelege ca tulburarile cu astfel de origini sunt in intregime nedrept copilul ca fiind lenes si actioneaza violent si brutal.
Trebuie amintite si greutatile scolare produse de antipodul seritatii, respectiv de hiperprotejare si de rasfat, cand copilul se arata incapabil sa-si rezol satisfacator conflictul daiorie-placere, care ii confrunta pe toti scolarii. Parintii din aceasta categorie comit uneori si greseala de a submina autoritatea pedagogului in fata copilului, fapt care nu poate sa ramana fara urmari asupra comportamentului la invatatura.
Cu aceasta, desigur, inca nu se poale afirma ca am epuizat cauzele dificultatilor scolare. Din loul schitat se desprinde insa ca se poate interni spre a le indeparta, chiar daca succesul pretinde uneori o actiune de mai lunga durata, pricepere, rabdare si competenta. Una din premisele rezolvarii fericite consta in precocitatea depistarii: cu cat se izbuteste ca regresul la invatatura al copilului sa fie descoperit mai curand de la aparitia lui si cu cat se ajunge mai repede la cauza acestui regres, cu atat sunt mai mari si sansele redresarii rapide a situatiei.
Iata, insa. ca si aici se rifica adevarul unui arhicunoscut adagiu al medicinii: a preni este mai usor decat a vindeca. Iar prenirea dificultatilor scolare se bazeaza, in principal, pe urmatoarele masuri:
a) Sa fie cunoscute si respectate, corect si consecnt, normele de aparare si intarire a sanatatii mintale a copilului. Reamintim ' pentru a cate oaraT' regula nr. 1 a igienei mintale: existenta afectiunii, unitatii si intelegerii in cadru! familiei.
b) Atmosfera de calm, voie buna si optimism din familie va permite sa fie desfasurata o activitate educativa sustinuta, cu obiectivul de a-l stimula pe copil sa-si indeplineasca obligatiile scolare, sa invinga dirsele greutati si obstacole la invatatura numai prin propriile lui eforturi si prin munca cinstita.
c) Scolarul sa beneficieze de un
regim de viata corespunzator, sa stie cum sa-si imparta vremea, sa posede tehnica invatatului cu randament, sa se odihneasca cat are nevoie, sa dispuna de timp liber suficient si sa-l utilizeze in mod judicios.
d) Sa fie respectate regulile de
igiena individuala si de igiena a locuintei, in aceasta din urma incluzandu-se asigurarea conditiilor de confort necesare studiului.
e) Sa fie atent supragheata sanatatea scolarului spre a se surprinde din vreme orice tulburari si a le corecta a€ždin fasa\". Elevul sa se prezinte cu punctualitate la toate examenele medicale profilactice.\'
f) Parintii sa tina permanent legatura cu scoala, sa conlucreze cu dirigintele si cu celelalte cadre didactice, in derea unei bune informari reciproce si a realizarii unitatii dintre cerintele scolii si educatia data copilului in familie.
