Nou-nascutii pling. Ei nu stiu de ce g, ei stiu
doar ca nu le este bine, ca ii doare ceva. Dar mama unui nou-nascut stie ca bebelusului ii este foame si asta e deslul de usor de indreptat. Pe masura ce buzele bebelusului se string in jurul mamelonului, iar
laptele incepe sa curga, acel ceva care nu era bine incepe sa se remedieze. Ceea ce inainte deranja, acum devine placere. Dar bebelusul nu intelege acest mecanism. El sau ea stie doar ca mincarea il face sa se simta mai bine si aceasta este o conexiune pe care nici o fiinta umana nu o poate uita.
Natura a silit ca neplacerea cauzata de foame se va diminua prin mincare. Dar despre disconfortul cauzat de
tensiunea de la serviciu? Sau de singuratate, sau furie? Dar durerea emotionala procata de supraponderalitate ' si acestea pot fi alinate cu ajutorul mincarii? Fireste, raspunsul pe termen scurt este da\", la fel cum aceste probleme pot fi indepartate pe moment cu o bautura sau cu o injectie de heroina. Dar aceste paliative sint de fapt re-gresii la o stare de dependenta infantila, incercari de a regasi senzatia pe care o traieste un copil care plin-ge si, deodata, in mod miraculos, se simte mai bine. Din pacate, acesta este un domeniu in care chiar nu ne putem intoarce acasa\". Lectia pe care trebuie sa o retinem in privinta dependentei de mincore este aceasta: cind esti adult, nu incerca sa-ti rezolvi problemele in acelasi fel in care ie rezolvai cind erai bebelus.
Daca nu sinteti multumit de serviciu, poate ar trebui sa stati de rba cu seful. Daca nu sinfeti multumit de relatia intima, poate ar trebui sa va exprimati sentimentele. Si, in conditiile in care chiar va este foame, indiferent daca sinteti supraponderal, atunci ar trebui sa mincati. Dar daca nu va este cu adevarat foame, nu mincati.
Daca nu va este cu adevarat foame, nu mincati! Vreau sa accentuez acest lucru, pentru ca este calea catre recuperarea din dependenta de mincare. In discutiile noastre despre alcool,
droguri si tutun, am incercat sa acord atentie placerii, dar si pericolelor pe care le prezinta aceste substante. Dar oare mai este neie sa subliniez placerea de a minca? Cu siguranta, exista oameni precum Albert Einstein care au o gramada de alte lucruri pe cap, dar pentru cei mal multi dintre noi mincatul este o mare sursa de fericire. Insa cind mincatul devine principala sursa de fericire sau poate chiar singura sursa de fericire, problemele sint gata sa apara. Ca si in cazul altor comportamente dependente, procarea in actiunea de anihilare a dependentei de mincare consta in a gasi alternative pozitive, cu adevarat placute. Nu trebuie doar sa mincati mai putin, ci si sa faceti ceva placut in loc. In partea a treia a acestei carti, veti gasi sugestii legate de dieta, precum si citeva idei care sa va ajute sa descoperiti noi surse de bucurie in viata. Veti avea nenumarate sanse sa explorati aceste noi surse, pentru ca acum veti dispune de tot acel timp in care ati fi rnincat fara sa va fie foame. Amintiti-va: Daca nu va este cu adevarat foame, nu mincafi!
Aceasta nu inseamna ca va fi usor, cel putin nu la inceput, si ca veti fi neiti sa aveti atentia concentrata. Dar daca invatati sa va ascultati corpul si sa-i intelegeti mesajele, puteti transforma aceasta fraza intr-un principiu care sa va schimbe viata.
Daca va luptati de ceva vreme cu dependenta de mincare, s-ar putea sa fi uitat, in sensul propriu, sa distingeti
foamea adevarata de alte nei deghizate\". Adevarata foame este un semnal din interiorul corpului dumneaastra care va spune ca acum sistemul este pregatit sa inghita si sa meoHzeze mincare. Multe alte nei, insatisfactii sau dureri va pot impinge sa ingerati mincare, dar sistemul digestiv nu va fi capabil sa meolizeze corespunzator acea mincare, ce se va depune sub forma de grasime. Pentru a invata sa recunoasteti adevarata foame, trebuie sa fiti pe deplin constient. La fel ca si in cazul fumatului, trebuie sa transformati comportamentele alimentare automate, reflexe in acte constiente, atente ' si exista o tehnica surprinzator de simpla care va ajuta sa faceti aceasta. Urmati-o timp de doua sap-tamini si nu numai ca veti minca mai ponderat, dar va veti asculta corpul intr-un fel care este fundamental pentru perspectiva ayurvedica asupra sanatatii inainte de a incepe sa mincati, fie ca esle rba de o gustare de la ora 11 sau de o cina pretentioasa, asezati-va miinile pe stomac cu grija si verifi-cafi-va nivelul de foame. Stomacul va spune daca va este cu adevarat foame sau daca dorinta de mincare vine din alta parte. Ce simtiti de fapt? Ce vreti cu adevarat?
Odata ce ati inceput sa mincati, puneti-va din cind in cind din nou miinile pe stomac, ca sa verificati nivelul de satietate. Mincati pina la un punct de saturare accepil si nu va ginditi ca sinteti obligat sa mincati pina cind simtiti ca nu ati mai putea inghiti nimic. Stomacul nu este ca rezerrul unei masini care trebuie umplut pina ia refuz ori de cite ori va opriti la o benzinarie. Ayurveda ne invata ca sistemul digestiv ai omului este ca un foc: prea mult combustibil il inabusa. E bine sa mincati pina la trei sferturi din capacitatea dumneaastra, nu mai mult, sr in timp veti invata sa identificati cu precizie acest punct. incercati sa va puneti mina pe stomac de mai multe ori pe zi ca sa estimati nivelul de foame. Poate vreti sa tineti chiar un jurnal, sa notati cum va simtiti in diferite momente si cum se reflecta acest lucru in modul dumneaastra obisnuit de a minca.
Atentia, intentia, constientizarea si exersarea concentrarii asupra inteligentei interioare a corpului, precum si asupra inteligentei supreme a universului care se exprima in dumneaastra sint principiile dupa care trebuie sa va ghidati pentru o
alimentatie sanatoasa. Nimeni nu va poate spune cit ar trebui\" sa cintariti sau cit ar trebui\" sa mincati. Doar dumneaastra stiti aceste lucruri. Pur si simplu, trebuie doar sa constientizati inteligenta interioara a trupului dumneaastra.
